Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > E bine sau nu să te lauzi?

E bine sau nu să te lauzi?

Miroase sau nu a bine lauda de sine? Concentrează-te asupra aspectelor pozitive, sărbătorește succesele și uită de eșecuri – acestea par să fie mantra civilizației moderne și cheia succesului într-o lume competitivă precum cea de azi. Însă nu este benefic nici să cazi în extremă, înlocuind autocritica cu prea multă laudă.

Nevoia de laudă

„A-ți recunoaște meritele, eforturile și calitățile este chiar indicat într-o societate concurențială“, explică psihoterapeutul Monica Burcea. Potrivit specialistului, problema apare când lauda nu se bazează pe fapte reale sau când este folosită ca principal subiect de conversație. Avem din copilărie nevoia de validare a eforturilor și a meritelor, însă tot de acolo se trage și felul în care ne raportăm la noi și la propriile realizări. Tot în copilărie se află și rădăcina problemei, anume lauda în exces.

„Suntem obișnuiți să auzim, încă de mici, admonestări de tipul «nu-i frumos să te lauzi singur, lasă-i pe alții să te laude!» Creștem cu această convingere că nu este bine să ne lăudăm cu realizările noastre și că îi respectăm pe ceilalți dacă dăm dovadă de modestie“, spune psihoterapeutul. Cu toate acestea, este o atitudine firească aceea să ne simțim bine când suntem apreciați și plăcuți, iar asta ne induce senzația că munca noastră este importantă pentru cei dragi sau pentru prieteni ori șefi.

Vina părinților

Atitudinea părinților are o influență covârșitoare. Atât în cazul în care aprecierile lipsesc cu desăvârșire, cât și atunci când lauda este în exces – și adesea nefondată –, copilul care a atins maturitatea poate ajunge să se laude în exces, având tendința inconștientă de a atrage atenția celorlalți asupra realizărilor lui, cu scopul de a impresiona și de a fi recompensat prin validare și apreciere.

„În cazul în care copilului i-au lipsit suportul și aprecierea părinților, există întrunite toate condițiile ca la maturitate el să fie neîncrezător în calitățile proprii“, explică psihoterapeutul. Și dacă părinții au lăudat copilul în exces imaginea acestuia despre sine la maturitate poate fi deformată, el neînțelegând de ce anume cei din jur nu acceptă sau nu văd că el este foarte bun în ce face.

„Întâlnim lauda excesivă mai ales în cazul persoanelor nesigure pe ele și care, deși nu recunosc, nu au o imagine bună despre propria persoană, având nevoie în permanență să se raporteze la exterior. Aceste persoane au tendința de „a acoperi“ aceste zone de nesiguranță prin a vorbi în exces despre sine, despre cât de interesantă sau de minunată este viața lor, despre ce reușite au mai avut“, spune specialistul.

Calea de mijloc

Să te lauzi păstrând măsura și fără a-ți hrăni în mod exagerat egoul este chiar recomandat. Și asta, fără să treacă drept îngâmfare, proastă creștere, superficialitate sau neîncredere în sine. Atitudinea de a te lăuda te ridică în ochii tăi și te motivează să acționezi la fel de bine în alte ocazii, îți dă elan, ajută la păstrarea unei atitudini pozitive pe termen lung și îți induce o stare de spirit excelentă, benefică pentru sănătate. Prin această atitudine, poți chiar să-i mobilizezi pe alții mai puțin curajoși să facă un anume lucru, convinși fiind că ție ți-a ieșit cu brio.

De exemplu, nu trece drept laudă exagerată faptul că îi prezinți șefului cu lux de amănunte proiectul la care ai lucrat (are dovada în față, deci nu sunt vorbe neacoperite de fapte) și nici dacă îi povestești unei prietene cât de benefice sunt pentru copilul tău orele de tenis la care l-ai înscris după ce i-ai remarcat înclinația către sport. Până la urmă, aceia care vor să fure un pic din entuziasmul tău vor lua ce e mai bun, fără să te invidieze sau să te catalogheze ca lăudăroasă.

Nu de puține ori, persoanele frustrate, neputincioase sau lipsite de încredere în ele nu sunt capabile a se bucura de reușita celorlalți și îi văd drept lăudăroși pe cei care se exprimă cu franchețe în legătură cu eforturile și realizările lor. Dacă discursul tău se referă neîncetat la cât de bine arăți, la casele primite cadou de la mătușa sau la numeroasele vacanțe exotice, vei lăsa să se vadă că, dincolo de laudă, se află multă nesiguranță, iar imaginea bună pe care o ai despre tine nu va fi deloc împărtășită de cei din jur!

Ce ascunde lauda în exces?

Monica Burcea, psiholog clinician, psihoterapeut:

Echilibrul între stima de sine și modestie este unul foarte delicat. Prea multă laudă e semnul unui dezechilibru emoțional care ascunde frustrări, nemulțumire de sine sau o imagine distorsionată despre propria persoană. Când o persoană vorbește foarte mult despre sine, despre propriile realizări sau visuri, planuri mărețe de viitor, când acaparează discuția cu subiecte care vizează doar propria persoană, atunci putem vorbi de prea multă laudă. Stima de sine înseamnă să știi să le prezinți celorlalți în mod obiectiv propriile reușite, pe când modestia înseamnă să știi inclusiv să taci, ascultând ce au de spus și ceilalți.

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr6/16.02.2017
Autor: Lidia Năstase
Sursa foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus