Esti aici
Femeia.ro > Revista > Concursuri > Concurs Puzzle > Bun venit in Oraselul Lenes

Bun venit in Oraselul Lenes

Serile trecute, mi-a venit un gand, de undeva, sa-i povestesc fiica-mii copilaria mea. In chip naiv, dar nu pentru ca incercam sa ma adaptez la nivelul ei fraged de intelegere, ci pentru ca asa-mi vad eu copilaria: in culori naive, clare, de curcubeu desenat in carioca pe hartie. Si nu stiu de ce, primul lucru pe care mi l-am amintit, a fost ratia de ulei. Stii tu, Anda, ca eu mergeam la un magazin care se chema „Alimentara” cu un cartonas pe care scria ceva de mana si doar cu el cumparam un litru de ulei pe luna si nu puteam cumpara niciodata mai mult?

Cantitatile le-am pus de la mine, ca nu mai tin minte portia exacta pe familie, dar Anda deja cascase la mine ochii rotunzi si isi tuguiase gurita, asa cum vazuse ea ca se fluiera. Si stii tu, Anda, ca la fel cumparam zahar, ca spalam sticle si borcane de iaurt si le vindeam inapoi la „Alimentara”? Ca nu exista televizor color (pentru mine, cel putin), ci doar alb-negru, si acela avea program numai doua ore pe zi? Stii tu, Anda, ca nu era nici Minimax, nici Cartoon, nici Oraselul Lenes, ci doar cinci minute de Mihaela in fiecare seara, pe care nu le saream niciodata? Ca am vazut vrajita, fidela, toate episoadele din Rubinata Izaura (Sclava Izaura), Barzo Pomost (Ambulanta) si Arabella, intr-o limba din care nu pricepeam o iota, bulgara.

Ma uit la fiica-mea, ea se uita la mine fara sa clipeasca, nu stie daca sa rada, nu stie ce trebuie sa faca, iar eu imi dau seama ca cei paispe ani de copilarie pe care i-am trait sunt atat de diferiti de camera roz a Andei, de cartile ei cu printese si autocolante, de ursii aruncati pe covoarele latoase, de gestul ei nepasator cu care schimba programele, de pe Animal Planet pe Boomerang, incat par rupti din destinul altcuiva…

Am trait intr-o viata doua vieti complet diferite. Pe prima mea viata, daca ar fi s-o asez intr-un album si sa-i pun eticheta, ar scrie PRETIOS, iar pe viata a doua ar scrie CONFORT. Atunci, fiecare lucru avea in primul rand valoare. Acum, fiecare lucru e menit sa-mi faca viata mai usoara, toate mijloacele de comunicare care s-au inventat pentru mine. Pot vorbi cu oricine, oricand, nu mai am timp sa mi se faca dor.

Dupa cele mai serioase studii, comunicarea inseamna doar 7% vorbe. In rest, in cea mai mare parte, e comunicare non-verbala. Pe care nu o mai exersam la fel de intens. Am capatat o dexteritate uimitoare in a plasa emoticoane in dialogurile pe messenger cu vecinele de birou. Da, vorbim intre noi prin computer, desi, daca am suci un pic capul, am vorbi prin gesturi si cuvinte. Ultima varianta e mai pretioasa, dar prima e asa de comoda!

Astazi citeam intr-un comunicat primit pe mail, ca auzul e un simt pe care creierul il uita daca nu il exerseaza suficient. O fi la fel si comunicarea autentica? Ne va fi din ce in ce mai greu sa descifram mimica unei figuri, fierbinteala unui cuvant rostit, doar pentru ca ni se-ntampla mult mai des sa apasam:-*, :)), :D, =)), :(? Habar n-am, dar stii tu, Anda, in copilaria mea, cand nu erau computere, erau atatea stiluri de sarit coarda cu prietenele… Luna asta Femeia te trimite inapoi, in cele mai pretioase amintiri ale tale, dar numai ca exercitiu. Un exercitiu care te va provoca sa ceri si de la prezent tot ce ai ratacit, poate, pe drum.

Sa ai o luna de pret,

Luana Muresan, Redactor-Sef Femeia.


Lasă un răspuns

Sus