Esti aici
Femeia.ro > Cariera > Calea spre succes > Caravana cu medici

Caravana cu medici

Cinci absolvenţi ai Facultăţii de Medicină au pornit la drum cu o dorinţă comună: de a asigura sănătatea tuturor semenilor, chiar şi a celor de la sate, continuând o acţiune de voluntariat demnă de toată lauda.

Statisticile arată că aproape jumătate din români locuiesc în zone rurale, iar nevoile medicale ale acestora sunt mult mai grave şi mai mari comparativ cu ale celor care trăiesc în zona urbană, unde se concentrează în prezent serviciile specializate. Aventura acestor cinci medici tineri și plini de entuziasm, călăuziţi de pasiune şi compasiune, că altfel n-ar fi ales acest drum, a început în timpul facultăţii, când au participat la proiectul „Împreună pentru sănătatea rurală“ organizat de facultate, o acţiune ce avea ca scop o practică activă a studenţilor şi totodată un ajutor nepreţuit pentru oamenii care locuiesc în zone îndepărtate de urbe. Împreună sau separat, au participat la peste 30 de caravane medicale. Ţelul lor, dar şi al celor 40-50 de medici specialişti, rezidenţi şi studenţi participanţi în caravană, era diagnosticarea României rurale. Când la noi în ţară totul se mişcă cu viteza întâi sau chiar la ralanti, aceşti oameni puneau la bătaie o grămadă de resurse ca să-şi ajute semenii, fără să ceară nimic în schimb. O iniţiativă născută din dragoste pentru oameni, în slujba lor.

Caravanele pe scurt

În două zile de weekend, o adevărată forţă, sută la sută bazată pe voluntariat, se desfăşoară într-unul dintre satele ţării. Autorităţile locale pun la dispoziţie un sediu unde aceşti medici şi studenţi evaluează gratuit starea de sănătate a sătenilor prin consult clinic, analize bioumorale, electrocardiogramă, examene ecografice, consultaţii de specialitate: medicină internă, cardiologie, neurologie, oftalmologie, dermatologie, ginecologie, radiologie şi imagistică medicală, pediatrie etc. Merg cu echipamente medicale care lipsesc frecvent din cabinetele medicilor de familie din aceste zone. Studenţii vorbesc cu pacienţii, află despre ce e vorba, fac investigaţii şi apoi îi trimit la medicii specialişti. Aceştia fac consultul de specialitate, dau scrisorile medicale, revizuiesc tratamentul.

O zi de caravană

Începe dis-de-dimineaţă, imediat după micul dejun, pe la opt sau chiar mai devreme. Se face triajul (consult, analize) şi, în funcţie de probleme, se îndrumă fiecare pacient la medicul specialist. Urmează prânzul, apoi se continuă consultul, iar uşa se închide numai după ultimul pacient. I-a prins acolo și ora 21!

Preţul şi răsplata

Muncesc de dimineaţă până seara, oboseala e mare, dar îşi încarcă bateriile cu fiece zâmbet pe care-l citesc pe faţa pacienţilor, cu fiecare cuvânt de mulţumire şi strângere de mână. Însă efortul nu este doar cel fizic, din cele două zile de campanie, ci și o încununare a trudei unei bune organizări. Au nevoie de transport, locaţie, aparatură, consumabile, medicamente, într-un cuvânt de finanţare! Din fericire, sunt multe firme care apreciază această iniţiativă şi decid să sponsorizeze campania, fie cu bani, fie cu medicamente ori consumabile. Totuşi, munca este titanică şi implică multe resurse fizice şi psihice. Costul unei caravane este între 2.000 și 2.500 de euro, din care o mare parte reprezintă preţul analizelor, consumabilelor şi aparatelor medicale pe care le închiriază. Foarte puţin este rezervat transportului, cazării şi hranei participanţilor.

Ce-i mână în această cursă

De multe ori, caravanele au avut un ritm extrem de alert, aproape contra cronometru, dar asta nu i-a descurajat: pentru ei contează mai mult sentimentul de împlinire şi mulţumire pe care-l au în suflet când acţiunea se încheie. Au citit în Carta Drepturilor Omului că „sănătatea este un drept fundamental, pe care fiecare om îl dobândeşte prin naştere“ şi cred că, prin acordarea îngrijirilor medicale în zonele defavorizate şi informarea populaţiei din mediul rural, vom avea în viitor o populaţie mai sănătoasă, mai responsabilă şi mai dedicată propriei sănătăţi şi a celor din jur.

