Codasa la multe capitole, Romania ocupa unul dintre locurile din urma si in ceea ce priveste problema controversata a recoltarii de organe de la pacientii aflati in moarte cerebrala. Ca dovada, avem de pana la opt ori mai putini donatori decat majoritatea tarilor civilizate. Prejudecatile, lipsa altruismului, neincrederea sunt doar cateva dintre motivele care-i impiedica pe romani sa-si ajute semenii in momente de rascruce. Prea putini sunt cei care isi ofera acordul de donare a organelor pentru a salva alte vieti odata ce primesc vestea ca o ruda apropiata a intrat in moarte cerebrala.
Acordul prezumat vs. acordul informat
In majoritatea tarilor europene, se afla in vigoare acordul prezumat, care inseamna ca fiecare cetatean aflat in moarte cerebrala devine automat donator, cu exceptia situatiei in care a anuntat din timpul vietii ca nu doreste acest lucru. Dimpotriva, in Romania functioneaza legea acordului informat: astfel, chiar daca pacientul aflat in moarte cerebrala si-ar fi exprimat din timpul vietii dorinta de a-si dona organele, aceasta nu are valoare juridica, iar coordonatorii de transplant au nevoie de acordul de donare semnat de familie. In cazul acordului prezumat, aflat la noi doar in stadiul de proiect de lege, familia este scutita de o decizie dureroasa, care se ia in acest caz prin lege.
Un DA care salveaza vieti
Realitatea este uimitoare: acceptand sa donam organele unei rude aflate in moarte cerebrala, putem ajuta pana la 12 persoane sa duca o viata mai buna. Asta, pentru ca se pot preleva atat organe vitale, fara de care zilele pacientului primitor sunt numarate, cat si alte celule sau tesuturi care-i pot oferi sansa la o viata normala. Este vorba de: inima, rinichi, ficat, pancreas, plamani, piele, cornee, oase si tendoane.
Argumente graitoare
Suferinta pierderii cuiva drag este covarsitoare, dar trebuie sa fim constienti ca refuzul donarii organelor nu impiedica disparitia dintre noi a acelei persoane. Argumentul decisiv il poate constitui un simplu exercitiu de imaginatie: empatizeaza cu miile de bolnavi aflati pe listele de asteptare si gandeste-te ca viata unora se afla practic in mainile tale! Iar gandul ca in locul lor poti ajunge candva chiar tu iti poate alunga reticenta. Dupa moarte, felul cum arata corpul fizic este prea putin important, din moment ce urmeaza sa putrezeasca.
Temeri din popor
Oamenii simpli sunt de mult ori influentati de superstitii, zicale populare sau blesteme stravechi, din care reiese ca, daca organismul nu s-a descompus si nu poate putrezi, mortul nu-si va gasi linistea si nu se va putea desprinde de aceasta lume. Astfel, in cazul donarii de organe, donatorul ar ramane legat de pamant pana la moartea noului posesor. Nimic mai fals, conform credintei crestine.
Ce spune Biserica?
Biserica Ortodoxa Romana considera donarea de organe ca pe un act de smerenie, daca are la baza iubirea crestina a aproapelui si respecta demnitatea persoanei umane, intelegand prin aceasta ca viata nimanui nu trebuie sa fie pusa sub nicio forma in pericol. Totusi, principiile crestine nu obliga pe nimeni sa-si doneze organele, aceasta depinzand de consimtamantul expres al donatorului sau al rudelor.
- DE STIUT: Multe persoane refuza donarea pentru ca traiesc cu speranta ca pacientul conectat la aparate ar putea sa-si revina la un moment dat. Este important de stiut ca moartea cerebrala nu coincide cu o coma profunda. Daca din coma, pacientul s-ar putea trezi chiar si dupa o perioada indelungata, moartea cerebrala echivaleaza cu incetarea ireversibila a activitatii creierului. Asta inseamna ca, din acel moment, persoana este deja moarta, organele fiindu-i mentinute in functiune doar de catre aparate.