Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Razbunarea: soluție sau eșec?

Razbunarea: soluție sau eșec?

Cât de dulce este gustul răzbunării? Avem explicațiile psihologilor. Cercetările imagistice la nivelul activității neuronale confirmă ceea ce se știa de mii de ani, de la Biblie sau Hamlet până în vremurile noastre: răzbunarea este dulce! Punerea sa în practică implică însă un cost amar, de timp, energie și, uneori, chiar prețul vieții.

Iluzia puterii

Furia este omenească, dar cât poate fi ea controlată pentru a nu ajunge să-ți faci dreptate în detrimentul sănătății? Potrivit marelui psihanalist Jacques Lacan, alegem răzbunarea ca răspuns prin care ne ascundem slăbiciunea. Când ne simțim amenințată unitatea interioară, cea mai ușoară și rapidă cale de apărare este agresiunea, fiindcă ne dă iluzia că deținem puterea. Trebuie, spune Lacan, să facem o distincție clară între a ne simți răniți și a fi agresivi. Toți suntem frustrați, apoi iritați când cineva ne insultă ori ne pune piedică în calea nevoilor sau dorințelor. Dar nu trecem toți la pasul următor – furia, cea care implică impulsul de a fi chit, de a răni înapoi acea persoană, plătindu-i cu starea pe care ne-a provocat-o. Oricât de puternic ar fi impulsul de moment, există variante să faci față insultei altfel decât prin furie.

Menținerea răului viu

Numeroase teorii psihologice de dată recentă arată că, oricât de firească este intenția răzbunării, nu ar trebui să fie prima opțiune, din cauză că se produce un cerc vicios: pe moment, furia este confortabilă, dar acționează ca o otravă, ce mănâncă din sufletul tău pe măsură ce afectează viața celeilalte persoane. Punerea în practică a răzbunării eșuează în a-și duce la capăt așteptările dulci, arată specialiștii în psihologie comportamentală. Contrar a ceea ce se crede în popor, răzbunarea nu-ți aduce eliberarea de emoțiile negative, ci mai mult te încarcă, până la dezechilibru. A se vedea cei care și-au sacrificat viața pe altarul răzbunării, fără a fi în cele din urmă împăcați cu ce-au obținut. În loc să stingă focul ostilității, răzbunarea prelungește neplăcerile aduse de ofensa inițială, învenindu-te și mai tare. Vei ajunge în punctul în care nimic nu-ți mai este suficient să-ți satisfaci setea de dreptate și contraataci la nesfârșit.

Urmările nefaste

Psihologii spun că răzbunarea crește nivelul de furie în loc să-l reducă pentru că începi să rumegi. Când nu te răzbuni, ai tendința să bagatelizezi evenimentul, să-ți spui că nu e mare lucru că nu ai acționat ca răspuns.  Ceea ce te face să uiți mai ușor și să mergi înainte. Când te răzbuni, nu mai minimalizezi situația, ci îi acorzi dimensiuni impresionante, ceea ce te face să te simți din ce în ce mai rău. Până la urmă, scopul dorit nu este atins și sămânța mică de la care ai pornit produce mai mult rău decât ai anticipat sau decât vrei să vezi orbită de sentimentul mâniei. Dovadă  stau diversele conflicte care persistă de-a lungul vremurilor,  generații la rând nefiind în stare să le rezolve.

În căutarea echilibrului

Cel ce se străduie să se răzbune își păstrează rănile deschise, scria filozoful Francis Bacon. Deși ideea este să pedepsești nedreptatea, sfârșești prin a te pedepsi pe tine.  Ca să nu ajugi aici, când vei fi încercată de sentimente negre, aplică următoarele reguli:

Pornește de la ideea că gândul răzbunării este în firea umană, de obicei ca răspuns la trădarea încrederii.

Adu-ți aminte că oricât de dulce este sentimentul inițial, calea răzbunării nu repară încrederea pierdută, ci creează probleme și suferință. 

Așteptă să te calmezi și să gândești rațional înainte de a lua orice fel de dezicie. Dacă reacționezi la impuls sunt mari șanse să regreți mai târziu.

Asigură-te că ceea ce simți se susține în realitate. De multe ori este vorba de o simplă neînțelegere și problema poate fi rezolvată ușor.

Învață din greșeli. În loc să-ți consumi energia construind planuri de răzbunare, concentrează-te pe ceva pozitiv: ce lecție ai învățat din ce ți s-a întâmplat?

Acceptă că în viață treci prin bune și prin rele, că unii oameni îți pot trăda încrederea, dar că tu trebuie să-ți păstrezi verticalitatea, în ciuda sensibilității.

Lecția de iertare

Eva Mozes Kor, o evreică de origine română, este una dintre supraviețuitoarele de la Auschwitz. Viața i s-a schimbat la 10 ani, când a fost urcată în trenul morții, împreună cu sora geamănă și restul familiei, cu care nu s-a mai văzut niciodată. Acum, la 82 ani, Eva a găsit puterea de a-şi ierta călăii şi chiar l-a adoptat neoficial pe nepotul comandantului lagărului. „Iertarea mea nu are nimic de-a face cu autorii. Este doar pentru vindecarea mea. Lumea suferă mult și cred că are nevoie disperată de altceva în afară de pedeapsă”, spune ea.

Lorena Luchian, psiholog și sofrolog, clinica Medsana

Efectele asupra stării generale

Gândurile de răzbunare aduc modificări la nivel somatic datorită conexiunii corp-emoții-minte. Dacă lumea ar ști cât de mult creează boală gândurile și emoțiile, ar schimba felul în care gândește și ar începe să-și focalizeze atenția asupra lucrurilor pozitive. Gândurile de răzbunare se manifestă în mai multe feluri: expresia somatică (încruntare, rigiditate, hormoni de stres care pun corpul într-o atmosferă negativă de atac, de război), emoții negative (blocaje și încărcătură emoțională negativă care caută descărcare), la nivel mental, o preocupare pentru căutarea metodelor de a-i face rău cuiva. Automat, aceste emoții și gânduri au efecte negative asupra stării generale, în special dacă sunt prezente pe termen lung.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr29/21.07.2016
Autor: Lidia Năstase
Sursa foto: pixabay.com


Lasă un răspuns

Sus