Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Piedici în împlinirea dorințelor

Piedici în împlinirea dorințelor

Dai vina pentru orice nereuşită ba pe unii, ba pe alţii, ba pe împrejurări. Te-ai gândit însă că e posibil ca obstacolele să ţi le fi pus singură în cale?

Mereu îţi doreşti câte ceva. E firesc să fie astfel. Se întâmplă însă ca, tocmai când dorinţa e mai arzătoare, ea să nu se împlinească. Cu cât te străduieşti mai mult, cu atât ţi-e mai greu să obţii ce doreşti. De ce oare?

Dorinţa este o stare sufletească, tendinţa lăuntrică spre realizarea sau dobândirea a ceva anume. Or, tocmai această stare sufletească, acel fundal pe care îţi porţi paşii, contribuie într-o măsură covârşitoare la împlinirea sau nu a dorinţei. Sesizând pe ce fundal îţi ţeşi dorinţele, vei afla secretul împlinirii lor.

1 Dorinţa ca aspiraţie

Drumul spre împlinirea oricărei dorinţe este o călătorie, nu un punct de destinaţie. Când aspiri spre ceva, parcurgi un proces în care eşti tot timpul prezent pentru a profita de oportunităţi şi a nu rata ocaziile ce-ţi sunt favorabile. Un asemenea tip de dorinţă, ca aspiraţie către ceva, are cele mai multe şanse de izbândă. Însoţindu-te ca o umbră prietenoasă, intuiţia îţi va şopti ce ai de făcut, ce întâmplări îţi vin în întâmpinare, cine te-ar putea sprijini/ te va ajuta să le absorbi ca un burete. Dorinţa ca aspiraţie nu e însoţită nici de încrâncenare, de parcă ai participa la o bătălie, nici de un entuziasm nejustificat la gândul presupusei viitoare „victorii“, nici de deznădejde şi abandon.

2 Dorinţa pasivă

Ce-i al meu e pus deoparte. Simplu şi comod, fireşte. Doar că s-ar putea să nu funcţioneze. Şi nu doar atât. O asemenea atitudine, adică să nu faci nimic pentru ceea ce-ţi doreşti, doar să aştepţi să se întâmple „minunea“, oricât ar părea de ciudat, oboseşte peste măsură. În cel mai bun caz, te sleieşte de puteri. Se poate întâmpla şi să ducă la depresie. Nemulţumirea permanentă, cauzată de tendinţa de a tot evalua neîmplinirile, este o boală apăsătoare, greu, dacă nu chiar imposibil de tratat. Te poţi însă ajuta singură. Cum anume? Schimbându-ţi atitudinea.

3 Dorinţa devenită dependenţă

Da, şi ideea de a obţine ceva anume poate da dependenţă, nu doar anumite „substanţele chimice“, tabieturi sau înclinaţii. Acest tip de dorinţă este cel mai periculos. Şi când vrei, şi când refuzi ceva anume.

Vreau! Atât de mult, încât eşti în permanenţă într-o stare de frământare, dând obiectului, situaţiei dorite o foarte mare importanţă. „Dacă voi reuşi să fac asta, le voi arăta tuturor cine sunt.“ „Dacă voi reuşi ce-mi doresc, viaţa mi se va schimba cu totul.“ Printr-o asemenea atitudine, devii dependentă de rezultatul dorinţei, obsedată de o anumită perspectivă. O obsesie care consumă extrem de multă energie, determinându-te la un moment dat să te retragi din „luptă“, să renunţi să mai vrei ceea ce până mai ieri considerai a fi extrem de important pentru tine. Aşa se întâmplă când pui totul pe un singur taler al balanţei, iar pe celălalt tot ce înseamnă de fapt viaţă. Rezultatul? Mâhnire, frustrare, nesiguranţă, teamă, îndoială.

Nu vreau! La fel se întâmplă şi atunci când, deşi n-ai nicio dovadă că te-ar ameninţa o asemenea perspectivă, refuzi ceva anume. „N-aş putea rezista“, îţi spui, când te gândeşti că ai putea suferi de aceeaşi boală din cauza căreia ai pierdut-o pe mama, să rămâi văduvă de tânără, cum i s-a întâmplat cuiva apropiat. Şi într-o asemenea situaţie devii dependentă de dorinţa de a nu te confrunta cu o anume situaţie. La ce bun să-ţi atârni singură sabia deasupra capului?

4 Dorinţa celorlalţi e şi a ta

Printre cele mai mari greşeli pe care le-ai putea face este să ţii prea mult seama de ceea ce cred alții despre tine, să-i laşi să-ţi spună mereu ce ar trebui să-ţi doreşti. Sigur, e foarte bine să asculţi părerea altora, să înveţi din experienţa lor. Ceea ce contează cu adevărat însă este ce crezi tu despre tine, despre ce ştii că-ţi poţi dori de la viaţă, nu ce cred ceilalţi. La ce bun să fii mereu preocupată de ce zic alţii despre tine: oricât te-ai strădui, nu vei reuşi niciodată să mulţumeşti pe toată lumea. Merită să fii mulţumită tu de ceea ce vrei de la viaţă, nu alţii!

5 Un plan rigid

Ţi-ai întocmit un plan minuţios privind realizarea a ceea ce-ţi doreşti, în rest nu te mai interesează nimic din ce se întâmplă în jur. Aşa se face că treci nepăsătoare chiar pe lângă ceea ce te-ar ajuta să obţii ceea ce vrei. O cunoştinţă, o întâmplare, o oportunitate, rămânând încorsetată în structura rigidă a planului prea bine întocmit, care nu te-a ajutat decât să baţi pasul pe loc, să te zbaţi într-o fundătură. Ce-ar fi să te abaţi de la el şi să accepţi provocările?

Ce faci cu dorinţele neîmplinite? Le arunci la coş? Da, dacă s-au dovedit a fi nerealiste. Altfel, schimbă tactica, evită greşelile şi lasă lucrurile să curgă pentru a nu te poticni de obstacolele pe care tu însăţi ţi le-ai pus şi ţi le pui în cale.

Cu gândul doar la ce vei obţine în viitor, e posibil să-ţi sabotezi prezentul. La ce bun? S-ar putea să-ţi întunece viitorul. Aşadar, bucură-te de călătorie, nu te gândi doar la destinaţie!

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr40/06.10.2016
Autor: Olga Sveduneac
Sursa foto: pixabay.com


Lasă un răspuns

Sus