Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Psihologie > Viața, între rutină și…zguduieli

Viața, între rutină și…zguduieli

Majoritatea regulilor de viață au și excepții. Chiar dacă cea mai mare parte a existenței noaste este guvernată de rutine, ritualuri și obiceiuri comportamentale, există nenumărate momente în viața unui om când planul A, care părea să fie terenul nostru sigur din punct de vedere psihologic și relațional, este înlocuit de opțiunea B.

Să vă explic la ce mă refer mai exact, în mod cert buna noastră funcționare atât biologic, cât și sufletesc sau relațional este asigurată de faptul că cel mai important organ al corpului uman, creierul, percepe realitatea într-un mod cunoscut – știe ce înseamnă dacă ne sună ceasul dimineață la 6:30; cunoaște drumul cel mai scurt și sigur pentru a ajunge în timp util la birou; are rutina faptului că la mijloc sau sfârșit de lună primim salariul, recompensa muncii depuse, și astfel existența noastră este asigurată; că în fiecare seară familia are nevoie de cină și că suntem responsabili pentru nevoile de bază ale celor care depinde de noi, copiii etc. Dar cu toate acestea, în viață nu avem garanții ale acestor rutine și uneori suntem nevoiți să ne confruntăm cu tot stresul provocat de schimbări de mică sau mare anvergură.

Așa i s-a întâmplat și clientei mele, o femeie încrezătoare în sine, cu obiective mărețe și un plan de viitor ca la carte. Mamă a trei copii și un lider de succes, care se bucura de o viață tihnită alături de partenerul ei de viață, cu care împărțeau aceleași rutine zilnice de mai bine de treisprezece ani. Într-una din zilele care părea să fie mai mult sau mai puțin identică ce cea de ieri și cea de mâine, este sunată de către diriginta fetei sale din clasa a treia, care cu vocea tremurândă îi spune mamei că, la ora de matematică, Evei i s-a făcut rău, nu mai putea să respire și de urgență a fost dusă la spital. La câteva zile după fetița a primit diagnosticul de astm, informație care avea să schimbe pentru o bună vreme rutina obișnuită a familiei.

Dar ce poți face în astfel de situații? Atunci când viața își schimă ritmurile și o situație de criză se abate asupra noastră? Aceasta ar putea să fie simbolizată sub forma unui diagnostic, cum a fost în cazul clientei mele, a pierderii unui loc de muncă, a unui accident, a prăbușirii unei afaceri sau a trecerii în neființă a unei persoane dragi. Din păcate adversitățile fac parte din poveștile umane și dincolo de acceptarea schimbării, care este regula de aur, avem de cultivat spiritul rezilienței și de stors picuri de bucurie și fericire. Mai exact, dacă planul A, nu mai este posibil, nu ne rămâne altă variantă decât să creionăm o nouă opțiune – planul B. Viața nu este perfectă, și cu toții trăim diferite variante ale planului B, care presupun ca dincolo de siguranța planului cunoscut să ne permitem flexibilitatea de a o lua de la capăt și de a colora părțile unui nou început.

Schimbările de acest gen nu sunt deloc confortabile și plăcute, dar sunt inevitabile. Iar pentru a ne păstra sănătatea psihică și relațională, trebuie să învățăm să trăim cu ele – să respirăm conștient și să căutăm soluții noi și creative; să ieșim din rolul de victimă și să ne asumăm curajul de a trăi diferit; de a vedea viață dintr-o altă perspectivă și de a ne trata cu respect și prețuire de sine. Ființa umană are o capacitate excepțională pentru se transform din punct de vedere psihologic și relațional, doar că astfel de puncte de creștere sunt posibile numai în urma unor momente de criză – care într-o primă față atrag după sine frica, panica, tristețea, furia sau frustrarea și dezamăgirea, și doar mai apoi ne găsim înțelepciunea necesară construirii unui plan B – unor noi rutine, ritualuri și obiceiuri comportamentale care să ne permită să fim din nou în siguranță, să putem să râdem și să fim fericiți.      

În perioade de cotitură, atunci când furtunile emoționale se abat asupra noastră și avem atât de multe dubii și întrebări, încât siguranța psihologică este doar o amintire vagă – o tehnică psihoterapeutică care ne poate ajuta să facem puțin lumină este identificarea, etichetarea corectă și listarea pe o foaie de hârtie a emoțiilor și sentimentelor trăite. Cercetările clinice arătându-ne că numirea emoțiilor negative face ca acestea să fie mai ușor de tolerat pentru ființa umană. Cu cât este mai specifică eticheta pe care o aplicăm unei emoții cu atât mai bine. Clienta despre care vă povesteam în paragrafele anterioare, a completat nenumărate post-it-uri în care avea listate cele mai brute emoții – panică, deznădejde, neputință, anxietate, furie, tristețe și de fiecare dată în partea superioară a listei scris – Îmi permit să simt… Prin punerea emoțiilor în cuvinte, căpătăm o oarecare siguranță, iar prin permisiunea de a ne întâlni cu aceste emoții negative (Îmi permit să simt, ceea ce simt este…) dobândim un oarecare control asupra propriilor comportamente.

Astfel ne cultivăm reziliența, una dintre cele mai aplaudate caracteristici umane din ultimul deceniu, aceasta este capacitatea de a ne adapta la contextele de viață în așa fel încât să nu mai luptăm împotriva a ceva ce există prin anxietate, depresie, abuz de substanțe, comportamente agresive sau suicid. Reziliența înseamnă să găsim mereu empatia față de propria persoană, să ne reamintim sensul călătoriei numite viață și să nu renunțăm la cel mai frumos dar de la natură – o inimă care bate și un trup care respiră.       

Articol preluat din ediția de septembrie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Gáspár György, psiholog, autor și cofondator al conceptului PaginaDePsihologie.ro
Foto: Pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus