Hrişca este considerată o cereală, dar este doar o plantă ierboasa, anuală, care aparţine familiei Polygonaceae, familie din care fac parte măcrişul, rubarba şi ştevia. Cultivată în Asia şi în Balcani, este prea puţin consumată azi, deşi are proprietăţi nutriţionale excepţionale, pentru care merită toată lăuda fiind supranumită grâul fără gluten.
Fructele de hrişcă, partea comestibilă din planta conţin în proporţie de 70-80% amidon, în care 25% este amiloză şi 75% amilopectină. Proteinele sunt în proporţie de 18%. Circa 90% din proteinele conţinute de hrişcă au un aport nutritiv excepţional. Planta are şi o excepţională concentraţie de aminoacizi esenţiali, printre care arginină, lizină, threonina, triptofanul, cisteină.
Hrişcă este foarte bogată în minerale. Trebuie remarcat conţinutul ridicat de fier, zinc, seleniu, fosfor, magneziu şi potasiu. Acestora li se adaugă compuşii cu valoare antioxidanta ridicată printre care rutinul şi taninuri. Este mai bogată în fibre decât orezul brun, avânt aproape 5 grame de fibre în 100 de grame. În ceea ce priveşte caloriile în 100 de grame de seminţe sunt 90 de calorii ceea ce o face excelentă în dietele pentru scăderea în greutate pentru preparare de pâine şi biscuiţi. Hrişcă nu are vitamine din categoria A, B şi C dar conţine foarte multă vitamină K.
Hrişcă este deosebit de hrănitoare, plăcut aromată aromată şi gustoasă, fiind un aliment foarte des întâlnit astăzi în bucătăria asiatică. Japonezii consumă hrişcă împreună cu orez. Făina se pretează pentru diferite preparate de genul tăiţeilor. În Rusia şi Polonia se prepară sub forma de pilaf sau se adaugă ca baza în mâncărurile de legume. Pe lângă fructe uscate de hrişcă se consumă şi plantele verzi, tinere de 5-7 zile sub formă de salată.
Fructele sunt asemănătoare cu seminţele de floarea soarelui, dar mai mici. Măcinate seminţele dau o făină care este superioară din punct de vedere nutriţional decât grâului integral.
Hrişca conţine mult mai puţine glucide decât grâul, este complet lipsită de gluten, are cantităţi mari de aminoacizi esenţiali, mult fier şi mai mult calciu, decât grâul. În plus este impresionantă catitatea şi calitatea antioxidanţilor. Hrişcă este o alternativă perfectă pentru grâu, mai ales în cazul celor care au intoleranţă la cereale şi gluten.
Seminţele de hrişcă se pot consumă crude, fierte sau prăjite, fără să-şi piardă proprietăţile. Din făină de hrişcă se poate face pâine, prăjituri şi biscuiţi.
Hrişcă are un rol important în menţinerea nivelului scăzut de glucoză, ceea ce o face foarte utilă în dietă diabeticilor. Terciul de hrişcă cu lapte combate diabetul şi creştere secreţiei de dopamină, iar prin această combate depresia. Este foarte utilă în dietă femeilor care manifesta sindromul ovarelor polichistice. Hrişca este recomandată pentru prevenirea si ameliorarea afectiunilor cardio-vasculare şi a hipertensiunii arteriale, scrie WH Foods.
Hrisca este plină de beneficii, dar trebuie făcută precizarea că planta poate da alergii severe, deşi acestea sunt rar intalnite. Consumul exagerat de plante verzi poate creste sesnibilitatea pielii la soare, şi poate determina erupţii cutanate, care dispar de la sine în câteva zile.
One thought on “Hrișca, un aliment prețios”