Esti aici
Femeia.ro > Featured Homepage > Furnizorii de panică!

Furnizorii de panică!

În orice situaţie, ei văd în primul rând latura negativă şi simt, uneori chiar fără săşi dea seama, un soi de plăcere când lucrurile o ia razna.

Cu cât sunt mai multe obstacolele şi pericolele pe care le presimt și le prevestesc acești amatori de negativ, atât în calea lor, cât şi a altora, cu atât se simt mai plini de energie. Aceşti „profeţi“ sunt practic de neoprit. Ei sunt capabili să găsească o mulţime de pericole chiar şi pe drumul până la chioşcul din colț. În lumea lor amenință permanent orele de vârf, blocajele rutiere, accidentele, vara toate ploile sunt acide, iar iarna vine cu gripe inevitabile. Pentru a afla la ce poate duce comunicarea cu acest gen de prăpăstioși, care fac o adevărată pasiune din suferință, trebuie să înţelegem despre ce fel de oameni e vorba şi să învăţăm să-i recunoaștem rapid.

Ei simt nevoia să fie ascultați. Cu siguranţă vor povesti cât mai multor oameni despre nenorocirile proprii şi ale altora, pentru ca numărul celor îngrijorați să crească. Iubitorii de suferinţă se alimentează practic tocmai din energiile care se nasc din stările de panică.

Unii dintre ei au chiar convingerea că sunt speciali, că au o menire aparte sau că sunt favorizaţi de forţe supreme. Eventualitatea unui deznodământ fericit nu-i satisface deloc pe aceşti „panicați“, pentru că nu se încadrează deloc în tabloul catastrofal al lumii lor. De aceea, este absolut inutil să încerci să-i convingi că lucrurile pot fi altfel.

Sunt uimitor de influenţabili. Cu o singură mențiune: ei pot fi influenţaţi numai dacă e vorba de ceva rău, căci nu sunt deloc receptivi când e vorba de lucruri pozitive. Ei cred în toate grozăviile pe care le citesc sau le aud şi se străduiesc să le comunice tuturor cunoștințelor.

Şi în sfârşit, pasionaţii de panică și suferinţă nu glumesc deloc şi nu se prefac atunci când vorbesc de nenorocirile şi nefericirile care îi pasc pe ei sau pe cei din jur. Așa gândesc ei şi cred cu tărie în aceste idei!

Activi şi pasivi

Toate aceste „victime“ pot fi împărţite în două categorii – active şi pasive. Iată câteva exem­ple de situații în care vei recunoaşte cu siguranţă pe unul dintre „martirii“ din anturajul tău.

Genul activ. Înainte de nuntă s-a uitat până la saturaţie la serialele cu soacre rele, care le chinuie pe nurori. L-a descusut amănunţit pe iubitul ei despre caracterul mamei lui, străduindu-se să-i descopere în special părţile negative. El, naiv, i-a povestit de fiecare dată iubitei sale tot ce a vrut ea să știe. Iar ea s-a repezit apoi la telefon şi s-a apucat să le comunice prietenelor despre „scorpia“ pe care va trebui să o suporte după căsătorie. Şi cu fiecare telefon, numărul defectelor soacrei creştea. În momentul nunţii nora o ura deja pe „mama“ soacră şi era pregătită să se apere de ea cu orice preţ. Chiar din prima zi a schimbat yala de la ușă și nu i-a mai dat mamei lui o cheie. Orice întrebare a soacrei despre motivele acestei atitudini stranii era luată de noră drept jignire şi imixtiune în viaţa personală. Destul de repede situaţia a devenit chiar aşa cum o preconiza „martira“: relația cu soacra – imposibilă, certurile cu partenerul pe tema asta – frecvente. Deşi, obiectiv vorbind, nimic nu prevestea probleme: mama soţului era cunoscută ca o per­soană tolerantă, veselă, plăcută.

Genul pasiv. A aflat de la colegii din anii mai mari că examenul la matematică e foarte greu de trecut. S-a deprimat, a început să se frămân­te, a stabilit aprioric că şansele să treacă sunt nule. Nu prea s-a mai dus la cursuri, doar era „oricum inutil“. Iar când o făcea totuşi, se plângea că nu înţelege nimic (lucru perfect lo­gic, căci mare parte a materiei îi era necunoscută). Nu a încercat să recupereze singur, dar le spunea mereu celor din familie și prietenilor cât de dificilă e materia, cât de dur e profesorul. În ajunul examenului a intrat în panică, n-a dormit toată noaptea. La examen s-a dus convins că o să-l pice şi, firesc, a picat. Dar culmea! Nu s-a supărat deloc, pentru că știa, pentru că se pregătise de multă vreme exact pentru acest rezultat. Chiar părea satisfăcut, spunea: „Nu v-am zis eu?! Și nu mă credeaţi!“ Mai apoi şi-a revenit – răul era deja de domeniul trecutului. S-a pregătit pentru restanță şi a luat examenul cu 9. Sigur că nota 9 a perceput-o ca pe o întâmplare, ca pe un noroc fenomenal, un dar al destinului, și nu ca pe un rezultat al muncii proprii. „Prăpăs­ti­oșii“ pasivi prorocesc eşecul şi nu fac nimic din ceea ce ar fi firesc să facă pentru a reuși. Câtă vreme activii chiar depun eforturi, se zbat ca să creeze toate grozăviile şi nenorocirile de care se tem. Rezultatul spre care aspiră şi unii, şi alţii este însă identic – viaţa e plină de grozăvii, de ghinioane, de suferinţă şi nenoro­ciri, iar toate acestea le sunt destinate lor.

Măsuri de protecție

Ce e de făcut dacă un asemenea „martir“ se află în preajma ta? Cea mai bună variantă este să nu ai de-a face cu el. Iar cea mai rea – să te contrazici până în pânzele albe, încercând, fără vreo șansă de succes, să-l convingi de contrariu. Există însă şi câteva variante intermediare de comportament. Ape­lând la anumite metode psihologice, te poți proteja la maximum.

Organizează un val informaţional pozitiv. Nu încerca să-l convingi de nimic pe prăpăstiosul în cauză – pune-i doar la îndemână ziare şi reviste cu informații pozitive, cu viziuni optimiste pe o temă sau alta, iar articolele despre sfârşitul lumii aruncă-le.

De îndată ce discuţia începe să atingă subiecte legate de probleme de orice natură, schimbă tema sau cel pu­țin nu reacţiona în niciun fel la afirmaţiile „victimei“. Neprimind reacţia scon­tată, el va înceta să se mai plângă de viaţă.

Manifestă o grijă exagerată. Dacă „mar­tirul“ se teme de o epidemie de gripă, de exemplu, obligă-l să se vâre în pat devreme şi nu-l lăsa să participe la o întâlnire interesantă. Da­că o asemenea întâlnire nu se prefigurează, găsește-i o altă acţiune importantă pentru „martir“, pe care va fi nevoit să o rateze. Lasă-l să înţeleagă că profeţiile şi suferinţa în prezenţa ta nu sunt deloc profitabile pentru el.

Propune-i ceva interesant – ajutăi-l să-și găsească un hobby, să se înscrie la o secție sportivă etc. Cu cât va comunica mai mult pe teme care-i distrag atenţia, cu atât mai mică va fi nevoia lui de a inventa pericole şi de a suferi pentru viitorul catastrofal al omenirii şi al său personal. Cei dornici să sufere adesea nu sunt prea siguri pe ei, iar scena­riile catastrofale sunt o modalitate de a o scoate la capăt cu propriile frământări şi temeri. Acești oameni încetează să se mai simtă inutili, dacă declară că lumea e crudă şi periculoasă. Supravieţuind în aceste „condiţii insuportabile“, ei se consideră importanți, ei să­vâr­șesc adevărate acte de eroism! De aceea, dacă vrei să ajuţi un asemenea „martir“, arată-i că-l iubești şi îl spriji­ni. Întărește-i încrederea în forţele sale, îmbunătăţește-i părerea despre propria persoană. Mer­gi împreună cu el în „periculoasa“ călătorie până la chioşcul de ziare şi depăşiţi astfel, umăr la umăr, „sfârşitul lumii“. Să ştii că merită!

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr28/14.07.2016
Autor: Burda Romania
Sursa foto: pixabay.com


Lasă un răspuns

Sus