Esti aici
Femeia.ro > Sănătate > Alimentație și diete > Adevărul despre carnea de pește

Adevărul despre carnea de pește

Deși considerat parte importantă dintr-un meniu sănătos, peștele este un aliment controversat.

Carnea de pește este o sursă excelentă de proteine, minerale, vitaminele B și acizi grași esențiali omega 3, dar stârnește temeri cauzate de poluarea sau contaminarea cu metale grele sau reziduuri de pesticide a unor râuri și mări.

Calități dovedite

Peștele conține mai puțin fier și zinc decât carnea de vită sau de pui, însă aportul de acizi grași esențiali din peștele gras nu este de neglijat, întrucât există studii care demonstrează că aceste grăsimi bune protejează împotriva bolilor de natură cardiovasculară. De asemenea, carnea de pește este bogată în calciu, retinol (vitamina A), vitaminele D (totuși, prin procesare, această vitamină se reduce la jumătate) și E, iar peștele marin este valoros datorită conținutului său de iod, un mineral indispensabil bunei funcționări a glandei tiroide. Nu în ultimul rând, peștele, îndeosebi cel oceanic, are un conținut ridicar de fier, zinc, seleniu și magneziu, minerale esențiale pentru sănătatea organismului

Sfaturi de consum

Din categoria peștilor grași (i se spune gras, datorită conținutului ridicat de acid eicosapentaenoic (EPA), ce aparține familiei omega 3), fac parte heringul, somonul, păstrăvul, tonul, heringul, anșoa, sardinele, scrumbiile. Aceștia trebuie consumați cu precauție de cei care suferă de alergii sau de gută. Proteinele în exces favorizează inflamația articulațiilor, astfel că suferinzii de gută trebuie să evite codul, caviarul și icrele, ne sfătuiesc specialiștii. În cantități mari, consumul de pește afumat este asociat cu risc de cancer de colon (din pricina procesului de afumare care conține substanțe potențial cancerigene), de aceea afumăturile (nu doar peștele) pot fi savurate doar ocazional. Nutriționiștii ne mai sfătuiesc să verificăm prospețimea peștelui după ochii sticloși, pielea cu mulți solzi și branhiile roșii. Când cumpărăm pește, este indicat să mai ținem cont și de miros – acesta trebuie să aibă mirosul proaspăt de mare.

Semne de întrebare

Poluarea afectează nu doar pământul în care cresc legumele și fructele pe care le considerăm sănătoase, ci și lacurile și mările din care ne procurăm peștele. Nivelul ridicat de mercur din peștele contaminat este asociat cu tulburări ale sistemului nervos la adulți și cu inhibarea dezvoltării acestuia la copii. Dintre peștii vizați sunt rechinul, tonul alb, peștele-spadă. Cu toate acestea, specialiștii avertizează că beneficiile în planul sănătății inimii contracarează posibilele efecte nocive ale consumului de pește contaminat, întrucât, spun ei, cercetările arată că nivelul de substanțe toxice este minim. Altfel spus, atunci când consumul este moderat, riscurile sunt minime, însă beneficiile sunt mari pentru sănătatea cardiovasculară. Dacă ai totuși dubii, îți rămân o mulțime de alți pești de care să te bucuri: sardine, macrou, somon, scrumbie etc.. Există însă un pește numit pangasius, foarte popular la raioanele de pescărie din piețe și supermarketuri, pentru că nu are oase (se vinde sub formă de file), este ușor de pregătit și, nu în ultimul rând, este ieftin.

Ce e cu acest pește?

Pangasius este unul dintre cei mai consumați pești din lume. Acesta se află în topul 5 al sortimentelor de pește consumate în SUA, unul din marii consumatori ai planetei, și tot un loc fruntaș ocupă și la vânzările pe piața europeană. Iar cererea este în continuă creștere! Pangasius provine din apele Asiei de Sud și Sud-Est, îndeosebi din zona Vietnamului (această țară deține peste 90% din pangasius-ul care se vinde la nivel mondial). Iar motivul controversei iscate în jurul acestui pește este poluarea masivă din zonă. Echipe de jurnaliști occidentali și numeroși cercetători au ajuns în patria pangasius-ului și au fost uimiți de felul în care arătau apele în care era crescut acest pește (este un pește fabricat industrial, de-a lungul unora dintre cele mai poluate râuri din lume, precum Mekong, unde se deversează periodic deșeuri industriale). Nici despre hrana care li se dă acestor pești specialiștii nu sunt mai îngăduitori – aceasta constă în substanțe toxice și hormoni. Deci, înainte să te bucuri că ai pe masă o proteină ieftină și bună, gândește-te de două ori. Mai puțin înseamnă mai bine pentru sănătatea ta!

Preparat la cuptor, la abur sau la grătar stropit cu puțin ulei, peștele își păstrează substanțele nutritive. Atenție la peștele procesat (conserve), deoarece poate conține aditivi.

Consumă pește gras, de proveniență oceanică, o dată sau de două ori pe săptămână, pentru protecția cardiovasculară a acizilor omega 3. Rolul antiinflamator al acestor acizi îi conferă peștelui gras importanță mare în prevenirea unor maladii cronice.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.32/17.08.2017
Autor: Lidia Năstase
Sursa foto: pixabay

Comments

comments

Leave a Reply