Cât bine poţi să-ţi faci cu mâna ta
Multă lume alege tot felul de metode de tratament alternative, despre care am cerut părerea mediculuispune Dr. Ruxandra Teodorescu, medic primar reumatolog, Centrul Medical Medsana. Unguentele antiinfl amatorii. „Singurul lor beneficiu este de soluţie pentru masaj, pentru că mare lucru nu se absoarbe prin piele.“, Acupunctura. „Îşi are locul, de obicei, în artroză. Dar, în tratarea bolilor inflamatorii, nu aş indica aşa ceva. Eu cred în terapia medicamentoasă în cazul bolilor autoimune. Noi nu avem altă posibilitate decât să reducem inflamaţia, ca să scadă ponderea răspunsului imun şi boala să intre în remisiune.“ Fizioterapia. „Este contraindicată în cazul bolilor autoimune, pentru că răscoleşte inflamaţia.“
Afecţiunile reumatice infl amatorii – aşa-numitul reumatism al tinereţii.
Boli autoimune, ale căror cauze (încă necunoscute) sunt infinite ca număr, dar au un punct comun: durerea articulară, care apare cu precădere peste noapte şi care se accentuează în urma repausului prelungit. Ţii minte când şi-am povestit despre „consultaţia“ de la biorezonanţă, când am primit explicaţia „intoleranţă la gluten“ pentru durerea mea de umăr ce nu mă lăsa de vreo lună? Cam aşa arată o boală autoimună: organismul răspunde aberant unor celule proprii, iar anticorpii apăruţi stimulează inflamaţia, care se poate localiza oriunde. Însăşi doamna doctor reumatolog Ruxandra Teodorescu a recunoscut că se ştie atât de puţin despre acest teritoriu al reumatismului inflamator: „Bolile autoimune sunt subdiagnosticate, pentru că pacientul nu se prezintă, cel puţin nu din prima, la reumatolog. Se duce la ortoped sau, poate, se tratează singur. Aceste boli apar pe un teren genetic predispozant, sub acţiunea unor factori de mediu. Există foarte multe păreri medicale în privinţa asta, dar, de fapt, tocmai de aceea se numesc autoimune, pentru că nu li se cunoaşte cauza. Că sunt responsabili factorii de mediu ori sau factorii infecţioşi, nu se ştie. Dar, repet, trebuie să existe un teren genetic predispozant. Dacă părinţii au avut, probabilitatea este foarte mare de a face şi copiii, şi nepoţii aceeaşi afecţiune sau una similară, din acelaşi cadru de boli autoimune“. Să zicem că ai trecut de 50 de ani, deci eşti pasibilă de orice tip de reumatism. Cum ştii ce tip de boală nu-ţi dă pace? De una singură n-ai cum să afli nici după indiciile de mai sus. Doar analizele de sânge pot ajuta la stabilirea unui diagnostic cu exactitate: „În artroză, probele inflamatorii nu vor apărea pozitive la analize. Diagnosticul exact este foarte important, trebuie să ne lămurim de la început dacă e vorba de ceva degenerativ sau inflamator, ca să ştim ce avem de făcut în continuare, să nu-i facem mai mult rău. Practic, dacă e un reumatism inflamator şi pacientul face fizioterapie, de exemplu, se acutizează fenomenul inflamator“, spune doamna doctor. A_adar, du-te la doctorul potrivit şi ia-ţi tratamentul care să-ţi facă bine! Pentru că nici unul din tipurile acestea de reumatism nu se vindecă. Dar pot fi ţinute cu succes sub control, iar iarna ta poate fi la fel de frumoasă. Persoanele care au o predispoziţie genetică pentru o boală autoimună trebuie să evite vaccinurile şi contraceptivele orale.
Te încăpăţânezi să ignori încheieturile care scârţâie, pentru că, după socotelile tale, n-ai ajuns la vârsta de reumatism. Ei bine, dacă tu credeai că numai bunicii şi părinţii tăi au dreptul să se plângă de asta, află că reumatismul se poate instala lejer la orice vârstă. Întradevăr, cauzele sunt diferite, dar frigul şi umezeala accentuează durerile articulare, indiferent ce le-a stârnit. Aşa că mergi la reumatolog dacă te chinuie încheieturile de ceva timp! Sau dacă apar umflături articulare, care pot fi însoţite chiar şi de febră sau scădere în greutate. Şi nu încurca specialităţile: la ortoped, ar trebui să ajungi doar dacă, Doamne fereşte, căzăturile pe gheaţă s-au lăsat cu mai mult decât o vânătaie.
Ce-ţi zgândăreşte articulaţiile?
Reumatismul are două mari clase: 1 Afecţiunile reumatice degenerative, cu artroza în capul listei. Aceasta este, într-adevăr, o boală de bătrâneţe, care afectează persoanele trecute de 50 de ani, în special femeile. Iar după menopauză, riscul de instalare a artrozei este mai mare. Această afecţiune presupune degradarea progresivă a cartilajului articular, iar durerea care o însoţeş-te are un anumit tipar: este accentuată de efort şi apare, de obicei, spre seară. În funcţie de localizare, artroza este gratulată cu multe nume: spondilartroză (la coloană), coxartroză (la şold), gonartroză (la genunchi) etc. Medalia de argint în reumatismul degenerativ o primeşte osteoporoza – boala densităii minerale osoase scăzute, care predispune la apariţia fracturilor în urma traumatismelor de mică intensitate sau chiar în absenţa acestora. Abia în acest caz ajungi să te plimbi şi pe la ortoped, pentru că de osteoporoză se ocupă mai multe specialităţi.
Câteva reguli de viaţă pentru reumatism
Reumatism degenerativ „Pacienţii diagnosticaţi astfel se cuvine să aibă o alimentaţie bogată în calciu şi legume; exerciţiile fizice sunt foarte importante, trebuie făcute măcar de două ori pe săptămână; mersul pe jos este recomandat, chiar dacă doare la început. Şi e necesar să slăbească. Cu cât greutatea este mai mare, cu atât articulaţiile poartă o povară tot mai grea, iar coloana şi genunchii sunt primele afectate“. Reumatism inflamator „În bolile autoimune, este greu de generalizat, fiecare are particularitatea ei. De exemplu, în cazul lupusului, e necesar să se evite expunerea la soare. Pacientele trebuie să utilizeze cel mai mare grad de protecţie solară. Pacienţii cu poliartrită reumatoidă, de exemplu, trebuie să evite frigul, umezeala şi infecţiile. Orice infecţie poate să favorizeze apariţia unui puseu de acutizare. Sportul nu este contraindicat. Există o boală inflamatorie – spondilita anchilozantă – care afectează în principal bărbaţii şi în care este recomandat sportul: înotul, kinetoterapia“.