Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Tristețe și melancolie

Tristețe și melancolie

Auzim și folosim des cuvântul melancolie asociat cu o stare de spirit meditativă, retrasă, poate și cu o înclinație spre nostalgie. Ce înseamnă de fapt termenul și ce desemnează el?

O incursiune rapidă în istoria teoriei medicale arată termenul melancolie se întâlnește prima dată în Antichitate și este folosit de medicii greci antecreștini pentru a desemna unul dintre cele patru temperamente (sangvin, coleric, flegmatic și melancolic). Etimologic, cuvântul melancolie înseamnă „bilă neagră“ și se referă exact la această umoare care determină anumite caracteristici fizice și psihice.

Bila neagră

Oamenii dominați de bila neagră (umoarea), se credea în Antichitate, au o constituție mică și uscată, de obicei cu membre proeminente, nasul mare, ochi adânci înfundați în orbite, păr rar și piele uscată. Din punct de vedere psihologic, se remarcă printr-o înclinație spre meditație și studiu, se simt bine în singurătate, sunt retrași, curioși, iscoditori și au o anumită răceală afectivă care le permite să se detașeze cu ușurință de lumea exterioară. În cazul fericit, devin oameni de știință, cercetători și buni cunoscători ai naturii, inclusiv a celei umane. În situații mai puțin fericite, devin intriganți, băutori, înclinați spre diferite vicii. Cum teoria celor patru umori și a celor patru temperamente asociază pe fiecare dintre acestea nu doar unui fluid corporal, ci și unui anotimp, melancolia este asociată cu toamna.

Și boală, și caracter

În epoca modernă, după ce psihiatria și psihologia au început să-și definească domeniul și obiectul de studiu, melancolia a fost introdusă în categoria tulburărilor psihice, astfel că multe dintre trăsăturile definitorii pentru un melancolic, dacă ajung să fie accentuate, sunt considerate maladive. Dorința de cunoaștere se poate transforma în obsesivitate și comportament compulsiv. Înclinația spre ordine și curățenie poate sta la baza multor nevroze obsesionale. Înclinația spre reflecție și nostalgie, dacă nu sunt bine orientate, se poate transforma în depresie. O persoană sănătoasă poate suferi așadar, în condiții vitrege și dificile, o cădere care să-i accentueze trăsăturile și dispozițiile până când acestea devin patologice.

Depresia melancolică se caracterizează prin sentimente intense și persistente de tristețe și lipsă de speranță. Tulburarea poate afecta multe domenii ale vieții, inclusiv școala, serviciul și relațiile personale.

Oamenii care suferă de melancolie depresivă își pierd interesul față de activitățile care altădată li se păreau plăcute și deseori au senzația că viața nu merită trăită.

Simptome ale melancoliei depresive

  • sentiment persistent de tristețe care durează mult timp
  • pierderea interesului față de activități cândva plăcute
  • lipsă de energie sau senzație de oboseală
  • anxietate sau iritabilitate
  • prea mult sau prea puțin somn
  • mâncare în exces sau prea puțină
  • dificultăți la concentrare, probleme în luarea deciziilor
  • idei de suicid
  • încercări de sinucidere

Test fulger

Pentru a diagnostica depresia melancolică (care nu mai este recunoscută ca o formă distinctă de depresie, ci tratată ca tulburare depresivă), psihiatrii pun de obicei următoarele întrebări:

  • Aveți dificultăți în a vă trezi dimineața și a începe ziua?
  • Simptomele sunt de obicei mai accentuate dimineața decât seara?
  • Cum dormiți?
  • Vi s-a schimbat tiparul de somn?
  • Cum arată o zi obișnuită?
  • Ați schimbat de curând rutina zilnică?
  • plac aceleași lucruri ca până acum?
  • Aveți dificultăți la concentrare?

Discuții și serotonină

Dacă medicul psihiatru a pus diagnosticul de melancolie depresivă, persoana în cauză va avea parte de un tratament cu antidepresive de ultimă generație. Aceste substanțe împiedică metabolizarea serotoninei și a altor neurotransmițători, astfel încât în creier se vor înregistra cantități mai mari de „chimicale care ne fac să ne simțim bine“. Tratamentul medicamentos este însoțit de terapia prin vorbire. Asta presupune că pacientul se întâlnește în mod regulat cu un psihoterapeut pentru a discuta simptomele, evoluția tulburării și alte chestiuni conexe. Aceste discuții ajută oamenii să se adapteze mai bine la crize sau la evenimente traumatice sau stresante, îi învață cum să înlocuiască credințele și comportamentele negative cu altele sănătoase, îmbunătățesc abilitățile de comunicare, sporesc stima de sine, iar pacienții își recapătă senzația de mulțumire și de control în viață.

Melancolia, ca stare de spirit sau dispoziție de personalitate, nu trebuie confundată cu tulburarea melancolică depresivă, chiar dacă există multe puncte comune între cele două.

Specialist

Dr. Maria Carmena Săndulescu, medic primar psihiatrie

Cum ajungem dintr-o femeie normală o melancolică?

Marele duşman a devenit instabilitatea socială. Schimbările pe care le trăim generează anxietate. De la imposibilitatea de a alege am ajuns la posibilitatea alegerii între multiple variante. Şi aici intervin frământările. Mulţi clachează în faţă dilemei clasice: slujba, studiile sau relaţia cu omul iubit? Totul pare dintr-odată prea mult şi, cum e greu să renunţi la una din cele trei, eşuezi şi, în cel mai fericit caz, sfârşeşti la psihiatru. Cel mai năbădăios e amorul. În plan afectiv, nu reuşeşti să te maturizezi din mers ca să duci o relaţie, aşa cum faci cu o slujbă. Trebuie mereu să sacrifici ceva! Și să te împaci cu asta.

5 remedii care te scot din… butoi

Este vorba despre butoiul cu melancolie, pentru că vorba românească are ea un sâmbure de adevăr.

1. Infuzia de fumăriţă reglează hipotensiunea, acţionează benefic asupra ficatului şi bilei şi, cel mai important, are efect sedativ. Se bea câte o cană pe zi, mai spre seară.

2. Uleiul volatil de levănţică tratează depresia, anxietatea, atacurile de panică. Sunt suficiente două picături de ulei volatil amestecate cu puţina miere, de trei ori pe zi, pe stomacul gol. În cure lungi, atenuează aritmiile şi ischemia cardiacă.

3. Infuzia de maghiran se bea călduţă, când apar stările proaste. Nu se fac cure cu maghiran, ci se bea infuzia numai la nevoie. Rezultatul este practic instantaneu.

4. Infuzia de talpa-gâştei şi băile de şezut cu ceai de coada-calului sunt, de asemenea, extrem de bune.

5. Starea proastă poate fi generată de o carenţă de minerale. Infuzia  de ovăz (o linguriţă cu plantă măcinată la o cană cu apă clocotită) este recomandată cu căldură în astfel de situaţii.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.43/2.11.2017
Autor: Dana Verescu
Sursa foto: pixabay

Comments

comments

Lasă un răspuns