Conform statisticilor, la nivel mondial, peste 65 de milioane de oameni suferă de epilepsie, a treia cea mai frecventă boală neurologică, după accidentul vascular și Alzheimer.
Caracterizată printr-o activitate electrică anormală a creierului (celulele nervoase transmit semnale care perturbă activitatea cerebrală), epilepsia se manifestă prin crize recurente, în special convulsii de diverse intensităţi, însoțite uneori de pierderea conștienței. Pacienții se confruntă nu doar cu prejudecățile oamenilor neinformați, ci și cu acces limitat la îngrijire medicală, în unele cazuri. Vestea bună e că, dacă este urmat tratamentul corect, 70% dintre pacienți pot duce vieți normale.
Dr. Ioana Mîndruță, medic neurolog, cu specializare în epileptologie, clinica Neuroaxis (www.neuroaxis.ro), ne-a răspuns la câteva întrebări despre această afecțiune gravă.
La ce vârste se manifestă de regulă primele episoade de epilepsie? Este diagnosticarea dificilă, poate fi confundată epilepsia cu alte boli?
La orice vârstă, cu un vârf de incidență în copilărie și la vârstnici. Uneori diagnosticul este evident și poți începe un tratament imediat, alteori poate dura ani. Poate mima multe alte boli. Chiar dacă diagnosticul de epilepsie în general este evident uneori, nu trebuie să ne mulțumim să afirmăm vag că avem de-a face cu o epilepsie, ci să continuăm investigații de calitate până când aflăm cauza bolii, exact tipul de sindrom, anomalia genetică, atunci când este cazul. Această abordare ne oferă și armele pentru a lupta eficient cu boala încă din primele ei etape.
Odată pus diagnosticul, la ce trebuie să se aștepte un pacient? Cât de dese sunt crizele și cât de complicat este tratamentul?
De cele mai multe ori, dacă boala este luată în serios de la primele crize și demersul diagnostic este corect, atunci în general crizele sunt eficient combătute și boala evoluează predictibil, urmând ca pe parcurs să facem ajustări legate de etapele normale ale vieții (adolescență, sarcină, menopauză etc.). Sunt însă și boli grave de la început, unde măsuri extreme sunt necesare foarte rapid.
Din experiența pacienților, există și astăzi prejudecăți legate de epilepsie, oameni care nu înțeleg că este un diagnostic medical serios și nu cine știe ce manifestare paranormală?
Prejudecățile nu fac decât să întârzie un diagnostic corect și un tratament eficient. O atitudine pozitivă și deschisă are cele mai mari șanse să controleze situația rapid și să ofere șansa unei vieți normale, productive, cu toate libertățile posibile.
Ce risc este ca al doilea copil al unui cuplu să sufere și el de epilepsie dacă primul are această boală?
Este greu de răspuns la modul general, trebuie analizat fiecare caz în parte. În marea majoritate cu epilepsii legate de cauze dobândite, acest risc este similar cu populația generală. Calcularea riscului depinde din nou de acuratețea diagnosticului la cazul inițial.
Ce poate declanșa o criză de epilepsie?
Cele mai grave crize survin în general la debutul bolii, când pacienții nu se știu încă bolnavi, mai ales în context de combinare a privării de somn și consum exagerat de excitante; de exemplu, adolescent care se știe sănătos, doarme puțin și merge la o petrecere unde combină băuturi alcoolice și cofeină – e un scenariu care se soldează adesea, în prezența unei susceptibilități genetice, cu crize grave, cu pierdere de conștiență și convulsii. La fel, situații dificile cu crize severe sau chiar status epileptic amenințător de viață putem întâlni la un pacient vechi care oprește brusc medicația antiepileptică din varii motive.
Care sunt riscurile cu care se confruntă acești pacienți pe termen lung, mai ales în cazul în care nu urmează tratamentul corect?
Riscurile sunt și ele dependente de diagnosticul de formă clinică, dar în general ne putem aștepta la deteriorare cognitivă (memorie, atenție), tulburări de comportament, traumatisme și chiar moarte subită de cauză epileptică – o eventualitate care trebuie discutată cu pacienții încă de la primele etape ale bolii.
Tratamentele medicamentoase sunt suficiente pentru controlul bolii? Poate trăi pacientul o viață normală cu tratamentul corespunzător? De cele mai multe ori, tratamentul medicamentos corect cuplat cu un mod de viață disciplinat controlează manifestările bolii, mai ales dacă pacientul păstrează legătura cu medicul său și controlează cel puțin anual stadiul bolii. Trebuie menționat aici că medicamentele nu vindecă boala, ci o țin sub control. Sunt însă și situații (aprox. 30%) în care boala nu mai poate fi controlată cu medicamente și necesită investigații suplimentare pentru a propune terapii chirurgicale sau de neurostimulare. Există și o categorie de pacienți care ar putea beneficia încă din stadiul inițial al bolii de un tratament, adresat cauzei care le generează crizele, prin metode chirurgicale. Aceștia sunt cei mai norocoși, pentru că pot fi vindecați înainte ca boala să impacteze creierul ireversibil, să genereze frustrare și consecințe sociale nedorite. Pentru aceste categorii de pacienți consultul epileptologic specializat în chirurgia epilepsiei care le poate propune rapid o astfel de abordare poate să le schimbe radical în bine cursul bolii și al vieții.
În ce situații se recomandă intervenția chirurgicală și ce șanse de reușită are?
În epilepsia în care crizele sunt generate de o singură zonă limitată a creierului, localizată într-un singur emisfer, într-o zonă unde nu există funcții critice pentru o viață normală, posibil a fi abordată de neurochirurg fără riscuri semnificative. Succesul chirurgiei este cu atât mai mare cu cât restul creierului este normal și nu a fost mult timp impactat de către boală.
Aproximativ 30% din pacienți pot continua să prezinte crize, în ciuda unui tratament corect, această formă de epilepsie încadrându-se în categoria de „boală rezistentă la medicație“. Aceștia ar trebui să facă într-un centru specializat în epilepsie o investigație numită monitorizare video EEG (electroencefalografică), cu scopul de a li se observa direct comportamentul în criză și de a se localiza electroencefalografic focarul epileptic.
Articol preluat din Sănătatea de azi, ediția de mai 2020, care poate fi citită în format electronic AICI.
Autor: Andreea Cohuț
Sursă foto: iStock, arhivă personală Dr. Ioana Mîndruță