Fibromul uterin este una dintre afecţiunile pentru care medicina a descoperit tratamente moderne şi mai puţin invazive.
La ultimul control, medicul ginecolog ți-a spus că ai un fibrom uterin? Nu te îngrijora, dar nici nu-l neglija! Este o afecțiune frecventă și lipsită de gravitate. Se estimează că 35% din femeile între 35 și 50 de ani se confruntă cu această patologie ginecologică. Ce este, de fapt, fibromul? O tumoare benignă care se dezvoltă în interiorul uterului și a cărui mărime variază de la un bob de mazăre la un grepfrut. Vestea bună este că fibromul uterin nu se transformă în cancer.
Simptome mai mult sau mai puţin discrete
Deseori, fibromul nu-și anunță în nici un fel prezența și este depistat întâmplător, cu ocazia unui examen ginecologic de rutină sau a unei ecografii pelviene. Uneori însă, în funcție de numărul lor (o femeie poate avea până la 20 de fibroame), de mărime și de localizare, fibroamele provoacă simptome supărătoare: menstruații abundente, sângerări între menstruaţii, dureri în partea inferioară a abdomenului, oboseală, anemie. Dacă sunt voluminoase și apasă pe un organ învecinat, apar alte neplăceri: micțiuni frecvente, uşoară incontinenţă urinară sau, dimpotrivă, retenţie de urină, constipaţie, balonare. Nu trebuie ignorat nici riscul de infertilitate sau de avort spontan.
E nevoie de tratament?
Fibromul nu necesită tratament dacă nu creează neplăceri, fiindcă sunt șanse mari ca el să se resoarbă de la sine ori să se micşoreze după menopauză. În schimb, dacă provoacă menstruații abundente, creează disconfort sau amenință fertilitatea, ginecologul poate recomanda o soluţie terapeutică:
Medicamente. Poți urma un tratament hormonal, dar acesta doar atenuează simptomele și este eficient numai în 50% din cazuri.
Embolizare uterină. Până nu de mult, dacă tratamentul hormonal nu avea efect, singura soluţie era histerectomia (extirparea parțială sau totală a uterului), o metodă traumatizantă pentru femeile tinere care își doresc copii. Astăzi, există însă o metodă nechirurgicală: embolizarea uterină. Medicul specializat în terapie endovasculară introduce un cateter în artera femurală din zona inghinală, pe care îl strecoară până în vasele de sânge care irigă fibromul. Apoi, injectează microbile cu diametrul mai mic de 1 mm, ca să le astupe. Nemaifiind hrănit, fibromul se atrofiază şi se resoarbe. Intervenţia se face sub anestezie locală şi durează circa 30 de minute. Spitalizarea este de 1-2 zile.
Intervenţie chirugicală. Dacă în cazul tău nu se poate apela la embolizare uterină, soluția rămâne intervenția chirurgicală. Medicul va decide dacă va îndepărta doar fibromul (miomectomie) sau întreg uterul (histerectomie). Operaţia poate fi realizată fie prin metoda clasică sau laparoscopică, fie pe căi naturale (prin vagin, cu ajutorul endoscopului). Această ultimă tehnică are multe avantaje: nu rămân cicatrice, recuperarea e rapidă, riscul să apară complicaţii (aderenţe, hematom, infecţii) e mai mic. La operaţia pe cale abdominală (care presupune o incizie asemănătoare cezarienei), se recurge, de regulă, doar în cazul fibroamelor mari.
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.24/19.06.2014.
Autor: Algelica Cîlțan
Sursa foto: Fotolia
daca ai fost operata de fibron si scos si uterul poate sa mai ai fibroni?