O nouă entitate, aceeaşi implicare

Când au devenit medici rezidenţi, s-au gândit că pot face mai mult pentru acest proiect şi au înfiinţat Asociaţia Caravana cu medici. Mulţi i-au bănuit că vor să acţioneze pe cont propriu, însă lucrurile nu stau deloc aşa. „Nu voiam să fim simpli participanţi, ci să ne implicăm mai mult în proiectul-mamă, vrem să plecăm împreună, să colaborăm. Vrem, pe termen lung, să achiziţionăm echipamente, iar pentru asta avem nevoie de statut juridic, fondurile sunt obţinute mult mai uşor şi caravana se poate pune în mişcare astfel mult mai repede.  Drumul caravanei este anevoios, trebuie să obţii aparatură, cazare etc.“, spune unul din medici. 

Rezoluţii pentru 2015

Dacă sistemul medical românesc este centrat pe spital, cei cinci „muschetari“ vor să-l recentreze pe om, pe nevoile acestuia şi să ducă măcar din când în când spitalul în regim de campanie la pacient. În acest an, vor să organizeze, în colaborare cu proiectul iniţial „Împreună pentru sănătatea rurală“, încă opt caravane, în care să fie consultaţi în medie 250 de pacienţi la fiecare acţiune, şi să stabilească parteneriate pentru acestea. Viziunea lor nu este doar pe timp limitat, sunt ei medici, dar şi buni strategi, cu planuri mari pentru viitor. Vor să:

  • implementeze o aplicaţie digitală care să integreze toate datele colectate pe teren, să poată avea o imagine de ansamblu, aceste date putând fi utile Ministerului Sănătăţii;
  • introducă pacienţii descoperiţi cu boli cronice într-un program de tratament, iar o echipă dedicată să facă follow-up pe problemele de sănătate găsite în diferitele localităţi şi astfel să ajute medicii de familie cu o monitorizare continuă;
  • organizeze în centrele universitare din ţară traininguri pentru studenţii şi medicii rezidenţi care îşi doresc să copieze acest model mai departe în regiunile lor.

Cu astfel de iniţiative, aceşti tineri doctori ar putea deveni măcar consilieri ai ministrului Sănătăţii.

Poveşti mioritice de suflet

Fiecare medic a adunat în toate aceste caravane o tolbă plină de poveşti. Unele de împlinire, altele vesele, amuzante, dar şi triste, că aşa e viaţa, cu bune şi rele, cu greutăţi şi bucurii. Aşa că s-au pus, pe rând, la depănat amintiri.

Claudia Negrea, medic rezident medicină internă

Proiectul „Împreună pentru sănătatea rurală“ a fost creat de câteva serii înaintea noastră. Dar toţi avem cunoştinţe la sate, rude, situaţia e grea şi am zis să vedem dacă putem face ceva. Cristina Niţă, colega noastră, a fost coordonatoarea proiectului şi ne-a recrutat şi pe noi. Ea a avut o mare contribuţie şi la punerea pe picioare şi a proiectului nostru. Anul trecut, o firmă farmaceutică autohtonă a sponsorizat caravanele pe tot anul. Numărul de caravane depinde de sponsorizările pe care reuşim să le aducem.

Au fost caravane în care au venit ginecologi, s-a recoltat testul Papanicolau (destul de costisitor) şi pentru noi a fost o adevărată reuşită, mai ales că am descoperit că erau femei care nu făcuseră niciodată acest test. Este o realitate tristă.

M-a uimit entuziasmul oamenilor simpli, de la ţară. Sunt mult mai deschişi şi se creează o legătură sufletească extraordinară între medic şi pacient. Te întreabă ce ar trebui să facă şi sunt dornici să-ţi urmeze sfaturile. Chiar dacă suntem tineri, ei au încredere în noi. Cred că puţini medici tineri au parte de astfel de experienţe. În momentele acelea, am avut sentimentul că au meritat efortul, toate nopţile nedormite, miile de pagini de învăţat, nimic n-a fost în zadar. Îmi aduc aminte cu drag de o întâmplare petrecută la o caravană la Mănăstirea Tudor Vladimirescu. Într-o singură zi, am văzut cam o sută de măicuţe. A fost obositor, dar în acelaşi timp minunat. Curtea lor era plină de hibiscuşi, iar un gard întreg era doar cu aceste flori. M-am plimbat pe lângă gard şi am mângâiat florile. O măicuţă m-a văzut şi a doua zi, când am plecat, alerga după mine cu o floare, îmi scosese din pământ un pomişor şi m-a rugat să-l plantez la mine. L-am pus în grădina părinţilor mei, este splendid. De câte ori îl văd, mi se umple inima de bucurie. Mihai, colegul meu, a recoltat măicuţelor analize de sânge în brutărie celor care lucrau acolo. La plecare, ne-au adus pâine caldă, nu mai ştiau cum să ne mulţumească.

Vlad Berbecar, medic rezident medicină internă

Mulţi copii aveau afecţiuni pulmonare, malformaţii cardiace de care nu se ştia, tulburări de vedere care, dacă nu sunt corectate, pot duce la pierderea vederii. Cu un simplu test, îţi dai seama de afecţiune şi cu… un plasture se poate „trata“. Asta este şi menirea noastră, să mergem să facem lucruri simple, dar care au impact mare în viitor. Am descoperit un tânăr de 21 de ani cu o tulburare de ritm cardiac. O afecţiune gravă, putea face un stop cardiac oricând. L-am speriat destul de tare ca să meargă la investigaţii şi tratament. Practic, lui i-am salvat viaţa. Erau şi oameni care nu fuseseră în viaţa lor la un medic, iar la bătrâneţe au, invariabil, tensiunea mărită. Când le dăm un tratament şi ne promit că-l vor lua tot restul vieţii, pentru noi este o mare reuşită, consider că le-am prelungit foarte mult viaţa. 90% din cei de la sate suferă de afecţiuni cardiovasculare. Au fie colesterolul crescut, fie un nivel mai mare al trigliceridelor. În timpul consultului, facem şi anchetă alimentară. Deşi le dădeam sfaturi alimentare, celor care aveau probleme mari cu colesterolul le-am introdus medicamente. Toţi ne ascultau, dar este greu să urmăreşti dacă şi-au schimbat comportamentul alimentar, alteori le este imposibil să înlocuiască porcul din ogradă cu ulei de măsline şi peşte, pe care trebuie să le cumpere. Important este să înţeleagă faptul că nu trebuie să consume multe grăsimi şi să se bazeze mai mult pe legume şi fructe.

Andrei Pop, medic rezident cardiologie

În ultima caravană, din 194 de persoane, 32 aveau hepatite B şi C. Mai mult de jumătate au fost diagnosticaţi cu probleme cardiovasculare. Deşi timpul este scurt, mi s-a întâmplat să mă ataşez de oamenii pe care i-am întâlnit, apoi am păstrat legătura cu ei. Când am fost în Deltă, masa era oferită de autorităţi în laboratorul Liceului de gastronomie, aşa ne-am împrietenit cu bucătăresele.

Au fost caravane în care femeile din sat ne aşteptau cu mese întinse ca la nuntă. Dar şi sate în care oamenii erau foarte săraci. Am mâncat mămăligă cu ciuperci dimineaţa, la prânz şi seara, dar îmi amintesc că aceea a fost una dintre cele mai reuşite caravane, în care am descoperit mulţi oameni bolnavi. Sunt lucruri de care ne aducem aminte cu plăcere.

Mihai Ranete, medic rezident imagistică și radiologie medicală

În caravane am învăţat multe lucruri, mult mai multe decât aş fi putut învăţa stând sub „umbrela“ unui medic de renume. Am întâlnit mulţi medici cărora le-a plăcut ideea şi ne-au însoţit. Am legat prietenii între noi, cu echipa şi localnicii. E foarte trist că oamenii aceştia muncesc o viaţă şi nu au posibilitatea să mai ajungă la medic – nu mă refer la medicul din sat, ci la o clinică unde să-şi facă analize, pentru că trebuie să cheltuiască bani pe drum şi nu au! Caravana din Deltă a fost prima pentru mine şi ţin minte că am făcut atunci cam 100 EKG-uri şi am început deja să-mi dau seama care este bun şi care nu. Am întâlnit oameni foarte educaţi. Un bătrân de vreo 80 de ani a stat 5-6 ore pe un scăunel într-un colţ până când i-a venit rândul şi a plecat cu ochii în lacrimi, mulţumit că a fost consultat. Nu avea ceva grav, doar problemele vârstei. Altă dată, l-am întrebat pe un bătrân câţi ani are şi mi-a zis senin: „Nu mai am nici unul, s-au dus toţi, taică!“ Foarte mulţi au umor. Un preot a urgentat o slujbă de înmormântare ca să poată veni şi el la analize. S-a întâmplat ca unii să vină cu daruri: cu găini, ouă, dar şi cafea, ciocolată, aşa cum erau obişnuiţi să meargă la medic. Evident, le refuzam politicos, le ziceam că sunt perisabile… La Luncaviţa, în Deltă, veneau cu pepeni, mere, gogoşi, pe astea nu le-am refuzat. Am făcut atunci o cură de pepeni! Important a fost cu ce am plecat, adică sentimentul de împlinire. Noi mergem acolo unde suntem primiţi şi chemaţi.

Articol preluat din ediția de februarie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Luminița Tăbăran

Sursa foto: Radu Vintilescu


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus