Esti aici
Femeia.ro > Revista > Mihaela Rădulescu: Cel mai la modă e să fii tu însăți

Mihaela Rădulescu: Cel mai la modă e să fii tu însăți

Mereu surprinzătoare, deschisă și liberă, Mihaela Rădulescu are întotdeauna ceva interesant de spus și de făcut. Activă pe rețelele sociale, ne arată un chip mulțumit și un zâmbet șăgalnic, fericit. A crescut sub ochii publicului, povară sau noroc, drumul ei ascendent, niciodată egal sau plictisitor, a fascinat încă de la prima sa apariție în televiziune. Acum o revedem în fiecare vineri seară, începând cu ora 20.30, în postura de jurat în cadrul show-ului Românii au talent de la PRO TV. În cadrul acestuia, Mihaela se îmbracă în ținute rock, dar și cu influențe din anii ’20, ’50 sau ’60. O adevărată inspirație!

Mihaela Rădulescu, ești un brand. E comod sau incomod să ai un asemenea statut?

Cred că e normal ca de la un punct, în meseriile publice și cu succes inclus, să devii un brand. Nu m-a incomodat niciodată, n-ar trebui să fie o povară pentru nimeni, câtă vreme treaba asta e construită solid și credibil. Ideal e să lași mereu ideea asta la muncă, să nu te crezi un brand și acasă.

Ți-ai dorit dintotdeauna notorietatea?

Vin din generația care n-a crescut nici cu medii sociale, nici cu reviste sau programe de tot soiul la TV, nici cu internet, deci n-aveam cum să formulăm visuri de notorietate, n-aveam din ce să le fabricăm.  Eram mai apropiați de personaje din cărți, de sportivi grozavi și de puține vedete din lumea filmului. Când a început să se facă lumină în România, aveam vreo 20 de ani, dar nici atunci nu mi se părea că trebuie să ajung celebră în vreun fel. Pur și simplu, s-a întâmplat. Televiziunea a fost o întâmplare, nu o dorință aprigă, numai că am avut norocul să-mi fac bine treaba de la bun început, să învăț o mulțime pe parcurs și să evoluez, să muncesc cu plăcere, să mă regăsesc în ceea ce fac.

Ai crescut în televiziune. Sticla te obligă doar să îți păstrezi aspectul? Cum te adaptezi noului, noilor provocări, dar și concurenței?

Dacă ai grijă doar de aspect, e posibil să ratezi esențialul și, implicit, succesul. Fără succes, fără audiență, nimeni nu rezistă într-o televiziune comercială. Televiziunea înseamnă mult mai mult decât aspect, deși de-acolo începe interesul, să spunem. Întâi ne vedem și apoi ne auzim, ziceam cândva, și mă refeream exact la importanța ambelor paliere în televiziune, în divertisment mai exact. Nivelul de eleganță sau coolness-ul au nevoie de acoperire în ceea ce spui, în felul în care te porți, în emoțiile pe care le transmiți. Sigur că e nevoie și de o permanentă updatare, n-ai cum să crezi că același discurs de-acum 20 de ani prinde și azi. Ador să evoluez, să învăț, să studiez tabieturile generației noi, dar am grijă și să promovez valorile din „old school” și care cred că merită ținute în atenție. 

Ce presupune statutul de jurat într-un show de televiziune precum Românii au talent?

Este una dintre cele mai interesante ipostaze în care m-am aflat ca om de televiziune. Pare că e multă distracție acolo, și chiar e, mai ales în acest sezon, dar e și un soi de responsabilitate față de fiecare concurent. Toți judecăm după criterii personale, nu suntem influențați sau obligați să dăm verdicte în care nu credem, așa că ne asumăm fiecare DA sau NU. De cele mai multe ori, mă gândesc dacă aș vrea sau nu acel concurent într-o emisiune de-a mea: ar fi interesant pentru publicul meu ori ar schimba canalul, de plictiseală? Și nu e simplu de cele mai multe ori, mai ales pentru că n-avem voie să știm absolut nimic despre concurenți înainte de verdict. Judec doar talentul și potențialul concurentului de a face spectacol din numărul lui.

Care sunt personajele care te-au uimit pur și simplu de-a lungul timpului?

O, uimirea e starea cea mai prezentă în perioada filmărilor. Și nu vine doar în contact cu talente senzaționale, dar și de la oameni care nu sunt tocmai talentați…  O să fiți și voi uimiți în acest sezon, de nenumărate ori, dar mai ales în direcția pozitivă, am avut o promoție extraordinară în sezonul 8.   

Ai apărut în show-uri, ți-ai construit o carieră, ai scris cărți. Ce ar mai trebui să faci ca să te reinventezi? Ce mai are de zis Mihaela?

Nu-mi place cum sună „reinventarea”. Eu cred în evoluție, în curiozitate, în provocări. Am o poftă de viață colosală, dar și de muncă, nu înțeleg statul degeaba. Și, revenind la prima întrebare, când ești brand, cam tot ce faci ajunge sau se face la vedere, iar lumea descoperă încă ceva nou despre tine. Îmi spunea o tânără pe Instagram că habar n-avea că fac atâtea sporturi, că sunt copilot de raliu, că mă dau cu snowboardul sau că fac kitesurfing sau enduro… Păi, când să fi arătat așa ceva în vreo emisiune în care trebuia să stau pe tocuri și să vorbesc cu invitații mei în direct?! Ador Instagramul și din acest motiv aflăm unii despre alții lucruri interesante, ne inspirăm, ne motivăm reciproc. Iar eu chiar n-am stare, fac tot ce mă atrage, mai ales în zona sportului. Și, în timp ce unora li se pare că mă reinventez, eu, de fapt, trăiesc la turație maximă și explorez tot ce mi se pare de făcut într-o viață de om.

Cât te-a susținut educația de acasă, dar și oamenii apropiați, de-a lungul vieții?

Educația e vitală oriunde, oricând, iar beneficiile ei sunt colosale, indiferent de ce drum își alege fiecare. Am crescut într-o familie de profesori, mi-am cunoscut toți bunicii și străbunicii, am crescut cu toți lângă mine, am avut parte de tot ce înseamnă educație solidă și de modă veche. M-a ajutat enorm în absolut tot ce am făcut. Cât despre susținerea celor apropiați, am avut-o mereu și am dăruit-o mereu. 

Dincolo de toate cele zise, rele sau bune, ești o apariție care provoacă așteptări din partea publicului. Cum te întreții fizic? Ce faci să fii tu însăți, dar mereu alta, surprinzătoare?

În primul rând, tot ce fac pentru sănătatea și forma mea fizică, ba chiar și cea mentală fac pentru mine, ca femeie. Ador să mă simt cât vreau eu de tânără și de în formă, indiferent de vârsta la care mă aflu în acte. Sunt o femeie sportivă, nu trece nicio zi fără să fac mișcare, fie doar de întreținere, fie diverse sporturi care mă amuză, mă mobilizează. Nu fac nimic fără măsură, nu dau iama nici în mâncare, nici în dulciuri, sunt foarte disciplinată cu mine, dar și cu cei de care am grijă: copilul și bărbatul meu. Nu țin diete, mănânc tot ce-mi face poftă, dar cu măsură, cu discernământ. Și, peste toate, am o viață plină, am preocupări de tot soiul, care nu mă lasă să cad în vreo melancolie sau depresie, sunt un om vesel și dinamic, asta ajută enorm, pe oricine. Când ești o bucurie pentru cei apropiați, și ei îți dau bucurie, liniște, fericire. Fac tot ce ar trebui să facă orice femeie care se iubește pe sine, dar care e și iubită și iubește. Am grijă de mine nu pentru televizor, ci pentru viața mea. Pentru televizor fac ce trebuie făcut la orice filmare: machiat, coafat, îmbrăcat frumos, asta este uniforma noastră în fața publicului, dar și la acest capitol sunt tot mai mult ceea ce vreau eu să fiu, nu ce se poartă sau se cere. Cred că cel mai la modă e să fii tu însăți, iar cel mai tare accesoriu e o personalitate strălucitoare, efervescentă. Restul ține de detalii.

Bârfele sunt constructive? Cum le suporți acum?

Nu mă interesează. Nu le urmăresc, nu am timp, căci astea chiar sunt o pierdere de vreme. Am scris recent pe facebook că fraza care a ucis cele mai multe visuri ale generației mele a fost: „Ce-o să zică lumea?”  Și de-aia mă ocup strict de viața mea, nu de ceea ce crede lumea că ar fi viața mea.  E treaba lor să judece ce fac, cum arăt, ce zic! Treaba mea e una singură: să-mi trăiesc viața asta unică și minunată așa cum îmi place mie și cum le place celor pe care vreau să-i fac fericiți. 

Ce înseamnă împlinirea pentru tine?

Dimineața în care primesc un sărut de la bărbatul meu, o îmbrățișare de la fiul meu și un dat din coadă fericit de la Tango, câinele meu… e deja un moment de împlinire. Împlinirea e, în capul meu, bucurie și pace, armonie, distracție, mă rog, tot ce are legătură cu noțiunea de fericire, așa cum o visează fiecare. Eu o visez simplu, dar foarte concret. Știu exact cât de puțin îmi trebuie să fiu fericită și știu bine că împlinirea vine din lucruri simple, din sentimente puternice, din zâmbete de la oameni dragi și din niscaiva visuri împlinite, chiar și cele legate de muncă. 

Fiul tău se face mare. Cum vă înțelegeți, cum vă petreceți timpul vostru, ce probleme are o mămică de adolescent?

Suntem într-o relație foarte strânsă și deschisă, n-avem nici probleme de comunicare, nici de comportament. Am un copil minunat și m-am străduit să fie așa, jobul de mamă m-a fascinat cel mai mult din tot ceea ce am făcut la viața mea. Iubește școala, facem o mulțime de sporturi împreună, vorbim enorm, nu văd niciun motiv să deraiem.

Ai nostalgia unui job obișnuit, de profesor, de pildă?

Nu. Am nevoie de dinamism, de provocări, de tatonări, nu aș fi eficientă într-o meserie clasică, decât dacă aș fi nevoită cumva. 

Ești mereu pe drumuri. Ai timp să cultivi relațiile de prietenie? Femeile pot fi prietene?

Maniera în care ne ținem prietenii aproape e total diferită astăzi – primesc cam la fel de multe urări de ziua mea pe Instagram sau Twitter, ca și pe telefonul personal. Și, cu siguranță, primesc tone de flori și pupături virtuale și doar câteva personale, directe, față în față. S-au schimbat vremurile, dar prieteniile mele vechi au rămas neschimbate și se adaugă mereu altele și altele, căci, da, mă mișc amețitor de mult pe planetă, mai ales de când e Felix în viața mea, întâlnesc oameni grozavi peste tot. Femeile pot fi orice dacă sunt relaxate și au încredere în ele. Cele frustrate sau angoasate au probleme de comunicare și de încredere în oameni. Femeile puternice, ca mine și ca atâtea altele în țara asta, pot avea câte prietene doresc și pot duce.

Spiritual, cum crești?

Vârsta are un singur beneficiu de care am luat cunoștință: capeți un soi de înțelepciune, o relaxare, o detașare de prostii și mărunțișuri, prețuiești esențialul, prezentul, posibilitățile, citești, descoperi lumea în felul care te îmbogățește spiritual. Simți că timpul e mult mai valoros decât ai crezut vreodată și îl umpli cu folos, nu cu nimicuri.

Acces la cultură ai. Te mai îmbogățesc lectura unei cărți, vizionarea unui spectacol de teatru sau de operă?

O, da. Nu mă culc fără să citesc, nu mă urc în niciun avion fără o carte bună. Repet, vin din generația care citea zilnic. Îmi ofer toate șansele de bucurie, inclusiv teatru, spectacole de dans, operă, filme noi sau vechi, concerte.  Hrana pentru suflet e cea mai sănătoasă dietă, până la urmă. 

Îți place să te pierzi în mulțime și să privești oamenii?

Depinde de oameni. Nu privesc în gol, dar mă topesc după oameni care fac ceva extraordinar pe o scenă, pe un teren de sport, care vorbesc senzațional. Urmăresc oameni care mă fascinează și mă inspiră, care au vreo poveste fabuloasă, fie că-s oameni simpli sau ditamai starurile.

Ce locuri de vacanță alegi?

Locuri în care se face sport, de orice fel. Nu înțeleg statul pe șezlong, zile în șir, dar înțeleg orice sport pe valuri, pe munte, cu motoare sau fără.

Trăiești simplu sau aventuros?

Trăiesc simplu doar la nivelul emoțiilor, că doar sunt om – iubesc, mi-e dor… și tot ce trăiește oricine. Dar nu pot zice că viața mea e simplă în vreun fel, ci, dimpotrivă, doar că foarte bine organizată. Îmi place agitația vieții mele, îmi place să iau avionul de două ori pe săptămână și să trăiesc făcând și desfăcând valize, pentru că circul, văd, cunosc, descopăr, mă încarc, evoluez, simt.

Ce te motivează să zâmbești dimineața?

Viața. E o nouă zi de viață, care trebuie să însemne ceva, să conțină ceva util, important, frumos, ba chiar și ceva neplăcut, care trebuie combătut. Iubesc diminețile pentru că mă trezesc cu bună dispoziție, fac sport în fiecare dimineață, fără excepție, mănânc și fac și pentru cei din casă un mic dejun grozav și luminos, mă aranjez cât să mă simt bine când mă uit în oglindă. Nu-s modelul morocănos, n-am fost niciodată. Și-așa îmi sunt și bărbatul, și copilul. Deci dimineața, în casa noastră, e bucurie și e viață!

Iubirea te echilibrează?

O, da. Iubirea e tot ce ni se poate întâmpla mai frumos în viața asta. Și de dat, și de primit.

Mai crezi în instituția căsătoriei?

Nu neapărat, dar strict pentru mine. Am probat-o suficient și la mine n-a fost „până la adânci bătrâneți”. Gust mai cu poftă din libertatea și frumusețea unei relații de iubire puternice, dar neștampilate.

Cum e o zi obișnuită pentru tine?

Trăiesc în extreme, nu știu să-ți spun ce înseamnă o zi obișnuită. Alege tu: într-o zi sunt divă pe tocuri, în rochie lungă, prezint vreo gală, dar dimineața am dat cu mopul și i-am călcat cămașa bărbatului. În alta merg cu bicicleta dimineața, după pâine caldă și croasanți, iar după-masă suntem în elicopter și mergem la un show aviatic. Azi mănânc micul dejun acasă, dar iau prânzul în aeroport și cina în altă țară. Dorm în patul meu sau în vreun cort pe vârf de munte cu fiul meu, în hotel de 5 stele în Australia sau într-o casă de oameni simpli în Finlanda, merg ziua cu Felix la antrenamente de dat peste cap cu elicopterul, în deșert, în praf și fără niciun confort, iar seara suntem pe covorul roșu la Los Angeles, la masă cu Harrison Ford. Fac dimineața galerie pentru Ayan la meciul de hochei pe gheață și seara sunt la Balul Mascat „Veneția la Monte Carlo”. Și tot așa…  Alege tu care zi e obișnuită și… semnez.

Dacă ar trebui să vorbești despre tine cuiva care nu te cunoaște, cu ce ai începe?

Depinde cu cine vorbesc și de ce. Nu cunoști un om dintr-o simplă introducere, ci doar după ce trăiești împreună și bune, și rele. În plus, femeilor le șade mai bine un pic misterioase, un pic mai greu de descifrat. Deci, pentru cine nu mă cunoaște și vrea parola ca să deschidă fișierul, e de muncă. Iar pentru cine crede că mă cunoaște așa, de la distanță, doar pentru că apar la televizor, ei bine, credeți ce doriți, părerile altora nu ne schimbă viața, ci doar noi ne-o desenăm: minimalist, baroc, alb-negru, colorat, cum ne place fiecăruia.

Citește și:

Interviu apărut în nr. de aprilie 2018 al revistei Femeia.

Text: Ivana Iancu

Foto: PR

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus
\n