Când vrem să ne creștem imunitatea, inevitabil ne gândim la cele mai bune remedii naturale, în topul cărora se situează pe drept cuvânt cătina. Domnul profesor de biologie Petrea Chiru din Galați ne-a oferit informații despre această cătină.
În ce zone găsim cătina cea atât de căutată?
Acum, toamna, încep să se coacă fructele acestei plante medicinale considerată a fi printre cele mai valoroase din punct de vedere terapeutic. Puține plante se bucură de atâtea calități precum aceasta. Cătina albă (cătina de râu), numită științific Hippophae rhamnoides, la noi crește spontan în zonele litorale, în Delta Dunării, pe malul apelor și coastele subcarpatice ale Moldovei și Munteniei, în plin soare.
Originară din stepele Asiei Centrale și de Sud, a devenit plantă de cultură în S.U.A., Canada, Germania, China și, bineînțeles, în România (de 40 de ani). În Rusia, unde se află cele mai mari suprafețe cu cătină este numită „ananas siberian”, iar noi o considerăm a fi „ginseng romanesc” sau „boabe de leac ale Maicii Domnului”.
Denumirea științifică a genului provine din limba greacă: hippos=cal, phao=eu omor (în antichitate caii erau tratați împotriva viermilor intestinali cu cătină). Și cailor de curse li se da cătină pentru creșterea masei musculare și luciul părului. Se spune că Ginghis Han își hrănea caii înainte de lupte, pentru a căpăta putere, tot cu porții de cătină.
Citește și: Farmacia dacilor și primele plante medicinale descoperite
Ce să reținem privitor la cultura de cătină?
Arbustul crește până la 5-6 m înălțime, are ramuri cu țepi și frunze înguste, lanceolate, verde-argintiu. Florile unisexuate dioice (bărbătești separate de cele femeiești, dar și pe plante diferite) sunt mici, brun-gălbui și apar în aprilie, înainte de înfrunzire (primele sunt cele bărbătești, cu stamine).
Fructele globuloase sau ovoide se formează, evident, pe plantele femele (ca la dud). La început sunt verzi, iar pe măsură ce se coc devin portocalii. Se recoltează eșalonat din septembrie (căldura din această vară le poate grăbi coacerea) până în noiembrie.
Pentru înființarea de culturi este nevoie de o plantă bărbătească la 5 plante femele, dispuse uniform! „Băieții” au muguri alungiți grupați în conuri pe ramuri brun-roșcate, iar „fetele” în ciorchine pe ramuri brun-cenușii. Se înmulțește toamna prin butași maturi, musuroiți și fructifică după 2-4 ani, timp de 20-25 de ani. Când crește, anual se fac tăieri. Planta este importantă și pentru fixarea terenurilor supuse eroziunii, drajonează mult (face lăstari pe rădăcină), iar datorită țepilor poate fi folosită la garduri vii.
Ce efecte terapeutice are cătina?
Efectele benefice au fost cunoscute încă de acum 2000 de ani de slavi, chinezi, hinduși, mongoli, greci și traci. Cu un gust acru-astringent, ușor amărui și aromă slabă de ananas, este considerat un „medicament viu”, o polivitamină naturală fără egal. Principiile active sunt numeroase. Vitamina C, un puternic antioxidant este în cantitate dublă față de măceșe și de zece ori mai multă decât în citrice. Este numită „regina vitaminei C”. Bobițele de cătină au vitamina E (cu efect antisterilitate), K (antihemoragică), betacaroten (vitamina A naturală mai multă decât morcovul), complexul B (B2, B6, B7-inozitol, B9-colină), F, P.
La acestea se adaugă acizi grași polinesaturați, omega-3, omega-6, omega-9, uleiuri complexe,18 aminoacizi (printre ei și cei esențiali), minerale (magneziu, fier, calciu, potasiu, fosfor, sodiu), taninuri, enzime, serotonină („hormonul fericirii”), coenzima Q10, superoxid dismutază (SOD, de 4 ori mai mult ca ginsengul).
Citește și: Secrete de… ginseng. Ce trebuie să știi despre acestă plantă
Efectele acestora sunt multiple. Antioxidanții (vitaminele C, A, E, flavonoidele, carotenoidele, Q10, SOD) apără organismul de radicalii liberi (atomi instabili rezultați din digestie care afectează celulele, inclusiv ADN-ul). Folosirea cătinei este indicată în afecțiuni hepatice, oculare, viroze respiratorii (cel mai bun „vaccin antigripal”), boli cardio-vasculare, afecțiuni gastro-duodenale, eczeme, urticarie, surmenaj, ateroscleroză, hipertensiune arterială, fiind benefică pentru unghii și păr. Colina împreună cu inozitolul formează lecitina, care îmbunătățește memoria. Cătina are, de asemenea, efect emolient, citoprotector, cicatrizant, imunostimulator, vitaminizant, antiinflamator, antiîmbătrânire, tonic cerebral, energizant, anticolesterol „rău”, anticancerigen.
Cum o folosim ca remediu natural?
Pentru a beneficia de efectele sale terapeutice, fructele pot fi folosite atât în stare proaspătă, cât și uscată. În stare proaspătă pot fi consumate ca atare (sunt acre) sau sub formă de suc, sirop, ulei, infuzie, vin, lichior, tinctură, decoct. Înainte de folosire se spală și se usucă pe un prosop. Uscarea se face în cuptor, cu ușa deschisă, la 50-60 grade Celsius.
Sucul se obține prin trecerea bobițelor printr-o sită inoxidabilă sau storcătorul de roșii (mixer) și este, firesc, acru. Se păstrează în vase de sticlă închise ermetic, la frigider. Se ia câte o linguriță de 3 ori pe zi. Pentru a-l îndulci, se folosesc cantități egale de suc și miere de albine, se amestecă bine, se ține ermetic la frigider și se ia câte o linguriță înainte de fiecare masă.
Pentru sirop se amestecă 1 l de suc (din 2 kg de fructe) cu 1 kg de miere ( sau 1,5 kg zahăr), timp de 4-5 zile, până se uniformizează (topește). Este bun iarna împotriva răcelii și gripei. Metoda mea este mai simplă: peste straturi subțiri de fructe pun straturi de zahăr (ca la siropul de vișine). Țin vasul la cald 2-3 săptămâni (în ultima săptămână îl amestec zilnic). Zahărul se pune după gust. Se ia o linguriță dimineața, pe stomacul gol. Poate fi băut cu apă minerală sau folosit cu alcool la cătinată.
Pentru un lichior reconfortant, sucul de cătină se combină cu alcool rafinat (eventual țuică de cazan, tare), tot după gust.
Infuzia (ceaiul) se prepară turnând peste 1-2 lingurițe de fructe uscate și zdrobite o cană (250 ml) de apă clocotită. Se acoperă 1/2 oră; este un excelent vitaminizant iarna.
Uleiul de cătină se obține prin macerarea timp de o lună a 150 g fructe proaspete zdrobite (cu furculița de lemn, plastic) și ținute în 150 ml ulei de floarea-soarelui sau măsline. Se amestecă permanent, după care partea lichidă se mută într-o sticlă și se ține la frigider. Se folosesc doar vase de sticlă, porțelan, smălțuite, emailate. Se iau 30 picături pe zi. Aplicat pe piele favorizează funcționarea celulelor cutanate, dezvoltarea părului și a unghiilor, grăbește vindecarea rănilor, a eczemelor, hidratează și tonifică.
Vinul tonic rezultă din doi pumni de boabe zdrobite peste care se toarnă un vin dulce cât să le acopere. După 10 zile se trage în sticlă și apoi se pune la frigider. Se bea un păhăruț (30 ml) la fiecare masă. Altă modalitate: peste fructe zdrobite se toarnă 1 l de vin (de preferat dulce). Cidrul, rețetă clasică: într-un borcan de sticlă se pune 1 kg fructe zdrobite peste care se toarnă 5 l apă fiartă și răcită, 1,5 kg zahăr, 1 cub de drojdie de bere; se lasă la fermentat 2-3 săptămâni, se amestecă bine cu o lingură de lemn din când în când, se trage în sticle la frigider (nu se închide ermetic, e șampanizat). Este revigorant, dar nu pentru copii.
Tinctura de scoarță, de rămurele, frunze și muguri are efect de antiîmbătrânire. Se acoperă aceste părți ale plantei (spălate și mărunțite) cu alcool de 60-70 grade și se macerează 3 săptămâni. Se iau câte 30 picături de 3 ori pe zi. Decoctul (fiertura) are același efect, doar că prin fierbere o parte din vitamina C se distruge. Se îndulcește, dacă este cazul. Din fructe se pot prepara marmeladă, gem, dulceață. Nici industria cosmetică nu ocolește cătina, folosind-o în regenerarea țesuturilor cutanate.
Interviu realizat de Monica Viericiu
Sursă foto: iStock