Deși nu doare și nu deranjează, când e tratat necorespunzător, granulomul format la rădăcina dintelui se constituie într-un inamic invizibil nu doar al dintelui, ci și al stării generale de sănătate.
Cum apare granulomul dentar?
Cauza formării granulomului dentar o constituie infiltrarea bacteriilor până la vârful rădăcinii dintelui şi la osul ce-o înconjoară. De unde o asemenea pacoste? Cum ajung bacteriile tocmai la vârful rădăcinii dintelui?
Totul porneşte de la o carie. Traseul, ca un lanţ al slăbiciunilor, este următorul: prin smalţul afectat, bacteriile pătrund la dentină (unul dintre cele patru țesuturi principale ale dintelui), iar de acolo în pulpa dintelui, unde se găsesc nervii şi vasele san g vine care-i menţin vitalitatea. De la pulpa dintelui inflamată (în termeni medicali, pulpită) şi netratată, se ajunge uşor la granulom dentar. Nu s-ar întâmpla astfel dacă, în loc să suporţi cu stoicism durerile provocate de pulpită, te-ai duce la stomatolog. La granulom dentar se ajunge nu doar în urma unei carii netratate, ci şi din cauza unei plombe prea adânci sau puse incorect, a unei presiuni exagerate asupra dintelui.
Citește și: Cum putem preveni pierderea dintilor
Simptomele granulomului dentar
Din păcate, într-o primă fază, granulomul dentar nu prezintă simptome evidente. Poate doar o uşoară jenă sau o durere vagă, ce sunt trecute cu ușurință cu vederea. În momentul în care infecţia pulpei dentare avansează către rădăcina dintelui, ajungând până la vârful ei, sistemul imunitar reacţionează local prin acumularea de celule imunitare în jurul infecţiei și formează un ţesut de protecţie denumit granulom. Acesta se poate transforma în chist, iar când se infectează, duce la apariţia abcesului dentar.
Semne de luat în seamă
Se spune despre granulomul dentar că evoluează în tăcere, fără niciun fel de simptome. În general, este descoperit întâmplător, cu ocazia efectuării unei radiografii dentare, unde apare ca o pată neagră ce înconjoară vârful rădăcinii dintelui, nefiind altceva decât un săculeţ cu puroi. Şi totuşi, chiar în absenţa unor simptome supărătoare, există semne care-i trădează prezenţa: dintele afectat se înnegreşte sau se îngălbeneşte, devine mai mobil decât ceilalţi dinţi, de la un moment dat pare mai înalt decât aceştia, la o uşoară lovire cauzează durere. Când se formează abcesul dentar, dintele devine brusc dureros, gingia se umflă, îşi intensifică coloritul şi este sensibilă la atingere. Abia în această fază, chinul fiind greu de suportat, se solicită ajutorul medicului stomatolog.
Citește și: Dinți sensibili? Există soluții!
Cum se tratează granulomul dentar
Există mai multe metode de tratare a unui granulom dentar, în funcţie de dimensiunile lui, de dintele afectat şi starea acestuia.
Tratamentul endodontic sau tratamentul de canal
În limbaj comun, i se spune „scoaterea nervului“. Este indicat pentru situaţiile când infecţia este de mici dimensiuni. El constă într-o succesiune de proceduri care au drept scop eliminarea infecţiei, curăţarea canalului şi aplicarea unei paste care conţine hidroxid de calciu, pansamentul urmând a fi schimbat săptămânal, timp de cel puţin trei luni. După această perioadă, în urma unui examen radiologic, se poate observa cum reacţionează la tratament infecţia de la vârful rădăcinii dintelui. Dacă granulomul s-a micşorat, se continuă tratamentul, canalul urmând a fi sigilat, după care se trece la refacerea formei dintelui. Dacă însă, în urma tratamentului, granulomul n-a suferit nicio modificare, se trece la o altă metodă de tratament.
Rezecţia apicală
Reprezintă o intervenţie chirurgicală care are drept scop îndepărtarea vârfului rădăcinii dintelui împreună cu ţesutul infectat dimprejurul acesteia, se face de regulă în cabinetele de chirurgie maxilofacială. Se recurge la această metodă în cazul unui granulom de mari dimensiuni, când acesta este vechi, ajungându-se să fie afectată deja şi o mare porţiune din osul maxilarului, sau când n-a putut fi îndepărtat prin tratamentul endodontic. În cabinetele modern utilate, rezecţia se poate face şi cu ajutorul laserului, urmată de şedinţe de biostimulare laser în vederea grăbirii vindecării.
Citește și: 5 semne că îți deteriorezi dinții din cauza stresului
Extracţia dentară
Dacă dintele este foarte distrus sau stabilitatea lui este precară în urma pierderii unei mari părţi din osul care îl susţine, se recurge la extracţia dintelui, urmată de chiuretarea ţesutului infectat.
Consecinţele netratării granulomului
Probabilitatea ca, în timp, granulomul să crească în dimensiuni şi să se suprainfecteze este foarte mare. Ceea ce înseamnă că vor fi afectate porţiuni din ce în ce mai mari din osul care susţine dintele respectiv, din care cauză acesta va deveni mobil;
Infecţia poate cuprinde rădăcinile dinţilor vecini, îmbolnăvindu-i şi pe ei;
Dacă granulomul este situat la nivelul dinţilor laterali superiori, se poate ajunge la instalarea sinuzitei maxilare;
Granulomul dentar reprezintă un factor de infecţie care poate afecta la distanţă, prin pătrunderea bacteriilor din interiorul lui în circuitul sangvin, alte organe sau articulaţiile.
Citește și:
Text: Olga Sveduneac
Sursă foto: iStock