Esti aici
Femeia.ro > Familie > Copii > Fertilizare in vitro sau inseminare artificială? Cele mai frecvente întrebări

Fertilizare in vitro sau inseminare artificială? Cele mai frecvente întrebări

Deși sunt proceduri bine cunoscute, tot roiesc o mulțime de întrebări în jurul acestor subiecte. Tot mai des auzim cazuri de cupluri care își doresc copii, însă care, din diferite motive, nu reușesc să-i aibă pe cale naturală și atunci trebuie să apeleze la fertilizare in vitro sau la inseminare artificială.

 

FIV, un miracol de rutină

Fertilizarea in vitro este o metodă de concepție apărută în anul 1978 în S.U.A., iar la noi, în 1995, la Timișoara. Cu toate că este o procedură destul de veche, încă ridică multe semne de întrebare.

Dr. Andres Vythoulkas

Iată mai jos câteva dintre întrebările frecvente și răspunsurile aferente, material realizat cu ajutorul dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.

 

În ce constă fertilizarea în vitro?

Fertilizarea in vitro (FIV) reprezintă crearea unui embrion uman în afara corpului, iar apoi implantarea acestuia în corpul mamei purtătoare. Embrionul este alcătuit dintr-un spermatozoid și un ovul și trebuie introdus în corpul mamei în cel mult șase zile din momentul în care a fost creat în laborator. Procesul nu este dureros.

 

Cât costă?

În România costurile pot ajunge la 2.500-3.000 de euro, fără a include analizele preliminare şi nici tratamentul de stimulare ovariană, preţul acestuia din urmă diferind în funcţie de protocolul folosit şi de tipul de medicamente utilizate. Succesul unei proceduri de fertilizare in vitro nu îl poate garanta niciun specialist, uneori fiind nevoie de reluarea procedurii de mai multe ori până la succes.

 

A câta oară e cu noroc?

Fertilizarea in vitro promite de la început 30% șanse de reușită. Nu e un procent mic dacă ne gândim că o tânără de 20 de ani are lunar 25% șanse să rămână însărcinată pe cale naturală. Cele mai mici șanse de reușită sunt în cazul femeilor trecute de 44 de ani. La final se pot naște un bebeluș, gemeni, tripleți sau mai mulți (ca în cazul familiei americane Waldrop, din show-ul TV “Sweet Home Sextuplets”).

Cu toate acestea, statisticile spun că sunt 5% șanse pentru tripleți și mai puțin de 1% șanse pentru cvadrupleți. Totuși, fertilizarea in vitro nu promite din start un copilaș cuplurilor infertile. Sunt persoane care încearcă ani de zile acest tratament și tot nu reușesc, din cauza naturii problemelor de infertilitate.

Citește și: Fertilizarea in vitro, explicată pas cu pas

Ce se întâmplă dacă FIV nu reușește?

În general, cuplurile încearcă în medie de trei ori, căci apoi se instalează epuizarea, tristețea că tratamentul nu reușește. Implicarea emoțională este mult mai mare decât cea financiară. Pot apărea conflicte în cuplu, femeia se simte vinovată de situație etc. De asemenea, cuplul începe să evite cunoștințele cu copii și este posibil să apeleze la psihoterapie.

 

Când e bine să îşi pună o femeie întrebări despre propria fertilitate?

După un an de când încearcă să aibă copii pe cale naturală, dar fără succes. E bine ca femeia să meargă la un medic cu specializare în infertilitate, care să o consulte și să-i recomande investigații amănunțite. Nu amâna, pentru că timpul trece şi te trezești la 40-42 de ani tot fără copii!

 

Unele probleme se rezolvă mai uşor, pentru altele este nevoie de fertilizare in vitro (FIV). Când se ajunge aici?

FIV este, de regulă, ultima soluţie. Sunt anumite diagnostice care nu pot fi rezolvate decât prin fertilizare. Există însă multe care nu necesită aşa ceva. Cum ar fi problema endometriozei, primul motiv de infertilitate la femei. Aici însă intervine şi problema vârstei. Dacă o pacientă de 30 de ani are endometrioză, problema se rezolvă laparoscopic, iar apoi poate avea copii inclusiv pe cale naturală. Nu acelaşi lucru se poate spune despre o femeie de 41 de ani cu probleme de endometrioză. Acolo e posibil să nu mai fie suficient timp pentru a rezolva problema altfel decât prin intermediul fertilizării in vitro.

 

Inseminare artificială sau FIV?

Inseminarea artificială reprezintă modalitatea prin care sperma este transferată în uter, mai aproape de ovocit, pentru ca fecundarea să aibă loc mai uşor. Fertilizarea in vitro, pe de altă parte, se produce în afara uterului.

Când se impune inseminarea artificială

Inseminarea artificială se realizează, de obicei, după ce sperma a fost tratată, pentru a se încadra în cei mai buni parametri. Este recomandată atunci când spermograma este la limita dintre normal şi anormal – procedura ajută spermatozoizii să parcurgă o distanţă mai mică până la fecundarea ovocitului. În acest caz, aceasta este singura problemă a cuplului, iar partea feminină nu are niciun fel de problemă care ar putea duce la infertilitate.

Al doilea caz în care este recomandată inseminarea artificială este atunci când există o stenoză (îngustare) a canalului cervical, ce face ca spermatozoizii să treacă foarte greu. Inseminarea este utilă şi în acest caz, pentru că ajută spermatozoizii să treacă de această stenoză.

Este bine de ştiut că, după trei inseminări nereuşite, ar trebui trecut la următorul pas. Inseminarea este o procedură bună pentru aceste două tipuri de diagnostic, dar nu pentru orice tip de problemă de infertilitate.

Când se apelează la fertilizare in vitro

În cazul fertilizării in vitro, spre deosebire de inseminarea artificială, fecundarea se produce în afara uterului. Prin procedeul de puncţie sunt colectate ovocitele produse în urma stimulării ovariene şi lăsate să se fecundeze în laborator.

Eficienţa procedurii este dată de tipul de diagnostic pe care îl are cuplul. Există situații, cum sunt cele două de mai sus, când inseminarea este soluţia şi situaţii în care fertilizarea este soluţia (probleme grave ale spermei, probleme ale trompelor uterine). Mai mult, există şi cazuri în care femeia care doreşte să rămână însărcinată nu mai are niciun fel de rezervă ovariană, se confruntă cu menopauză precoce şi atunci se apelează la fertilizarea in vitro cu ovocite donate.

Pe de altă parte, sunt situaţii în care problemele de fertilitate se pot rezolva prin administrarea unor pastile. Important este ca diagnosticul să fie cel corect, iar tratamentul, aplicat în concordanţă cu acesta.

Citește și: A fi mamă e un miracol, uneori. Infertilitatea, pusă la zid

Care sunt şansele de reuşită în cazul unei proceduri FIV?

Totul este legat de unicitatea fiecărei femei, fiecare este un caz specific. La 27-28 de ani, procentul poate să ajungă şi la 70-80%. Cu cât femeia înaintează în vârstă, procentul scade. Nu e o regulă.

 

În ce măsură este influenţat acest procent de ultimele descoperiri în domeniu?

Lucrurile evoluează foarte rapid. Dacă acum 20 de ani, procentul de reuşită era de 7-8%, în cazul procedurilor de fertilizare in vitro, acum, în funcție de clinică, în România, s-a ajuns undeva la 50-60% rată de succes de la prima încercare. Evoluţia în domeniu se petrece mai ales pe partea de laborator, pe partea de genetică. Aici se află cheia succesului, în laborator, unde se petrec cele mai importante lucruri, după ce femeii îi sunt recoltate ovocitele. Acum embrionul poate fi lăsat în mediul de afară până la stadiul de blastocist, asta însemnând ziua 5-6, ceea ce contribuie foarte mult la reuşită. Înseamnă de fapt că selecţia, care se face de regulă în uterul femeii, are loc acum în laborator. În prima zi se face fecundarea, până în ziua a treia se face acelaşi tip de selecţie naturală care se întâmplă şi în uterul femeii. Dar cea mai mare şi importantă selecţie nu se face în aceste zile, ci între zilele a treia şi a cincea, practic până la ajungerea la nivelul de blastocist. În intervalul acesta se pierd cam 30-40% din embrioni.

 

De ce ne pierdem rezerva ovariană?

Acest lucru se poate întâmpla din pricina vârstei: „După 30 de ani, femeii îi mai rămân doar 12% din cele aproximativ două milioane de ovule disponibile iniţial. După 40 de ani, procentul scade până la 3. Odată cu micşorarea rezervei de ovule şi şansele instalării unei sarcini se reduc”, spune dr. Andreas Vythoulkas, specialist în infertilitate. Potrivit Societăţii Americane de Medicină Reproductivă, la 30 de ani, o femeie sănătoasă are 20% şanse într-o lună să conceapă un copil. La 40 de ani, şansele scad până la 5%. Dar, pe lângă vârstă, pierderea rezervei ovariene poate fi determinată şi de disfuncţii hormonale”, spune dr. Andreas Vythoulkas, „care împing chiar şi o femeie tânără către o menopauză precoce. În aceste cazuri, se apelează la donarea de ovocite.”

 

Ce trebuie să ştii despre fertilizarea in vitro cu ovocite donate?

Fertilizarea in vitro cu ovocite donate se face atunci când, în urma unor teste specifice, se poate spune cu certitudine că femeia care doreşte să rămână însărcinată nu mai are niciun fel de rezervă ovariană (n.r. femeia se naşte cu un stoc de ovule pentru întreaga viaţă).

În România, donarea de ovocite se poate face de la o persoană cunoscută, care este obligată să semneze o declaraţie la notar pentru această donare. În alte ţări, în Grecia de exemplu, există o bază de date în care sunt stocate informaţii despre femeile dispuse să doneze ovocite. Donatoarea nu cunoaşte niciodată persoana pentru care a donat ovocitele.

„Experienţa ne-a demonstrat că fertilizarea in vitro cu ovocite donate proaspăt este mai eficientă decât în cazul în care ovocitele sunt stocate într-o bancă specifică”, precizează dr. Andreas Vythoulkas.

Procedura de fertilizare in vitro cu ovocite donate este aceeaşi cu una normală, singura diferenţă fiind că, în mod evident, femeii care primeşte ovocitele donate nu i se face stimulare ovariană şi, implicit, nici puncţie.

Citește și:

Material realizat de Echipa Femeia.

Foto: iStock.com

Comments

comments

Lasă un răspuns