Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Terapia prin programari

Terapia prin programari

Aveam o colegă care începea să-şi facă lista de bagaje pentru vacanţă cu vreo jumătate de an înainte de plecare. Mi se părea ceva anormal. Cu vremea, mi-am dat seama că nu e chiar aşa.

Să-ţi programezi vacanţa cu o jumătate de an înainte, să faci liste cu bagaje şi activităţi? Oribil, îmi ziceam. Unde-s spontaneitatea și bucuria vacanţei? De altfel, multă vreme n-am înţeles la ce folosesc celebrele liste cu „de făcut“. Nu știi ce ai de făcut, de ce să scrii liste? Chiar dacă uiţi câte ceva, se găseşte cineva care să-ţi amintească. Ei bine, am ajuns la concluzia, culmea!, că asemenea liste şi programări sunt mană cerească în momentele când te pasc depresia, neîncrederea în tine, butoiul cu melancolie.

Citește și: Vacanta fara griji

Lista cu „de făcut“

Metoda e următoarea: la fiecare început de săptămână, iei carneţelul (e bine să ai un caieţel, un blocnotes, ca să te poţi uita în urmă) şi notezi cât mai ordonat ce ai de făcut în săptămâna respectivă. Pe măsură ce duci sarcinile la îndeplinire, le tai de pe listă. Cu o linie groasă, să sară în ochi. Odată bifate, te vei simţi mult, mult mai bine: iată, vei zice, nu e totul pierdut, sunt în stare să fac lucrurile aşa cum mi-am propus! Dacă, să zicem, reuşeşti ca până joi să tai (aproape) totul de pe listă, încrederea în forţele tale va fi mai mare. E drept că, dacă, Doamne fereşte, se întâmplă ca vineri să rămână netăiate două, trei puncte din listă, parcă nu-ţi pică bine. Dar te poţi uita câte ai dus la bun sfârşit toată săptămâna şi tot e bine.

  • Nu care cumva să te apuci să faci liste cu lucruri imposibil de dus la îndeplinire. Oricât de mult ţi-ai dori să fii mai dinamică, activă, nu-ţi poţi depăşi limitele. Mai mult, în momentul în care îţi propui ţinte mult prea complicate, nereuşita (explicabilă în atare condiții) mai rău te afundă decât să te tragă afară din găleata cu pesimism. Pe de altă parte, nici ţintele uşoare nu sunt o soluţie. Ar merge treaba o săptămână, două, dar apoi ţi-ai da seama că-ţi furi singură căciula.

Planificarea vacanţelor

Da, este adevărat că vacanţa ar trebui să însemne spontaneitate şi relaxare, inversul programului, regulilor stricte, orelor exacte. Cu toate astea, constați că te simţi mult mai bine când ştii sigur că peste atât timp, la ora cutare, în ziua x pleci în vacanţă. Unde mai pui că programarea asta are un avantaj material: găseşti locuri bune şi mai ieftine, iar odată cumpărate biletele, nu mai ai încotro şi, vrei, nu vrei, pleci în vacanţă.

  • Nu care cumva să-ţi propui ținte extrem de scumpe! Dacă se va întâmpla ceva care te va împiedica să pleci, terapia nu numai că nu-şi va atinge scopul, ci va avea efect contrar. Și încă un lucru: e suficient să programezi plecarea, cazarea, sosirea. Restul lasă-l un pic la voia improvizaţiei. Măcar să nu te simţi cu totul ordonată cu o jumătate de an înainte, să ai şi tu dreptul la improvizaţie.

Citește și: Cu vacanta pe roti

Încă un început

La fiecare început de an (recunoaşte!), îţi spui: de anul acesta, nu mai fac aia şi aia. Sau: de acum, voi face cu siguranţă aia şi aialaltă. Este un fel de terapie prin programări. Numai că, de cele mai multe ori, promisiunile de la ora 12 se uită şi caleaşca se transformă în dovleac, iar prinţesa, în cenuşăreasă.

  • Nu care cumva să renunţi la ideea de a-ţi propune câte ceva important pentru viaţa ta la fiecare început de an! Să fie o țintă clară, să ştii că stă în puterile tale să duci la bun sfârşit ce ți-ai propus. Dacă vei ajunge să spui „ce să-mi doresc, oricum nu se va împlini“, e la fel de rău cu a nu-ţi dori niciodată nimic numai din frica de a nu fi dezamăgită.

Ce să nu faci

Dacă tot ne-am lămurit cât de bună e lista cu „de făcut“, e bine să știi totuși că, pentru ca terapia să fie eficientă, ar trebui nu numai să planifici ce ai de dus la bun sfârșit, ci şi ce nu ar trebui să faci în ruptul capului. Iar asta, pentru că ar fi doar o pierdere de timp și/sau ţi-ar încurca terapia. Aşadar:

Nu încerca să fii fata bună, plăcută de toată lumea; nu numai că e practic imposibil să te placă toţi, dar efortul ăsta te va deprima: „Eu mă chinuiesc să le fac pe plac şi ei mă urăsc?“

Nu pierde timpul cu e-mailuri cu „învăţăminte“ scrise haotic şi ilustrate cu poze proaste şi deformate; în loc să iei aminte la învăţămintele cu pricina (unele ar putea fi chiar bune), creierul tău va obosi „corectând“ haosul de pe ecran.

Nu ezita să spui nu atunci când trebuie! Dacă eşti mereu de acord, dispusă să faci una sau alta, în momentul în care nu vei putea sau nu-ţi va plăcea să duci la îndeplinire ce ai promis, te vei simţi frustrată.

Citește și: Cum faci fata depresiei post-vacanta

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.49/11.12.2014

Autor: Irina Tudor Dumitrescu

Sursa foto: Pixabay


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus