Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Sentimentul de vină

Sentimentul de vină

Probabil ai cunoscut măcar o dată sentimentul chinuitor de vină, care nu te lasă nici să dormi, nici să mănânci… Există oare vreo metodă prin care mustrările de conştiinţă să se transforme în ceva constructiv?

Sentimentul de vină apare în conştiinţa cuiva indiferent dacă recunoaște sau nu în fața altora că a greșit. E suficient să depăşim graniţele proprii ale admisibilului ca un semnal lăuntric să se declanșeze pe loc, anunţând probleme la capitolul morală. Ce-i drept, sunt limite ce diferă de la un individ la altul. Acestea se formează sub influenţa educaţiei, a normelor sociale, a religiei – cu alte cuvinte, a tot ce stă la baza principiilor de viaţă ale fiecărui om în parte. Când ai mustrări de conştiinţă, indiferent de ce anume le-a provocat, nu te simţi defel bine. Nu mai vorbim de faptul că pe unii sentimentul de vină îi chinuiește atât de tare, încât viaţa lor se transformă într-un adevărat calvar. Oare cum scăpăm de această povară, ce devine tot mai greu de suportat?

Nu te lăsa manipulată!

Nu uita că oamenii din jur pot profita de corectitudinea sau scrupulozitatea ta exagerată. Deoarece sentimentul de vină e deseori impus din afară, iar acest lucru poate fi realizat uneori cu un scop bine definit: cel vinovat începe să se considere dator şi încearcă să se reabiliteze prin tot felul de mijloace. Exemplul clasic este al „bolnavului închipuit“ din familie. Un personaj cunoscut de mulți – pe loc îi creşte tensiunea (sau i se acutizează durerile) dacă cineva din jur încearcă să treacă peste cuvântul lui.

Ia măsuri de protecție

1. Analizează. După ce sentimentul de vină te-a împuns mişeleşte în inimă, e momentul să-l analizezi cu minuțiozitate. Ești cu adevărat vinovată? Sau pur şi simplu cineva are interesul să te facă să simţi astfel? Şi nu, nu e cazul să cauți în jur un manipulator perfid. Adesea, cineva poate apela la conştiinţa ta doar pentru că nu are alte argumente şi nicio altă metodă de a-şi atinge scopul. Dar acesta nu e un motiv să iei asupra ta și vini imaginare – sunt mai mult decât suficiente cele reale. Spune-i respectivei persoane că îi înţelegi sentimentele şi poate chiar vei încerca să faci ceva pentru ea. Dar subliniază faptul că nu te simţi deloc în culpă faţă de ea. E foarte important să nu începi să te simţi vinovată, indiferent dacă persoana e de acord sau nu cu părerea ta în situaţia ivită.

2. Nu da motive. Pentru ca persoanele din jur să înceteze să te facă să te simţi vinovată, găsește o metodă ca lucrul acesta să nu fie convenabil pentru ei. Răsplătește-le pentru lucrurile bune pe care le fac, vorbește-le cu mai multă căldură și plăcere atunci când sunt prietenoase. În schimb, când din partea lor încep să vină argumente de genul „uite unde am ajuns din cauza ta!“, redu comunicarea la strictul necesar.

Chiar e nevoie de frământări?

Ce facem însă când, privind adevărul în față, înţelegem că pe bună dreptate nu am procedat corect? De fapt, evaluarea corectă a situaţiei, recunoaşterea greşelilor, fără a încerca să te justifici, reprezintă deja un efort semnificativ în ce priveşte procesul de reabilitare morală. Trebuie să înţelegi că, oricât de intense ar fi frământările tale, ele sunt totuși necesare. Sentimentul de vină ne face să ne revizuim pe viitor comportamentul, să evităm faptele despre care știm deja că le vom regreta. Sentimentul de vină ne stimulează încet, dar sigur să devenim mai buni, mai atenţi, mai curaţi.

Regrete constructive

În niciun caz nu întârzia prea mult în faza de autoflagelare, care acționează distructiv asupra stării psihice. Cum să facem ca regretele să devină constructive? Iată:

  • Cere-i iertare persoanei faţă de care te simți vinovată.
  • Gândește-te dacă poți îndrepta răul pe care l-ai făcut compensându-l într-un fel sau altul – moral, material sau altfel. De ce ar avea nevoie în acest moment persoana pe care ai supărat-o, cum i-ai putea face o bucurie?
  • Dacă nu ai posibilitatea să-ți răscumperi vina în mod direct faţă de cel pe care l-ai supărat sau nedreptățit (de exemplu, dacă e vorba de un simplu trecător, pe care, oricât de mult ai dori, nu ai cum să-l mai găsești), fă pur şi simplu un gest frumos față de o altă persoană, pe stradă, în autobuz. Acest lucru te ajută să-ți refaci, măcar parţial, echilibrul sufletesc.
  • Împărtășește frământările unui om apropiat şi ascultă-i cu atenţie părerea, sfaturile. Vorbele de încurajare sau relatarea unor situaţii asemănătoare prin care au trecut alții la un moment dat te vor mai linişti, cu siguranță.
  • Trage concluzii pentru viitor, gândește-te ce fapte ar trebui să eviți, în ce situaţii ar fi cazul să spui la timp STOP! Sentimentul de vină pe care îl ai trebuie să devină un stimulent pentru autoperfecţionare.

Mustrări de conştiinţă

Ce vină ai?

Rezultatul unui sondaj de opinie efectuat de cunoscuta revistă italiană Riza Psicosomatica arată că la majoritatea oamenilor sentimentul de vină este declanşat de excesele alimentare, de dezaprobarea celor apropiați, de blamare din partea societăţii, de risipă, de lipsa de atenţie faţă de prieteni, de eşecurile profesionale sau de imposibilitatea menţinerii unei forme fizice bune. La sondaj au participat aproximativ o mie de italieni cu vârste între 25 şi 55 de ani.

Minciuna… electronică

În opinia sociologilor, majoritatea britanicilor consideră că, dacă eşti nevoit să minţi, este mult mai simplu s-o faci nu verbal, ci în scris. 80% din participanții la un sondaj pe tema minciunilor au recunoscut că spun măcar o dată pe zi câte o minciună la telefon, în SMS-uri sau în mesajele prin poşta electronică. Mai mult de 50% din cei chestionaţi au recunoscut că se simt mai puţin vinovaţi dacă mint prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare.

Între casă şi serviciu

Cercetători americani au ajuns la concluzia că aproape toate femeile care lucrează şi au copii se simt mai mereu vinovate de ceva. Revista Working Mothers a organizat un sondaj de opinie şi majoritatea celor 3.000 de respondenţi au recunoscut că foarte des au accese de vină, care „seamănă într-un fel cu durerea pulsatilă de la nivelul genunchiului într-o zi înnorată“. 44% din femei au răspuns că problema lor cea mai mare este că nu au timp să comunice cu copiii. Totuşi, multe din ele au declarat că aceste frământări sunt compensate de sentimentul de mândrie şi satisfacţie pe care îl încearcă datorită faptului că muncesc şi contribuie la bugetul familiei.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr35/01.09.2016
Autor: Burda Romania
Sursa foto: 123RF


Lasă un răspuns

Sus