Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Obiceiuri proaste?

Obiceiuri proaste?

De mici manii de care suferă aproape oricine. Vrei să scapi de obiceiul de a roade pixul sau de a-ți trosni degetele? Atunci, bun-venit în clubul celor care vor să fie perfecţi!

Aproape oricine are asemenea manii „drăgălașe“: unele dau iama noaptea în frigider, altele ronţăie creioane sau pi­xuri până le distrug capetele ori răsucesc nasturii interlocutorului, sau își smulg fire de păr de pe scalp. Da­că în prezenţa cuiva ne abţinem, când suntem în deplină singurătate, ne lăsăm în voia micilor noas­tre vicii – ne grăbim să ajungem cât mai repede acasă, pentru a apuca, înainte de sosirea celor din familie, să rătăcim în voie pe internet, să citim în singurătate, desigur, însoţind fiecare pagină cu câte un send­viş, sau să stăm în li­niște la televizor, indiferent de emi­siune, ronțăind neapărat ceva – chipsuri, alune, sticksuri.

Reflex condiționat

Astfel de obiceiuri sunt un fel de cârje care ne ajută să depăşim anumite obstacole psihologice. Fiecare ceartă domestică sau insucces la școală ori la serviciu ne fac să „şchiopătăm“ pe drumul vieţii: ne necăjim, cădem în depresii. Şi atunci ne repezim să o scoatem la capăt cu stresul mâncând covrigi proaspeți sau plângându-ne prietenelor la telefon şi răsucind cu zel pe deget șuvița favorită. Avem impresia că în felul acesta ne e mai uşor. „Lin­gerea rănilor“ în unul şi acelaşi mod este o metodă practică şi la îndemână – nu trebuie să inventăm de fiecare dată (alt)ceva. Legă­tura dintre me­toda obişnuită de relaxare şi senzaţia de uşurare pe ca­re o aduce se consolidează, asemenea unui reflex condiţionat. Ți-ai ros unghiile și te-ai liniştit. Iar mai târziu nici nu mai e nevoie să fii stresată ca să faci asta. Pur şi simplu, de fiecare dată când îți dorești să te odihnești puţin mental, îți rozi unghiile şi te relaxezi.

Caută un înlocuitor

Se ştie că dependenţa de orice obicei poate fi de natură atât psihologică, cât şi fiziologică. Semnele dependenţei psihologice: rezolvând sarcinile obişnuite, repetaţi un anumit ritual. El te poate stimula sau, dimpotrivă, re­la­xa, dar întotdeauna procesul în sine te face să te simţi bine. Ta­bloul dependenţei psihologice arată cam așa: îți creezi starea necesară, elimini tensiunea, te înviorezi cu ajutorul unui anumit instrument. De fapt, în situaţiile dificile îți acorzi ajutor singură, dar con­sideri că el vine din partea pixului „gustos“ sau a unei felii de tort.

În esenţă, dependenţa psihologică nu este nici rea, nici bună, ci doar o particularitate a psihicului nostru. În schimb, obiectul depen­denţei îți poate face rău. Gândește-te numai câte calorii în plus consumi odată cu ciocolata salvatoare. Dacă te-ai hotărât să renunţi definitiv la de­pendenţa ta, stabilește pentru început exact în ce momente recurgi la „ritual“. Şi încearcă să-l înlocuiești cu altceva. De exemplu, în loc să „ronțăi“ proble­ma, distrage-ţi atenţia de la gândurile neplăcute cu ajutorul câtorva exerciţii fizice simple. Dacă obiceiul se dovedeşte a fi mult prea bine înrădăcinat, luptă împotriva cauzei, nu a efectului. Orice nimic ajun­ge să te deprime? Adresează-te unui psiholog. Te enervezi uşor? În­cearcă să practici yoga.

Semnele dependenţei fiziologice: când încerci să renunţi la obiceiul nociv, starea ta de sănătate are de suferit. De­pen­den­ţa fiziologică se formează numai fa­ţă de acele substanţe care pă­t­rund în interiorul organismului. De regulă, de asemenea dependenţe suferă narcomanii, alcoolicii, fumătorii. Dacă, în schimb, simți că e peste puterile tale să reziști do­rinței de a răsuci nasturele de la haina in­terlocutorului, nu e deloc vorba de dependenţă fiziologică, ci despre o imaginaţie mult prea bogată.

Pe cine poate deranja?

Următorul test te ajută să înţelegi care din obiceiurile tale este dăunător şi care inofensiv ori chiar folositor.
Dacă răspunsul la întrebare este DA, pune în căsuţă semnul „+“, iar dacă răspunsul este NU, marchează-l cu „–“.

Obiceiurile nocive sunt mult mai numeroase decât avem impresia, la prima vedere. Iar foarte des, oamenii au o atitudine destul de în­găduitoare faţă de ele. De exemplu, dacă e vorba despre „manii“ foarte răs­pândite, cum ar fi rosul pixului, probabil majoritatea vor răspunde la întrebările testului în felul următor: „+“, „–“, „–“, „–“, „+“. În total, vor fi mai multe minusuri, ceea ce înseamnă că un astfel de obicei poate fi numit dăunător poate doar de cei cărora le distrugi pixurile.

  • Acest obicei îți dăunează ție personal?
  • Acest obicei îți aduce vreun folos?
  • Acest obicei dăunează celor din jur?
  • Îți faci deseori reproşuri cu privire la acest obicei, promițându-ți să te debarasezi pe viitor de el?

l Ai o atitudine îngăduitoare faţă de obiceiul tău şi nici nu-ți trece prin gând să renunţi la el?

+ Sunt mai multe plusuri decât minusuri – obiceiul e dăunător!

Mai multe minusuri – probabil că obiceiul este inofensiv.

Rezolvarea problemei

Ca o anumită acţiune să devină obişnuinţă, ea trebuie repetată de cel puţin 60-80 de ori. Aplicând această regulă, te poți obişnui să faci gimnastică, dezvăţându-te astfel de rosul unghiilor. Fă-ți un caiet special pentru calcule: notează de câte ori ai făcut faţă cu brio micilor „manii“. Iar dacă nu ai mai rezistat, ia-o de la capăt… până reușești.

O altă posibilitate este introducerea unui sistem de „penalizări“. De exemplu, câte 5 flotări pentru fiecare „abatere“. Chiar dacă nu vei reuşi să te dezveţi de obiceiul de a bate mereu ritmic cu degetele în masă, vei căpăta, în schimb, o formă fizică excelentă!

Nimeni nu este perfect. Imaginează-ţi cum ar fi să trăieşti lângă un om fără lipsuri! La început poate fi plăcut, dar, treptat, o asemenea persoană începe, invariabil, să devină enervantă. Pentru că noi iubim nu pentru ceva anume, ci în pofida a tot şi a toate.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr4/02.02.2017
Autor: Burda Romania
Sursa foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus