Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Jocurile: punct și de la capăt

Jocurile: punct și de la capăt

Durerea provocată de traume, lipsa afecţiunii celor dragi, umilirea, neîncrederea în sine sunt câteva dintre cauzele care duc la dependență, fie că vorbim de substanţe sau comportamente.

Dependenţele, incriminate şi etichetate, sunt mai mult decât par   un viciu , ele ascund suferinţe sufleteşti adânci, uneori atât de profunde, încât nu mai ştii de unde vin. Sunt răni dureroase pe care le îngropăm în subconştient pentru a face faţă mai uşor vieţii. Alteori, e vorba de suferinţe ale psihicului care fie nu sunt conştientizate, fie nu sunt tratate la specialist şi, prin anumite substanţe, se încearcă o alinare a durerii şi obţinerea stării de bine. Drogurile duc la degradări majore ale creierului, ireversibile. Nici alcoolul, chiar dacă este privit cu indulgenţă de foarte mulţi, nu este mai breaz. Dacă vorbim de dependenţa de computer sau jocurile de noroc, acestea pot ascunde afecţiuni psihice care, netratate, vor afecta sănătatea fizică şi socială a celui în cauză, chiar dacă nu există o substanţă distrugătoare la mijloc, ba chiar situaţiile limită financiare în care se ajunge pot împinge la suicid.

Jocuri periculoase

Reprezintă o dependenţă mai des întâlnită decât am putea să credem. Pentru că nu e vorba despre o substanţă dăunătoare, nu este privită ca fiind ceva grav, însă sub această dependenţă se ascunde o suferinţă. Şi nu doar „jucătorul“ suferă, ci şi familia. Specialiştii vorbesc de tulburarea de control al impulsurilor, deşi cei în cauză conştientizează comportamentul păgubos, dar nu se pot abţine. Apar sentimente de vinovăţie, iar relaţiile cu cei din jur se înrăutăţesc. Mulţi povestesc de tensiunea pe care o simt când nu joacă şi de eliberarea, de plăcerea din timpul jocului. Cu timpul însă, jucătorul nu mai simte acea bucurie şi devine depresiv, iritabil, dar joacă în continuare sperând să se elibereze de tensiune. Această dependenţă poate fi „împrumutată“ de la un părinte care, la rândul lui, are o dependenţă, poate fi vorba de o suferinţă psihică sau vine ca urmare a unei pierderi emoţionale.

Cele mai mari pericole

Jucătorul patologic se izolează social, cheltuieşte sume mari de bani, apare chiar incapacitatea de muncă, pentru că nu se mai poate concentra la responsabilităţi, iar depresia îl împinge la sinucidere.

Cum îl recunoşti

Este aproape tot timpul preocupat de jocuri, discută despre ele, este obsedat de cei care au câştigat sume mari de bani şi nu pot justifica banii cheltuiţi. În cazuri grave vinde lucruri din casă sau fură! Şi această dependenţă se poate trata prin şedinţe de terapie, dar şi cu medicaţie, dacă este însoţită de o afecţiune psihică.

„Dependenţa de jocuri de noroc este o tulburare de control al impulsurilor, caracterizată prin eşecul recurent de a rezista impulsului de a juca, în ciuda consecinţelor negative severe prezente în plan personal, profesional sau familial. În declanşarea dependenţei sunt incriminaţi în proporţii egale factori genetici şi factori de mediu specifici. Femeile reprezintă în prezent jumătate dintre toate persoanele aflate în tratament pentru această tulburare, deși bărbaţii sunt de două ori mai susceptibili de a avea o problemă legată de jocurile de noroc“, spun specialiştii de la Aliat.

„Pot să mă mulţumesc cu puţin“

Alina Ciupercovici, psihoterapeut şi manager Clinica Aliat Suceava, Aliat Suceava

„Un tânăr de 28 de ani cu dependenţă de jocuri de noroc a ajuns la clinică după ce m-a sunat tatăl său. Ne găsise pe internet şi voia detalii legate de tratament. Au hotărât să vină la noi. După câteva zile de terapie, după traseele montane, ne-a spus: «Am nevoie de atât de puţin… de linişte, de mai puţini bani, de oameni… de căldură». La sfârşitul perioadei de rezidenţă, ne-a spus că mai vrea să vină. A mai făcut un tratament după trei luni. Are aproape un an de abstinenţă acum.“ 

Povestea unui jucător împătimit

„Am 23 de ani şi îmi plăceau jocurile mecanice. O joacă de copii. De la 14 ani mergeam cu prietenii la sala din colţul străzii. Era distractiv şi simţeam adrenalina cum creşte de câte ori apăsam pe manetă. Am şi câştigat de câteva ori. Bucuria câştigului nu o pot descrie, era ceva care-mi umplea toată fiinţa de plăcere. Atunci mă simţeam ca un zeu. Toţi banii de buzunar erau rezervaţi pentru jocuri. I-am spus mamei să nu-mi mai pună pachet la şcoală, ci să-mi dea bani să-mi cumpăr sendviş, ca toţi colegii. Minţeam, dar zău că nu mi-a fost niciodată foame.

Aşa a început lungul şir al minciunilor. Inventam diverse situaţii pentru care aveam neapărată nevoie de bani, apoi am început să fur din portofelele părinţilor şi bunicului. Mi-am vândut staţia şi boxele, bicicleta… şi în fiecare zi mă uitam prin casă ce aş mai putea vinde ca să fac rost de bani. Jocul devenise o manie, viaţa mea se învârtea doar în jurul jocului şi banilor, deşi aveam o prietenă.

Simţeam că «azi» voi da lovitura. Visam la ziua când voi avea foarte mulţi bani şi toţi ai mei vor fi fericiţi. Trăiam pentru acea zi. Devenisem distant de prietena mea şi parcă nimic nu-mi mai făcea plăcere în afară de joc. Ne-am despărţit. Părinţii au fost cei care m-au convins că am o problemă şi m-au dus la psiholog. Au fost mai multe şedinţe de terapie de familie şi au urmat alte şedinţe individuale. De opt luni am renunţat să mai cred în noroc, după un an şi jumătate de terapie. Acum sunt mai liniştit, am încredere că pot face bani cu inteligenţa mea şi mi-am dat seama care sunt lucrurile cu adevărat importante.“

Foamea de emoţii

Valentin este un tânăr de 23 de ani care a ajuns la clinică însoţit de mama sa. Dependenţa lui era combinată: jocuri pe calculator şi mâncat compulsiv. 

„Mănânc când mă plictisesc, când sunt trist, când nu înţeleg ce se întâmplă cu mine.“ Asta ne-a spus după luni de terapie individuală şi de familie, când a prins încredere în noi.

Acum a slăbit, are un program de sport făcut de terapeutul nostru sportiv, a fost la nutriţionist la recomandarea terapeuţilor lui şi este bine. Mama sa a intrat şi ea în terapie, ca să înţeleagă unde a greșit și cum îl poate ajuta.

Concept inovator de tratare a dependenţelor

Clinica Aliat Dorna Arini din judeţul Suceava este una dintre puţinele clinici europene specializate în tratarea dependenţei de droguri, însă conceptul se aplică perfect şi altor dependenţe.

Timp de o săptămână sau două, persoanele dependente sunt cazate la clinică, într-un grup de maximum 6-7 persoane, în regim hotelier. Rezidenţa este un tip de intervenţie intensă, sub o abordare holistică, îmbinând o multitudine de terapii: individuală şi de grup, art-terapie, terapie ocupaţională, exerciţii fizice, trasee sportive, workshopuri de mindfullness, dar şi consultaţii/tratament psihiatric atunci când este nevoie. Terapeuţii stau şi ei în clinică şi practic oferă sprijin fiecărui membru al grupului 24 de ore din 24. De asemenea, clinica organizează workshopuri de consiliere pentru membrii familiei dependenţilor.

În doar un an de la înfiinţare, Aliat Dorna Arini a înregistrat 100 de cazuri de recuperare în sistem de rezidenţă, cu pacienţi care continuă terapia şi care au devenit abstinenţi, şi oferă peste 150 de servicii specializate lunar.

Rezidenţa nu este un tratament de detoxificare sau dezalcoolizare; de aceea, un potenţial pacient poate accesa un astfel de program numai cu condiţia trecerii de perioada de sevraj.

Citește și:

Articol preluat din ediția de ianuarie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbăran
Foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns