Esti aici
Femeia.ro > Relatii > Soarele de dupa nori

Soarele de dupa nori

O decepție în dragoste i-a schimbat destinul, a ajutat-o să se regăsească, să-și împlinească visul și i-a confirmat că eșecul e cel mai bun drum către reușită.

A fost ceva ce părea să se împlinească frumos, dar care s-a rupt brusc. Șocul a trezit-o pe Sanela Papandonakis pentru o nouă viață. Prin puterea exemplului, ea ne convinge să privim decepţiile ca pe adevărate binecuvântări.

Poveste de basm

Începutul schimbării a fost adus pe neaşteptate de un apel telefonic. La celălalt capăt al firului, prietena ei i-a propus să cunoască pe cineva. Imediat, Sanela i-a auzit vocea. „Eram surprinsă, nu ştiam cum să reacţionez, însă am simţit ceva în vocea lui. Am stabilit să ne întâlnim. Ne-am împrietenit pe site-urile de socializare și l-am văzut pentru prima oară în poze. Era o situaţie inedită pentru mine“, mărturisește ea. După prima întâlnire, era vrăjită. „Era omul cu care puteam să stau la poveşti ca şi cu prietena mea. Nu ne săturam de vorbit. Prima întâlnire la cafea a durat nouă ore.“ Sanela putea fi ea însăși în acea iubire, așa cum nu mai fusese până atunci într-o relaţie. A fost la fel de intens în lunile ce au urmat. Chiar dacă el nu locuia în România, era prezent, vorbeau zilnic la telefon cu orele, o surprindea și apărea la uşă. Ce mai, Sanela simţea că și-a găsit sufletul pereche! „Râdeam cum nu am mai râs, eram fericită, mă bucuram de fiecare moment când eram împreună.“

Visul spulberat

A fost o poveste frumoasă până în noaptea dintre ani, când totul s-a spulberat ca un balon. „Am petrecut împreună de sărbători, dar el era complet schimbat. Era de nerecunoscut, aproape că mă evita. Parcă eram invizibilă“, își amintește cu tristețe. Nevoia ei de explicații s-a lovit de un răspuns simplu: „Nu pot să-ţi ofer ceea ce îmi oferi tu mie. Nu e vina ta“. Atât. A fost clipa când lumea i s-a prăbușit. „Simţeam că mă sufoc, că s-a rupt o bucată din mine, nu mai înţelegeam nimic. Am plecat cu ochii în lacrimi.“
După cinci luni de entuziasm şi bucurie, în care a avut impresia că se construieşte ceva frumos, au urmat două luni grele, în care a încercat să afle de ce i se întâmplase așa ceva.

Curajul de a privi în tine

Tristețea și-a alinat-o prin citit și meditații. I-au fost sprijin și hrană. „Cred că, atunci când începi să te schimbi tu, totul se transformă în jurul tău. Dar pentru asta trebuie să ai curaj. Mi-am analizat copilăria, relațiile anterioare. Am ales să mă schimb. Să merg mai departe în loc să plâng şi să joc rolul victimei părăsite. Am înţeles că viaţa ne dă lecţii pe care să le învăţăm.“ Nu a aflat nici până azi de ce a alesul ei a părăsit-o, dar ştie că datorită acelei experienţe viaţa ei s-a schimbat în cel mai frumos mod. A fost ca şi cum cineva i-ar fi spus: „Hei, trezeşte-te, ai un vis de îndeplinit, ai uitat?“ A fost ca un declic ce i-a dat încredere să-și asume responsabilitatea pentru ce trăia, să renunțe la mentalitatea de victimă și i-a întins aripi ca să fie puternică. „Putem privi suferinţa ca pe un motor care te pune în mişcare, te înalţă astfel încât să te îndrepţi către întregul tău potenţial. Fără suferinţă, uneori rămânem amorţiţi şi putem stagna ani de-a rândul fără să trăim cu adevărat, fără să ştim ce lucruri minunate ne poate aduce viaţa când dansăm cu ea, nu împotriva ei“, crede Sanela. O atitudine sănătoasă, pe măsura numelui ei (în croată, înseamnă „sănătos“).

Visul împlinit

În primăvara trecută, într-o providențială zi de 13.03, la 33 de ani, Sanela Papandonakis a plecat la drum spre o nouă viață, fără să privească înapoi. Ce putea alege tânăra pasionată de călătorii, modă, mâncare și limba franceză? „De când mă ştiu, visez să locuiesc lângă mare, într-un loc însorit. Se pare că nu am fost pregătită să plec de una singură şi am avut nevoie să mă împingă viața.“ Cu moda a cochetat aproape dintotdeauna. A lucrat ca model în adolescenţă. Ideea de a deschide un magazin de haine a venit cumva firesc. În țară se ocupa tot de haine, mergea în Timişoara şi Bucureşti la diferite evenimente şi târguri. „Când am ajuns la Nisa, mi-am folosit toate resursele pentru a-mi deschide căile“, spune ea. O prietenă a tatălui ei i-a fost alături în acea perioadă de început. „M-a încurajat mult. Datorită ei am magazinul („La belle epoque vintage“). Îi sunt foarte recunoscătoare.“ Acum, Sanela simte că trăiește cea mai frumoasă perioadă. Are un magazin cochet, își rezervă timp pentru citit, trage o fugă la plaja din apropiere oricând are chef și nu trece zi să nu fie recunoscătoare pentru tristețea care a adus-o aici. „Nu întâmplător ne este dat să suferim. Problema e la noi. Aşa avem ocazia să schimbăm ceva. În cazul meu, a fost cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla!“

Articol preluat din ediția de octombrie 2014 a revistei Femeia.

Autor: Lidia Năstase

Sursa foto: arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus