Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Tăcerea e de aur sau nu?

Tăcerea e de aur sau nu?

Te enervează deseori tăcerea celuilalt, iar alteori te simți epuizat de cei care monopolizează discuția. Și totuși un echilibru între tăcere (ca ascultare) și vorbire este necesar în comunicarea cea de toate zilele. Ea face parte din secretul succesului în relațiile pe care le avem cu cei din jur.

Ne-am propus să urmărim când și de ce e bine să taci, dar și când tăcerea se poate transforma într-un inamic în relațiile pe care le avem, atunci când te încăpățânezi să păstrezi tăcerea în situații care cer curajul de a spune, de a vorbi. Pentru a te afirma, pentru a opri agresiunile celor din jur, pentru a schimba lucruri.

În ce momente este bine să îți exprimi sentimentele și opiniile și când este bine să ai momente de tăcere, astfel încât viața ta să stea în echilibru vom vedea în cele ce urmează.

Când este bună tăcerea

„Avem două urechi și o gură, în așa fel încât să putem asculta de două ori mai mult decât vorbim. Epictet

„Tăcerea este de aur“ ascunde un adevăr verificat de mulți dintre noi: uneori este mai bine să-ți ții gura închisă. Tăcerea poate crea o mulțime de impresii și ne ajută în situații dificile: când nu știi ce să spui, când ești indecis și îți iei un timp de gândire. Când ești furios și, dacă ai spune ce gândești în momentul respectiv, s-ar putea să apară consecințe nedorite − cel drag te respinge, la serviciu ești evitat sau sancționat.

Când înseamnă că ești un bun ascultător

Când asculți, înțelegi de fapt ce se întâmplă. Nu este nevoie să spui ceva. Nu este nevoie să te îngrijorezi că nu știi să faci conversație. Ci doar să fii receptiv la celălalt. Să fii tăcut în preajma oamenilor cu care nu vibrezi emoțional te face să te simți liber și poate să fie mai bine decât să participi la o conversație fără folos.

Când te face mai înțelept

Uneori, a reacționa verbal imediat într-un mod agresiv sau pripit dăunează relațiilor. Tăcerea dinaintea răspunsului poate fi răgazul de aur pentru o replică înțeleaptă, pentru o disipare a emoțiilor negative.

Uneori, ne este teamă de tăcere. Vrem să o umplem cu ceva, dăm drumul la televizor, la muzică sau umplem liniștea cu zgomote. Dacă nu ne simțim confortabil cu propria liniște, asta este pentru că nu ne simțim în siguranță cu propriile emoții. De îndată ce ne obișnuim cu tăcerea, ea ne invită la reflecție.

➛ Când implică reflecție

Este recomandat să ai perioade de liniște, de meditație, pe care să le petreci cu tine însuți. Fiecare are nevoie să fie departe de zgomotul și iureșul din exterior, să se adăpostească în liniștea de acasă, din natură, pentru a-și reface resursele energetice și tonusul.

În acest fel, tăcerea poate fi terapeutică când îți regăsești calmul și pacea interioară petrecând timp cu tine.

Când tăcerea se întoarce împotriva ta

Adesea, tăcerea poate să însemne indiferență/răceală. Când tăcerea nu reprezintă o distanțare sănătoasă sau o pauză firească în dinamica unui cuplu/unor legături apropiate, se poate spune că în relație nu există intimitate verbală și emoțională. Cuvintelele sunt singurele instrumente care ne ajută să rezolvăm probleme, situații.

Când tăcerea te face să îți reprimi sentimentele/emoțiile negative, problematice, care tind să fiarbă sub presiune, acestea își vor face loc după mai mult timp. Dacă nu împărtășești comportamentele problematice, există o mare probabilitate să le exprimi într-un număr de modalități diferite, fără legătură cu motivul și frustrarea inițiale. Astfel, prin nonverbalizare și suprimarea emoțiilor, poți intra într-o spirală negativă a tăcerii și a luptei.

Dacă exprimi ce simți în momentul în care încerci emoția respectivă, ai șanse mai mari să te menții într-un cadru obiectiv.

Tăcerea ca un comportament de control. Când nu împărtășim gândurile  noastre celorlalți, facem asta și pentru a controla reacțiile și comportamentul lor. Dacă nu știu cu ce se confruntă, nu au cum să răspundă. Cu timpul, cei înclinați să le facă pe plac celorlalți sau care evită confruntările cad pradă acestei dileme. Tendința este să aleagă liniștea mai degrabă decât să supere interlocutorii.

Tăcerea ca pedeapsă. Tăcerea e folosită pentru a-l pedepsi pe celălalt. Retrăgându-te în tăcere din relație, poți crea un mediu prielnic furiei, se pot tăia și căile spre rezolvarea conflictului/problemelor. Când taci, nu îți exprimi gândurile și sentimentele și întrerupi orice legătură printr-un dialog autentic cu celălalt. Această tăcere prelungită duce la disperare și depresie.

„Dacă taci înseamnă că nu te doare“, așa spunea un slogan publicitar ce milita împotriva violenței domestice. Suferind în tăcere, ajungi în timp la probleme de sănătate grave și la izolare socială. A avea grijă de nevoile tale, a exprima ce vrei sunt dovada stimei de sine și a unei vieți echilibrate.

 

Citește și:

Articol preluat din ediția de martie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Oana Pescaru
Foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus