Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Dieta si fitness > Eu vreau să arăt frumos, bine și sănătos!

Eu vreau să arăt frumos, bine și sănătos!

Fiecare dintre noi, dacă nu a ținut, măcar a auzit de câteva diete. Internetul abundă în regimuri unele mai permisive, altele mai restrictive, restul de-a dreptul fanteziste. Saloanele oferă tratamente care de care mai promițătoare, sălile de fitness nu se lasă nici ele mai prejos. Și totuși a avea o siluetă mulțumitoare reprezintă un mod de viață, nu salturi în alimentație și mișcare.

A slăbi, a avea o siluetă de care să fii mândră nu este o luptă de o lună sau două, ci un mod de viață. Ne-o spune foarte clar povestea Mihaelei Penoy (40 ani), profesor de limbile franceză și engleză la firma proprie, care a început o nouă viață odată cu vârsta de 35 de ani.

De unde sunt? De peste tot…

Este o persoană foarte energică și pozitivă, cu o mare intuiție, căreia îi place foarte mult contactul cu oamenii. Iar ca profesor, a lucrat mereu cu oamenii. Așa s-ar caracteriza Mihaela. Este jumătate româncă, jumătate belgiancă, născută în România dintr-un tată belgian și o mamă româncă. Îi place foarte mult să meargă la teatru, să ia parte la viața culturală în special francofonă. De mică a călătorit foarte mult în Europa, în Asia, Africa, ceea ce i-a plăcut și i-a deschis orizontul. „Pe unde ajung, îmi place să aduc bucurie“, spune ea. A terminat Universitatea București, specializarea franceză-engleză (1999), apoi a plecat la studii în Belgia, la Universitatea din Leuven, unde a făcut Științe Politice și Interpretariat de limbi străine. „Apoi m-am căsătorit și am plecat cu soțul un an în India (2008-2009), el lucrând la Medici fără frontiere. Acolo am și rămas însărcinată cu primul băiat, însă m-am întors să nasc în România. Apoi am avut și al doilea copil, așa că am mai rămas în România. În 2011 am plecat din nou în Asia. Copiii au acum 10 și, respectiv, 8 ani.

Lupta cu sine

„Am fost întotdeauna mai grasă, încă de copil. Mama era de principiul «grasă și frumoasă», făcea foarte multe dulciuri extraordinare, iar eu eram copil unic. Copil fiind, eram scutită de sport la școală, așa era moda pe-atunci în școala românească. După a doua naștere, ajunsesem la 140 de kilograme la înălțimea de 168 cm, din cauza lipsei de mișcare, a dulciurilor multe, a carbohidraților, a mâncatului la orice oră, a sucurilor și a lipsei de conștientizare a faptului că ești ceea ce mănânci.“

Declicul s-a produs când se afla la Bangkok, în 2011, și a vrut să se uite în oglindă. „Însă eram atât de mare, încât nu reușeam să văd toată în oglindă. Și mi-am zis că mi-am făcut treaba de mamă, de soție, așa că acum trebuie sa fac ceva pentru mine. Am început prin a face sport. Păstrez și acum prima pereche de adidași cu care am făcut prima alergare în Bangkok, pe o ploaie torențială (era perioada musonului). Am fugit până la prima sală de sport, unde am cerut un antrenor care să învețe ce exerciții să fac ca să slăbesc. Am cunoscut un antrenor foarte bun, care m-a sfătuit să alerg, aceasta fiind cea mai bună modalitate de a arde grăsimile. Alergam câte o oră după ce duceam copiii la grădiniță. La prima alergare abia am ajuns până la casa următoare. Și, treptat, am văzut că se topesc kilogramele. Am mărit mereu distanțele și mi-am ascultat corpul: când simțeam că nu mai pot, mă opream, mărturisește Mihaela.

A ajutat-o foarte mult și mâncarea din Thailanda, întrucât acolo se mănâncă foarte multe legume și fructe, gătite simplu și natural. A exclus din alimentație dulciurile, sucurile, făinoasele și a introdus mult pește, fructe de mare, fructe exotice. „N-am urmat o dietă dată de un medic, ci un sfat dat de domnul profesor Botez, ambasadorul nostru în Africa de Sud. Dumnealui se îngrășase foarte mult din cauza statului la birou și mi-a dat și mie regimul cu care slăbise domnia-sa, care sună astfel: dimineața  – un singur fel de proteine + 2 felii de pâine + un ceai + o cafea; la ora 10-11 (gustare) – un fruct: citrice sau kiwi; la prânz – pește + legume fierte, la aburi sau în salată; la ora 16 – un grepfrut sau o portocală, iar seara – o supă, un consommé.“

Cu timpul, a alergat din ce în ce mai mult, ba acum participă chiar și la maratoane: „Am luat în vară cupa de bronz la Transmaraton, am alergat doi munți. Deci sunt a treia pe țară“.

A slăbit 20 kg în primele două luni. La greutatea de acum, 70 kg, a ajuns în 5 ani și de atunci o păstrează. „Mă țin sub observație, îmi lucrez masa musculară, alerg. A devenit un mod de viață, fără de care nu mai pot. Sunt Taur, eram o gurmandă înainte. Acum mult mai puțin, pentru că știu cât costă tot ce înghit. De exemplu, 4 croasanți înseamnă un semimaraton.“

Disciplina ca mod de viață

„Când am revenit în țară, mulți colegi și prieteni nu m-au recunoscut. Aveam întâlnire la Festivalul Enescu cu o prietenă care nu mă văzuse de câțiva ani și se uita la mine și nu mă vedea: nu m-a recunoscut. A fost o metamorfoză. Părinții nu m-au recunoscut nici ei când m-au văzut, mama zicea: «Tu nu ești fata mea», iar tatei nu-i venea să creadă port fustă scurtă și-mi stă bine. A fost un miracol pentru toți, nu le venea să creadă”, povestește Mihaela pe jumătate amuzată, pe jumătate mândră.

„În momentul de față, am același regim de viață, de hrană, chiar dacă mai iau câteodată o bucățică de ciocolată neagră. Este vorba despre un nou regim de viață, de o viață complet nouă. Toată familia mănâncă sănătos, însă pentru copii gătesc mai bogat. De mici ei nu mănâncă bomboane, preferă fructele. E vorba de educație continuă. Duminica trecută, am alergat 18 km. În zile obișnuite, alerg 12-13 km. În București fac turul Herăstrăului, al Lacului Văcărești sau Ciurel și mă întorc în alergare acasă. Alergatul a devenit o plăcere pentru mine: sunt eu cu mine și muzica din căști. E timpul meu ca femeie. Asta, indiferent de oră. Când nu pot să alerg, merg în ritm alert pe jos.”

Costuri și beneficii

„Cel mai greu este să-ți menții disciplina, să respecți foarte clar pauzele în care nu mănânci, în care faci sport sau în care corpul tău trebuie să se refacă, să doarmă, să nu sari peste ele. Însă a fi femeie înseamnă a fi un foarte bun jongleur cu timpul, ca să-l acorzi și ție, și meseriei, și copiilor, și soțului”, mărturisește ea.

Alimente preferate înainte? Alimente preferate acum? „Acum îmi plac foarte mult sardinele, somonul și salatele. Înainte preferam dulciurile”, mi-a răspuns ea râzând.

Deși vorbește cu lejeritate, ca și cum totul a fost un fleac, drumul nu a fost deloc ușor, însă important e să-ți vezi scopul în viață, spune Mihaela. „Vizualizam mereu: peste 3, 4, 5 ani, voi arăta așa. Eu vreau să arăt frumos, bine și sănătos, era un fel de mantră pe care mi-o repetam. M-am automotivat.” Pe lângă beneficiul estetic, analizele sunt foarte bune, excelente: are tensiunea bună, nu are glicemia ridicată.

În loc de concluzie

A locuit în Bangkok, în Africa și apoi în Ierusalim, însă peste tot i-a plăcut să facă piața, să cumpere de la țărani, tot ca parte a regimului de viață sănătos: „Nimic nu se compară cu ceva bun, proaspăt, făcut de tine în bucătăria familiei”.

Are o familie excepțională, așa că se consideră împlinită și fericită alături de ei, pentru că întotdeauna au încurajat-o să-și urmeze calea. „Cei trei băieți ai mei se simt mândri de mine.”

Dacă ar fi să dea un sfat oamenilor, „le-aș spune să profite de fiecare clipă a vieții lor, să se bucure de ea, mai ales femeilor: să se simtă frumoase și să facă tot ce pot ele, pentru timpul lor și pentru ele, ca femei”, spune Mihaela din tot sufletul.

Înainte…

Și după…

Citește și:

Articol preluat din ediția de februarie 2018 a revistei Femeia.
Autor: Cătălina Oprea
Foto: arhiva personală, Mihai Nicolae
Machiaj și coafură: Roxana Luca
Ședința foto a fost realizată la Bernschutz & Co. Mulțumim pentru sprijin.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus