Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Farmecul sărbătorilor de altă dată

Farmecul sărbătorilor de altă dată

Ne petrecem noaptea dintre ani într-un restaurant de fițe unde dă bine să fim văzuți ori alături de cei dragi, reflectând la trecut și viitor? De Crăciun, bifăm vizitele obligatorii sau luăm masa în familie? Istoricul Georgeta Filitti compară sărbătorile de iarnă petrecute în anii de glorie ai Bucureștilor cu realitatea de astăzi, evidențiind, în același timp, farmecul vremurilor de odinioară.

Absolventă a Facultății de Istorie în 1961 și doctorand în istorie un deceniu mai târziu, Georgeta Filitti (78 ani) a susținut mai bine de 70 de conferințe despre La Belle Époque, în cadrul Fundației Calea Victoriei, al cărei lector este. Dar ce i-a stârnit în primă instanță interesul pentru istorie? „Contează şi mediul din care provii“, explică doamna Filitti. „O casă plină de cărţi, albume, atlase, cu musafiri care-şi amintesc de călătorii făcute în Europa, cu părinţi care vizitaseră plini de încântare Expoziţia universală din 1937 de la Paris, toate acestea te pot îndruma spre istorie. Din întreaga activitate a remarcabilului istoric spicuim premiul primit de la Academia Română pentru editarea a nouă volume din opera lui Mihail Kogălniceanu, publicarea a numeroase cărţi și a peste 400 de articole în reviste de specialitate din ţară şi străinătate. „Aş fi vrut să specializez în istorie universală și să continui cu un doctorat în străinătate. Dar în anii 1956-1961 lucrul era cu putinţă doar în URSS, unde uneori profesorii înşişi nu ieşiseră din hotarele sovietice. Am ales istoria României, perioada modernă, şi nu-mi pare rău defel“, declară doamna Filitti.

Cu gândul la România secolelor XIX-XX, i-am propus doamnei Filitti o scurtă întoarcere în timp, în anii de glorie ai Capitalei. Încă de la întemeiere, Bucureştiul a avut răstimpuri de strălucire. Chiar etimologia numelui e socotită de unii ca fiind «oraşul bucuriei»“, a ținut să precizeze din capul locului doamna istoric. Dar care a fost, mai exact, perioada de progres incontestabil a țării noastre și, mai ales, cum se trăia atunci? „Anii 1860-1916, apoi cei dintre războaiele mondiale rămân memorabili şi continuă trezească nostalgii deplin justificate. Atunci lumea era dornică se desăvârşească, să înveţe, să urce pe scara socială prin strădanie cinstită. Cei şcoliţi în străinătate reveneau în ţară, liceele formau o pepinieră de oameni temeinic pregătiţi. Actul de justiţie era mai puţin contaminat de ingerinţa politică. Desigur, lucrurile nu pot fi idealizate. Numeroasele hibe, inerente oricărei societăţi, erau abordate şi rezolvate cu mai multă responsabilitate. Modernizarea oraşelor, asistenţa socială multiplă, ţinuta individuală, activitatea parlamentară, solicitudinea pilduitoare a suveranilor ţării erau de natură ofere încredere. Şi aceasta se vedea pe chipul multor bucureşteni…“

Din păcate, nu se poate spune același lucru și despre bucureștenii de astăzi și realitatea mai puțin încântătoare cu care se confruntă zi de zi. Georgeta Filitti ne-a punctat diferențele dintre prezent și La belle époque: „S-a pierdut încrederea în instituţiile statului, a dispărut ambiţia personală, dorinţa de a reuşi prin forţe proprii, s-a încuibat ideea că statul trebuie să-ţi dea tot sau că prin şmecherie răzbaţi perfect. Odinioară era mai multă decenţă, era mai multă discreţie. Atât opulenţa, cât şi sărăcia se etalau cu măsură.“ 

Mai important decât ce am pierdut în tot acest răstimp ni se pare totuși ce aveau în plus românii odinioară și, mai ales, cum alegeau ei să petreacă câteva dintre cele mai importante momente de peste an. Am fost, astfel, curioși să aflăm cum se sărbătoreau Crăciunul și Revelionul în urmă cu o sută de ani. „Apropierea Crăciunului şi a Anului Nou crea o stare de aşteptare înfrigurată“, ne povestește doamna Filitti. „Se făceau calcule pentru toalete, cadouri, invitaţi, stăpâna casei verifica întreaga zestre a mesei (feţele de masă şi şervetele să fie impecabile, argintăria (sau orice alt fel de tacâmuri) perfect curăţată, farfuriile în număr şi peste, se asigura de personal, făcea din timp comenzi la Dragomir Niculescu, la Elenescu, Nestor sau Capşa. Unii bucureşteni alegeau să fie invitaţi şi în aceste zile treceau dintr-o casă într-alta. Pomul de Crăciun era în centrul atenţiei şi copiii roiau în jurul lui. Un moment aşteptat de toţi era venirea colindătorilor: cei mici pentru ce primeau după colindat – mere, pere, prune, nuci, alune, struguri dulci şi chiar și bani; cei mari pentru mândria de a-i vedea pe mezinii familiei printre urători.“

Dar cum rămâne cu vacanțele de iarnă, cu planurile pe care bucureștenii și le făceau pentru sfârșitul anului, care erau destinațiile preferate odinioară, ce activități și distracții existau la acea vreme? „Unii plecau în provincie, la moşii, la rude, la hoteluri de la munte, unde petrecerile erau la fel de însufleţite. Era şic să te duci la teatru sau la operă şi cu câteva minute înainte de Revelion să intri în casa rudelor apropiate sau a prietenilor şi să ciocneşti o cupă de şampanie. Ani la rând, un eveniment monden de excepţie l-a constituit balul de 1 ianuarie de la Palatul Regal. Îndeobşte, românii rămâneau în ţară de sărbători, considerându-le prilej de reunire a familiei, de revedere a prietenilor. Răstimpul evocat nu trebuie totuși idealizat. Dacă la masa bogaţilor găseai icre negre, cegă, curcan şi purcel la tavă, uneori mici cadouri sub şervet pentru fiecare musafir, mii de familii sărbătoreau modest, mai mult în căldura sufletească oferită de apropiaţi. Pomul de Crăciun, colindătorii, sorcova, buhaiul, steaua făceau însă parte din atmosfera mai tuturor caselor bucureştene.“ În ceea ce privește casele bucureștene de la ora actuală, prioritățile lor par să se fi schimbat. „Astăzi prea multă lume a uitat semnificaţia sărbătorilor, aceea de regăsire sufletească, de popas lângă cei dragi, de bilanţ al faptelor bune sau rele de peste an. Destinaţii exotice, restaurante «de fiţe» sunt o realitate peste care nu se poate trece“, mărturisește cu regret Georgeta Filitti. Dar există suficiente excepții care să infirme regula. „Sunt încă destui români cu mintea sănătoasă care petrec sărbătorile cu familia, dobândind un plus de linişte interioară“, conchide istoricul.

Citește și:

Articol preluat din ediția de decembrie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Alexandra Rotărescu
Foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus