Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Drogurile: punct și de la capăt

Drogurile: punct și de la capăt

Durerea provocată de traume, lipsa afecţiunii celor dragi, umilirea, neîncrederea în sine sunt câteva dintre cauzele care duc la dependență, fie că vorbim de substanţe sau comportamente.

Dependenţele, incriminate şi etichetate, sunt mai mult decât par   un viciu , ele ascund suferinţe sufleteşti adânci, uneori atât de profunde, încât nu mai ştii de unde vin. Sunt răni dureroase pe care le îngropăm în subconştient pentru a face faţă mai uşor vieţii. Alteori, e vorba de suferinţe ale psihicului care fie nu sunt conştientizate, fie nu sunt tratate la specialist şi, prin anumite substanţe, se încearcă o alinare a durerii şi obţinerea stării de bine. Drogurile duc la degradări majore ale creierului, ireversibile. Nici alcoolul, chiar dacă este privit cu indulgenţă de foarte mulţi, nu este mai breaz. Dacă vorbim de dependenţa de computer sau jocurile de noroc, acestea pot ascunde afecţiuni psihice care, netratate, vor afecta sănătatea fizică şi socială a celui în cauză, chiar dacă nu există o substanţă distrugătoare la mijloc, ba chiar situaţiile limită financiare în care se ajunge pot împinge la suicid.

Drogurile, o adicţie fără rival

Dacă de droguri ştim că fac rău, provoacă dependenţă şi e foarte greu să te laşi de ele, privim etnobotanicele ca fiind mult mai puţin periculoase, ca un drog uşor. A existat o perioadă când se vindeau la liber, iar consecinţele au fost dezastruoase. Un cocteil de plante stropite cu chimicale de care specialiştii sunt îngroziţi pentru că nu ştiu de fapt cu ce substanţe au de-a face. În componenţa lor, spun ei, se pot găsi urme de droguri clasice în proporţii diferite (în funcţie de plic) şi există riscul de supradozaj fără să ai habar. La fel ca drogurile, duc la dependenţă fizică şi psihică, uneori chiar de la primul consum!

Cum te păcălesc

Etnobotanicele sunt nişte psihostimulente puternice aducând rapid stări de linişte, o uşoară ameţeală şi în acelaşi timp multă energie. Nu mai ai nevoie de multe ore de somn şi nici de prea multă mâncare. Dar, dacă aceste simptome sunt valorizate de consumatori, există şi un revers al medaliei. După un timp, apare o stare de nelinişte, de agitaţie, de panică, nu mai poţi vorbi clar, iar după un consum îndelungat, apar halucinaţiile, episoadele psihotice, leziunile cerebrale, deteriorarea danturii şi chiar riscul de atac cerebral. În cazul consumului de alte droguri, simptomele pot fi asemănătoare sau chiar mai grave.

Cum scapi de dependenţa de droguri

Este nevoie de o dezintoxicare pentru a controla efectele intoxicaţiei, a reduce simptomele sevrajului, în timp ce substanţa este eliminată din organism. La acest tratament medicamentos se adaugă consilierea psihologică pentru a-ţi descoperi motivaţiile care te vor ajuta să ieşi din cercul dependenţei, poate chiar să conştientizezi nevoia care a stat în spatele acestui consum.

Povestea unei mame disperate

Cu lacrimi în ochi şi glasul sfârşit, A.M. din Craiova povesteşte drama familiei sale. Am doi băieţi, unul are 27 de ani, e căsătorit şi are un serviciu bun. Celălalt, D., are 21 de ani și e dependent de droguri. Nu munceşte, nici nu ar putea. Nu ştiu când şi cum s-a apucat. Am aflat ulterior că are câţiva prieteni care şi ei se droghează. Era un băiat bun, vesel şi mă ajuta în gospodărie, muncea când în grădină, când tăia lemne sau repara ceva. Era de toată isprava. Am observat că de la un timp este tot mai nervos, alteori apatic, obosit. Am zis că l-am solicitat prea mult şi l-am lăsat să se odihnească, dar nicio schimbare în bine. Am intrat la idei când a început să-mi tot ceară bani şi nu voia să spună pentru ce, ba se și enerva când întrebam. Privirea i se schimbase, avea ochii sticloşi şi parcă goi.

Am aflat adevărul crunt: consuma droguri. La început se simţea puternic, făcea treaba mai uşor şi avea o stare de bine. În scurt timp, a devenit dependent. L-am dus la psiholog, a mers bine câteva luni, apoi a luat din nou. Acum merg eu la terapie ca să văd cum îl pot ajuta şi cum să fac faţă. Îl văd cum se stinge ca o lumânare şi nu am nicio influenţă asupra lui. Când este în criză, mă vede ca pe cel mai mare duşman al lui, iar cu fratele lui nici nu vrea să vorbească. Am auzit că mulţi au reuşit, sper din tot sufletul să scape şi el. Cea mai mare teamă este căşi va nenoroci creierul înainte să renunţe la droguri.

Povestea unui artist

R.N. este student în anul doi la arhitectură. Acasă era fratele mai mic, dar, odată ajuns în Iaşi la facultate, a prins gustul libertăţii, distracţiei şi al viciului. Mergeam la petreceri, fumam, beam şi toată lumea era a mea. La una dintre petreceri, un prieten mi-a dat o ţigară, etnobotanică. M-am simţit bine. Ştiam că e un drog, dar unul uşor, că doar era din plante. Am continuat să fumez, căutam starea de bine, de relaxare. La început, reuşeam să învăţ uşor, eram mai creativ, mâna parcă mergea singură la desene, apoi a apărut o stare de moleşeală şi îmi era tot mai greu să reţin cursurile, să-mi fac lucrările. Mă trezeam cu gândul doar la ţigară. Fumam şi mergeam în cluburi.

Am renunţat la facultate spunând că nu-i de mine. Nu dau vina pe anturaj, deşi a avut o contribuţie importantă. Când m-am întors acasă, îmi era tot mai greu să-mi procur ţigările şi să justific banii cheltuiţi. Am găsit în casă un ziar, ulterior am aflat că n-a fost întâmplător. Era deschis la o pagină cu un articol despre riscul consumului de etnobotanice. Atunci mi-am dat seama că pot ajunge o legumă. Am început terapia, am două luni de abstinenţă, dar în mintea mea este permanent o luptă… uneori parcă simt mirosul ţigărilor!

Andrei Perdeică, psihiatru Centrul de rezilienţă Dorna Arini

De multe ori, cei cu anxietate generalizată (40% din populaţie) încearcă să se liniştească şi consumă fie droguri, fie alcool. Se simt bine şi persistă în acest comportament. De regulă, adicţia are la bază o altă problemă: o tulburare depresivă, bipolară, anxietate etc. Odată tratată afecţiunea de bază, este mai uşor de gestionat dependenţa.

Citește și:

Articol preluat din ediția de ianuarie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbăran
Foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns