Când sunt folosite în doze mari, unele plante medicinale, de regulă eficiente în remedierea unor afecțiuni, îți pot afecta serios sănătatea. Iată o listă cu zece plante toxice, pentru ce sunt recomandate și, mai ales, în ce concentrații nu e indicat să le consumi.
Ienupăr
Este eficient în bolile produse de intoxicarea lentă, în obezitate, disfuncție renală, retenția de lichide în maladiile cardiovasculare. Pentru a crește diureza, sunt suficiente 0,3 g de ulei esențial. Infuzia se face din două lingurițe de fructe la o cană cu apă și se iau trei lingurițe pe zi. Tinctura se face din 20 g de fructe la 100 ml alcool (70º), din care se iau 2,5-5 ml/zi, în prize, în apă sau sirop.
În supradozaj, devine iritant pentru căile urinare, provocând urinarea cu sânge sau hemoragie intestinală. La diabetici, crește glicemia. Efectul toxic este redus dacă se foloseşte sub formă de tinctură, în combinaţie cu tătăneasă, nalbă, coada-şoricelului, muşeţel.
Mătrăgună
Are o puternică acțiune antispastică: diminuează mișcările intestinale, diminuând secrețiile, și accelerează ritmul cardiac. Intră în compoziția unor preparate farmaceutice și trebuie luată doar la recomandarea medicului.
În doze mari, excită sistemul nervos central şi provoacă dilatarea pupilei, uscăciunea gurii, sete puternică, slăbiciune musculară. În doze și mai mari, alcaloizii sunt toxici, provocând accelerarea pulsului, excitație psihică puternică, delir, halucinații sau moarte.
Pelin
Este un stimulent puternic al digestiei, antiinflamator intestinal, tonic nervos, detoxifiant (prin substanţele amare) şi reglator hormonal. Infuzia se face dintr-o linguriţă de plantă la o cană cu apă (se beau 1-2 căni pe zi, nu mai mult de trei zile). Tinctura se prepară din 10 g de plantă macerată opt zile în 100 ml de alcool (70º). Se iau câte 15-20 de picături de trei ori pe zi, nu mai mult de trei zile.
Utilizat pe termen lung, este periculos pentru sistemul nervos central. Consumat abuziv (peste 15 g pe zi), pelinul dă halucinaţii, convulsii, inconştienţă, provoacă deces. Nu urma tratament mai mult de două săptămâni la rând (ia o pauză de două săptămâni, apoi reia cura).
Rostopască
Este menționată în tratarea a peste 100 de boli, de la cele hepatice, virale până la negi, fibrom uterin, cervicită, tumori, ciuperca piciorului etc. Obții sucul din două linguri de plantă și tinctură de propolis 30% (ia 1-2 lingurițe). Infuzia se face din ½ linguriță de plantă la o cană cu apă clocotită (ia o linguriță la trei ore).
Când e proaspătă, chiar și 20 g pot fi toxice! Și sub formă uscată este nevoie de recomandare. Luată în doze mari (peste 7 g), produce băşicarea gurii, arsuri şi mâncărimi în gât, greţuri, diaree, urinare cu sânge, dureri de cap, ameţeli, halucinaţii, congestie pulmonară. Nu aplica pe răni sângerânde!
Ruscuță-de-primăvară
Este diuretică, calmantă și ușor hipertensoare, cu rezultate în tahicardii și angină pectorală, dar și în ascite hepatice, migrene sau dureri intestinale. Se recomandă doar în preparate avizate: tincturi, siropuri sau pilule. Poate fi administrată în bolile cardiace în pauza de digitalice.
Nu depăși 1 g de plantă uscată/priză și maximum 3 g/zi. În supradozaj, apar bătăi accelerate ale inimii, dureri abdominale, greaţă, delir sau convulsii. Dacă ai manipulat planta, spală-ți bine mâinile! Nu lua concomitent laxative și calciu.
Soc
Preparatele din flori au acțiune diaforetică (provoacă transpirație), antitusivă, expectorantă, diuretică și imunostimulantă. Infuzia se prepară dintr-o lingură de flori la o cană cu apă și se bea seara. Extern, se aplică în contuzii.
Fructele nu se consumă crude, ci fierte la 80 de grade. Peste 200 g duc la vomă, arsuri stomacale, diaree, dificultate respiratorie, comă. Frunzele și florile pot provoca iritații în contact cu pielea. Consumul excesiv duce la pierderi mari de potasiu prin urină.
Sulfină
Stimulează circulația și împiedică formarea trombozelor venoase. Ca atare, se poate utiliza intern, preparând infuzia dintr-o linguriță de plantă uscată la o cană cu apă. Filtrează după 10 minute (bea 1-2 căni pe zi). Folosește extern pentru ulcerații, conjunctivită, herpes, gută.
Prin supradozare sau dacă planta nu e uscată cum trebuie (prinde mucegai), se formează derivați ai cumarinei (un compus al plantei), care diminuează capacitatea de coagulare a sângelui și provoacă hemoragii.
Sunătoare
Cunoscută din cele mai vechi timpuri, e menționată în manuscrisele lui Galenus (unul din părinții farmaciei) și folosită pentru efectul antidepresiv, cicatrizant, antiseptic, coleretic-colagog, antidiareic.
Consumată în exces, sunătoarea produce nevralgii, dureri de cap și fotosensibilitate. Totodată, inhibă acțiunea medicamentelor antidepresive, a celor prescrise pentru dereglări de ritm cardiac și devine toxică. Nu se combină cu inhalatori pentru astm sau cu pastile de răceală.
Tătăneasă
Rădăcina are calități antiinflamatoare, regenerative epiteliale şi antitumorale. Pentru uz intern, este de preferat maceratul la rece şi infuzia combinată, care nu rămân mult timp în stomac. Utilizează ca pulbere doar în proporție de 5-20% în amestec cu alte plante medicinale.
Utilizată zilnic, planta poate produce paralizie facială centrală sau leziuni hepatice severe. Când este supradozată, simfitina din compoziția ei induce tumori canceroase.
Arnică
Este folosită cu succes în peste 150 de tulburări, de la fracturi la paralizie, depresie, guturai, tumori maligne sau maladii microbiene. Se ia, de regulă, un vârf de cuţit de pulbere de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă 10-15 minute, apoi se înghite cu apă.
Este toxică în doze mai mari de 7 g de plantă sau de 50 ml de tinctură, dând ameţeală, dificultate în mişcări, tremurături, deranjamente respiratorii şi digestive. Fiind iritantă, se combină în cataplasme: la o linguriţă de arnică, se pun 1-2 linguriţe cu pulbere de tătăneasă.
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.35/2014
Autor: Lidia Năstase
Sursa foto: © Dionisvera – Fotolia