Esti aici
Femeia.ro > Sănătate > Medical > „E prematur să vorbim de valul doi, cât ne aflăm în plin val unu de infectări”

„E prematur să vorbim de valul doi, cât ne aflăm în plin val unu de infectări”

Pe drept cuvânt se poate spune că tot ce a fost și este legat de recenta epidemie de coronavirus a fost șocant. Având în vedere că „inamicul“ coronavirus este mic și obscur, mai toți ne-am pomenit că avem foarte multe de aflat despre virusologie, anatomie, statistică…

 

Medic epidemiolog Monica Mustață

Nu aveam cum să ne transformăm toți peste noapte în epidemiologi, așa că am cam rămas cu întrebări. Am adresat câteva dintre aceste întrebări care stau pe buzele tuturor de ceva vreme medicului specialist în epidemiologie, dr. Monica Mustață.

 

Care este particularitatea coronavirusurilor față de restul virusurilor?

Pe lângă aspectul de „coroană” solară, observat în urma studiului prin microscopie electronică, particularitățile SARS-CoV-2 mai importante sunt contagiozitatea crescută și numărul crescut de pacienți testați pozitiv care nu prezintă simptomatologie.

În general, afecțiunile cauzate de virusurile din genul Coronavirus sunt cunoscute sub denumiri variate, precum cele de răceală comună, stări febrile, rinofarigită etc.

 

Poate fi prevăzut comportamentul coronavirusului SARS-CoV-2?

În opinia mea, nu poate fi anticipat, deoarece este un microorganism nou, pentru care nu există date anterioare, în baza cărora să se poată elabora modele de estimare a posibilelor mutații. Există influențe variate ce țin de particularitățile organismelor infectate, cât și influențe generate de factorii de mediu asupra comportamentului viral, toate acestea putând genera modificări în structura codului genetic, care poartă denumirea de mutații. Previziunea apariției mutațiilor unui virus nou apărut la oameni se poate face după o perioadă îndelungată de studiu a evoluției naturale și a influenței acestuia asupra populației receptive, ajungându-se la stabilirea unui interval posibil de apariție a mutațiilor virusului. Cu cât numărul oamenilor infectați este mai mare, cu atât sunt mai mari șansele ca un virus să sufere mutații.

 

La început se spunea că acest tip de virus nu rezistă la căldură și într-un climat cald el va dispărea. În scurt timp, s-a arătat că nu este deloc așa. Virusul s-a răspândit inclusiv în deșertul arab. S-a schimbat ceva la virus între timp sau pur și simplu primele date nu au fost corecte?

Opinia mea este că acest virus este sensibil la influența factorilor de mediu, nu doar la căldură, dar evoluția lui, cel puțin la nivel național, va putea fi observată în momentul creșterii temperaturii pe perioada verii.

Se poate ca virusul să-și fi păstrat caracteristicile inițiale (specifice genului Coronavirus), cât și să fi survenit modificări structurale, însă aceste detalii nu pot fi verificate decât de către oamenii de știință la nivelul unor laboratoare de cercetare.

 

Au fost numeroase discuții în media pe tema „este un virus de laborator, creat prin manipulare genetică“ sau unul „natural“? Se poate pune în evidență în vreun fel diferența între un virus de laborator“ și unul „natural“? Ce înseamnă „natural“ în cazul unui virus? Dar „de laborator“? Ce virusuri se folosesc în laborator și cu ce scopuri?

Au fost, într-adevăr, numeroase discuții pe această temă și mai mult ca sigur vor mai fi și de acum încolo. Însă nu avem nicio certitudine și nu știm dacă se va dovedi vreodată proveniența acestui virus. Important este să se obțină un remediu eficient pentru stoparea evoluției severe pe plan mondial, sau a unui vaccin pentru prevenirea apariției pe viitor a îmbolnăvirilor.

Analiza genetică a coronavirusului arată că originea probabilă a acestuia este o specie de lilieci din China, iar pangolinul (furnicarul) ar fi gazda intermediară între lilieci și oameni. Nu există nici o altă teorie validă științific în legătură cu proveniența noului virus.

Coronaviridae este o mare familie de virusuri. Unele coronavirusuri provoacă boli asemănătoare răcelii la oameni, în timp ce altele provoacă boli la anumite tipuri de animale, cum ar fi bovinele, cămilele și liliecii. O particularitate a unor coronavirusuri este aceea că pot infecta numai animalele, neavând vreun impact asupra stării de sănătate a oamenilor.

Uneori, coronavirusurile care infectează animalele pot fi răspândite la oameni și apoi se pot transmite între oameni. Acest tip de transmitere are loc rar, dar este exact ceea ce s-a întâmplat cu virusul care a cauzat pandemia actuală. Cu toate acestea, nu cunoaștem sursa exactă a focarului actual de boală COVID-19, dar știm că inițial provine dintr-o sursă animală. Primele infecții au avut drept posibilă sursă animale dintr-o piață din Wuhan, însă virusul se răspândește acum de la o persoană la alta.

În acest moment nu există dovezi că animalele joacă un rol semnificativ în răspândirea virusului care cauzează COVID-19. Pe baza informațiilor disponibile până în prezent, riscul ca animalele să răspândească COVID-19 la oameni este considerat scăzut.

Primul caz al unui animal testat pozitiv SARS-CoV-2 a fost în Statele Unite. Este vorba de  un tigru cu boală respiratorie de la o grădină zoologică din New York. Se presupune că acesta s-a îmbolnăvit în urma contactului apropiat cu un angajat al grădinii zoologice, infectat SARS-CoV-2, însă această anchetă este în curs de desfășurare și sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege dacă SARS-CoV-2 ar putea afecta diferite animale.

Există similarităţi între diverse componente structurale ale coronavirusului SARS-CoV-2 și mai multe alte virusuri (inclusiv HIV), dar aceste asemănări sunt obișnuite şi nu indică faptul că virusul ar fi fost creat în laborator.

Uimește procentul mare de asimptomatici sau de persoane cu simptome ușoare. Lăsând deoparte persoanele cu comorbidități grave (cancer, obezitate morbidă, diabet, maladii cardiovasculare și insuficiențe renale masive), a cercetat cineva de ce unele persoane nu manifestă niciun simptom și altele prezintă un anumit grad de gravitate? Există un „profil al asimptomaticului“? Mănâncă/nu mănâncă ceva special? Ia/nu ia anumite categorii de medicamente? Face/nu face mișcare?

Prezența sau absența simptomatologiei în cazul infecției cu SARS-CoV-2 este strâns legată de starea de imunitate a organismului pacientului, persoanele cu o imunitate foarte bună având șansele cele mai mari de a fi asimptomatice și de a trece prin boală fără a dezvolta forme grave. În opinia mea, nu poate fi descris încă un profil al asimptomaticului.

 

La începutul pandemiei se recomanda ingestia unor cantități mai mari de vitamine (C, D) care ar fi avut un rol protector, apoi s-a făcut o campanie împotriva vitaminelor. Sunt ele inutile?

Vitamina D este esențială pentru creșterea osoasă și ajută la absorbția intestinală de calciu, magneziu și fosfat. Deficitul de vitamina D este asociat cu apariția unor boli netransmisibile și cu o sensibilitate crescută la boli infecțioase, în special infecții ale tractului respirator superior.

Rolul vitaminei D în răspunsul la infecția cu COVID-19 ar putea fi, în primul rând, sprijinirea producției de peptide antimicrobiene în epiteliul respirator, făcând astfel infecția cu virusul și dezvoltarea simptomelor COVID-19 mai puțin probabilă. În al doilea rând, vitamina D ar putea ajuta la reducerea răspunsului inflamator la infecția cu SARS-CoV-2.

Potrivit unui studiu observațional publicat în revista Aging Clinical and Experimental Research care a folosit date din 20 de țări europene, nivelurile medii de vitamina D sunt scăzute în Italia și Spania. Tocmai aceste țări au fost martore la rate crescute ale mortalității COVID-19 în comparație cu țările din Europa de Nord. Nord-europenii au niveluri relativ ridicate de vitamina D din consumul de ulei de ficat de cod și suplimente de vitamina D. Totuși, nu administrați suplimente fără a discuta înainte cu medicul dumneavoastră, deoarece riscul de toxicitate ar putea fi ridicat pentru persoanele cu boli renale și hepatice.

Până la această dată, nu există dovezi că vitamina C ajută la prevenirea sau tratamentul infecţiei cu coronavirusul SARS-CoV-2.

Vitamina C, cunoscută și sub denumirea de acid ascorbic, este un micronutrient solubil în apă, esențial pentru buna funcționare a organismului nostru. Doza zilnică necesară de vitamina C se obține printr-o alimentație echilibrată ce include fructe și legume.

Studiile științifice arată că vitamina C poate reduce simptomele într-o răceală obișnuită, în special la persoanele cu carență de vitamina C, și poate avea anumite efecte benefice în pneumonii, însă în prezent, nu există dovezi că vitamina C are rol în prevenirea sau tratamentul infecției cu coronavirusul SARS-CoV-2.

 

Ce  înseamnă „imunitate de turmă“? Are un rol protector? În ce măsură? Cum se dobândește imunitatea de turmă?

Imunitatea “de turmă” este un concept care se bazează pe vaccinarea unui procent crescut (peste 90%) de indivizi dintr-o populație determinată. Astfel, persoanele vaccinate funcționează asemenea unui “scut” împotriva transmiterii diverselor infecții la persoanele care, din anumite considerente, nu au fost vaccinate sau nu au dezvoltat imunitate în urma vaccinării.

Conceptul de imunitate colectivă nu este aplicabil la nivel național, cel puțin momentan, deoarece nu există un vaccin pentru acest tip de virus, știindu-se faptul că imunitatea colectivă este dependentă de existența unui vaccin.

 

În cazul acestei epidemii ne-am confruntat cu o măsură fără precedent: carantinarea în masă a persoanelor sănătoase, pe tot globul. Cum s-a ajuns la ideea eficienței aceste măsuri și cum s-a demonstrat în practică eficiența ei față de situația în care nu s-ar fi aplicat carantina?

Carantinarea și autoizolarea, metode cu aplicabilitate largă până în acest moment, au fost două măsuri cu eficiență dovedită, care au controlat difuzibilitatea virusului în populație.

În cazul evoluției unei boli infecțioase la nivelul unei populații definite, putem acționa fie asupra sursei de infecție, în cazul în care aceasta este cunoscută, fie asupra căilor de transmitere a germenului, fie asupra populației receptive. Dintre cele trei metode de acțiune, cel mai simplu a fost să acționăm asupra căilor de transmitere deoarece avem de a face cu un virus nou, cu transmitere aerogenă, dar a cărui sursă nu este cunoscută oficial, iar populația receptivă se conturează odată cu evoluția în dinamică a bolii.

 

O mare parte din anxietatea publică din perioada stării de urgență la noi se referea la contagiunea „prin suprafețe“. Zilele trecute am aflat însă dintr-un comunicat OMS că nu se cunosc cazuri contaminate „prin suprafețe“. Puteți explica diferența între ideea de „virusului supraviețuiește“ și „virusul poate contamina o persoană, deci se poate replica și infecta un organism viu“?

Transmiterea prin contactul cu suprafețe contaminate are un rol mai scăzut în apariția cazurilor de infecție, raportat la transmiterea pe cale aerogenă.

Ținând cont de faptul că virusul aparține genului Coronavirus, care este cunoscut a include germeni cu sensibilitate crescută la condițiile de mediu, și cu o rezistență scăzută la acțiunea agenților externi, capacitatea lui de supraviețuire este scăzută pe suprafețe.

Capacitatea de supraviețuire la nivelul diverselor suprafețe nu generează implicit și apariția infecției la persoana ce a intrat în contact cu acele suprafețe, mai ales dacă este efectuată corect igiena mâinilor pentru a întrerupe lanțul transmiterii.

 

Ce înseamnă „valul doi“? Se poate prevedea de acum reapariția unui val de infectări? Cu ce probabilitate și pe ce interval de timp? Cum poate fi ea influențată?

În opinia mea, nu se poate vorbi în momentul actual de un eventual “val doi”, deoarece nu consider că ne aflăm încă pe o pantă descendentă privind numărul de cazuri noi de infecție.

Numărul de cazuri noi apărute este în strânsă legătură cu capacitatea de testare la nivelul populației, astfel încât apariția unui “val doi” de noi infectări poate fi previzionat numai în cazul creșterii capacității de testare la nivel național.

 

Ce acuratețe au testele folosite în acest moment pe glob? Care sunt cele mai sigure și care sunt cele mai puțin sigure? Mai mulți pacienți care au făcut mai multe astfel de teste succesiv erau intrigați de faptul că apăreau când pozitivi, când negativi, când iar pozitivi, la intervale scurte de timp.

Există două tipuri de teste disponibile pentru COVID-19: teste care indică prezența virusului RT-PCR și teste care indică prezența anticorpilor. Un test viral RT-PCR ne arată dacă avem de a face cu o infecție curentă, iar un test care indică prezența de anticorpi ne arată dacă am avut o infecție anterioară.

Un test pentru identificarea anticorpilor prezenți în organismul uman nu este capabil să arate dacă există o infecție curentă, deoarece poate dura o perioadă de timp după infecție pentru a se  dezvolta anticorpi. Încă este studiat nivelul de protecție oferit de anticorpii dezvoltați în urma infecției, dacă aceștia pot proteja pe cineva de apariția unei reinfectări și cât de mult timp această protecție ar putea dura.

Testele de detecție a anticorpilor nu trebuie utilizate pentru diagnosticarea COVID-19. Pentru a vedea dacă este prezentă infecția, este nevoie de efectuarea unui test de biologie moleculară de tip RT-PCR după efectuarea recoltărilor unor probe biologice de tip exsudat nasofaringian și faringian.

Citește și:

 

Interviu realizat de Roxana Melnicu

Foto: 123RF.com, arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns