Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Medical > Hepatita, un ucigaș tăcut

Hepatita, un ucigaș tăcut

Hepatita este cauzată de virusuri și inflamează ficatul, organul vital care presează substanțele nutritive, filtrează sângele și luptă împotriva infecțiilor. Când este afectat, ficatul nu-și mai poate îndeplini bine sarcinile. Fii atentă la simptome, fă-ți regulat analize și tratează-te, pentru că ficatul merită toată atenția ta.

Hepatita de vacanţă

Aşa am mai putea numi hepatita. Virusul hepatic A se transmite pe cale fecal-orală, iar contaminarea apare mai mult în timpul verii, când mergem în vacanţă şi suntem mai neglijenţi cu igiena. Din acest motiv, i se spune şi boala mâinilor murdare. Perioada de incubaţie, respectiv timpul scurs de la infectare la apariţia primelor simptome, este de 2-6 săptămâni. Însă înainte cu 2-7 zile să apară simptomele poţi fi contagios, virusul eliminându-se prin fecale.

Principalele simptome

Lipsa poftei de mâncare, greţuri, vărsături, dureri în capul pieptului, balonări după mese. Febra, slăbiciunea, durerile musculare şi de cap te fac să crezi că ai răcit, dar şi acestea sunt simptome ale hepatitei A. Durerile articulare, mai mult nocturne, sau mâncărimile sunt şi ele simptome care nu te duc cu gândul la hepatită, deși chiar despre ea poate fi vorba. Îngălbenirea ochilor nu este prezentă în toate situațiile, însă urina închisă la culoare şi materiile fecale decolorate sunt semne sigure.

Doar 25-30% din cei infectaţi au şi simptome, restul nebănuind nimic de existenţa bolii.

Veşti bune

Majoritatea cazurilor se vindecă fără probleme, fără un tratament antiviral specific. Însă hepatita A evoluează grav la cei care sunt deja infecţi cu virusul hepatic B sau C.

Căi de transmitere

Se poate lua prin sărut, sex anal sau obiecte contaminate cu fecale. Acele de seringă sunt şi ele o sursă sigură de transmitere.

Ca măsură de siguranţă, mâinile trebuie spălate după folosirea toaletei şi înainte de masă! Vaccinarea în copilărie este de preferat – sau cât mai repede când cineva apropiat este infectat. Vaccinul dă imunitate pe viaţă.

Hepatita B, o boală înşelătoare

Deşi este o boală care se poate trata, încă se moare din cauza ei. De vină sunt nivelul scăzut de informare a populaţiei şi simptomele uşor confundabile cu o banală răceală sau surmenajul.

Netratată, duce la complicaţii grave ale ficatului, de la leziuni ireversibile (ciroză) la cancer hepatic sau chiar insuficienţă hepatică. Această infecţie virală este cu atât mai gravă cu cât afectează unul dintre cele mai importante organe vitale ale organismului, organ care asigură peste 50 de funcţii importante, dar şi căile biliare sau pancreasul.

Cum se transmite

Principalele căi de transmitere sunt contactele sexuale neprotejate, folosirea în comun a acelor nesterile (în cazul drogurilor), a instrumentelor nesterile pentru tatuaje, piercing, bărbierit, manichiură, pedichiură şi chiar a instrumentarului stomatologic insuficient sterilizat! Intrarea în contact direct cu sângele, chiar şi uscat, ori cu rănile deschise ale unei persoane infectate este o altă cale de transmitere. Deşi la noi în ţară vaccinarea împotriva hepatitei B este obligatorie la naştere, virusul poate afecta şi bebeluşii ale căror mame sunt purtătoare ale acestui virus, dacă nu sunt atent monitorizate sau nu ştiu că sunt infectate.

Simptome alarmante

Din păcate, hepatita B este dificil de depistat, simptomele ei fiind cam ca ale unei banale gripe sau fiind puse deseori pe seama unei stări accentuate de oboseală. În plus, 70% din adulţii infectaţi nu prezintă niciun simptom până când infecţia devine cronică! Totuşi, dacă ai dureri abdominale, fără niciun motiv îţi scade pofta de mâncare, ai dureri de cap, greţuri, vărsături sau dureri de articulaţii, e bine să-ţi faci analizele cât mai repede!

Din păcate, există şi cazuri fără simptome şi care fac cancer hepatic.

Cum se tratează

Există mai multe opţiuni de tratament, cele mai comune fiind cu medicamente antivirale. Acestea încetinesc progresiei bolii hepatice prin scăderea încărcăturii virale din sânge. Tratamentele sunt gratuite, decontate de casa de asigurări de sănătate.

Cu cât infecţia apare la o vârstă mai tânără, cu atât creşte probabilitatea ca aceasta să se cronicizeze şi să ducă la apariţia cirozei sau la cancer hepatic!

„Este considerată a doua boală cu transmitere sexuală, ca incidenţă. În jur de 40% din persoanele infectate rămân purtătoare de virus B, iar dintre acestea, 60% dezvoltă hepatită cronică, 30% ajung la ciroză şi până la 10% dezvoltă cancer de ficat! Din fericire, hepatita B poate fi prevenită prin vaccinare. La noi, vaccinarea obligatorie gratuită pentru copii a fost introdusă din 1996 (se administrează în primele ore de la naştere), dar ceilalţi trebuie să se imunizeze pe cont propriu, după ce şi-au făcut testele care atestă nu sunt purtătorii virusului B, din nefericire tot pe cont propriu.“ – Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balş“ Bucureşti

Ştiai?

Virusul hepatitei B este de 100 de ori mai infecţios decât HIV şi de 10 ori mai infecțios decât cel al hepatitei C. Este şi foarte rezistent în mediul extern, supraviețuind pe instrumente care au venit în contact cu sânge contaminat şi nu au fost sterilizate corect cel puţin 7 zile, timp în care poate infecta persoanele care sunt expuse la el.

În România, se estimează sunt peste 800.000 de pacienţi infectaţi cu HVB.

Doi copii sănătoşi şi o mamă cu hepatita B

Marinela Debu este preşedintele Asociaţiei Pacienţilor cu Hepatită din România şi vicepreşedinte al Asociaţiei Europene a Pacienţilor cu Boli de Ficat. Povestea ei începe în 2006, când şi-a descoperit infecţia cu virusul B, iar la scurt timp a aflat că este însărcinată. Două veşti bulversante şi o alegere dificilă.

Cum ai descoperit infecţia?

Eram jurnalist în Braşov şi aveam un ritm de viaţă alert. Brusc, începusem să simt tot mai rău. Unele stări mă făceau să gândesc că putea să fiu însărcinată sau, pur şi simplu, extenuată de la munca de zi cu zi. Am mers la medic şi, după multe analize, medicul a intuit că ar putea fi vorba de o hepatită. Din păcate, diagnosticul s-a confirmat. Soţul şi-a făcut analizele şi apoi s-a vaccinat imediat. Au urmat alte analize, perioade lungi în care am stat în spital. La ultima din aceste internări, am aflat că sunt însărcinată. Făcusem multe tratamente, radiografii, iar medicii erau rezervaţi în privinţa sarcinii. Exista riscul ca micuţul să se nască cu probleme de văz, auz sau malformaţii. Mi-am ascultat instinctul matern şi am păstrat sarcina.

Ai făcut tratament în sarcină?

Din fericire, la mine nu a fost nevoie de tratament pentru că viremia era mică, dar trebuia să ţin boala sunt control. Am avut noroc cu un medic extraordinar, care îmi răspundea la toate întrebările şi îmi alunga temerile. Împreună cu medicul de familie şi cu medicul gastroenterolog, am reuşit să duc sarcina la bun sfârşit. Mulţi spuneau că pot naşte şi normal, ba chiar şi alăpta, dacă îmi vaccinez copilul. Părerile medicilor sunt împărţite, dar eu am ales să nu risc nimic. Am născut prin cezariană şi am renunţat la visul de a-mi alăpta copilul. Din păcate, nu am găsit imunoglobulină şi i-am făcut băiatului doar vaccinul. Dar totul a fost bine.

Ai doi copii, cum a fost a doua sarcină?

Între timp, am înfiinţat Asociaţia Pacienţilor cu Hepatită, am discutat cu mulţi medici, m-am informat şi asta mi-a dat încrederea că pot aduce pe lume fără probleme şi al doilea copil, şapte ani mai târziu. Probleme pot fi în orice sarcină, trebuie să ai mai multă grijă de tine, să ai un medic care să-ţi fie alături în orice moment dificil. Am avut o hemoragie în primele luni, era chiar de Crăciun, dar medicul a venit imediat la spital, n-a contat că era sărbătoare, şi mi-a salvat sarcina. Atunci, am ştiut că sunt în siguranţă şi că nu vor fi probleme.

Ai un sfat pentru femeile care au hepatită şi îşi doresc un copil?

Am mai multe. Să aibă curaj, să-şi asculte instinctul, să-şi caute un medic care să le fie aproape în orice situaţie şi să-şi procure din timp imunoglobulină şi vaccinul. Însă am un sfat şi pentru oricine: testele pentru hepatită trebuie plătite, dar, dacă donezi sânge, acestea se fac automat şi nu costă nimic. Mergeţi şi donaţi! Veţi face un bine altora şi veţi avea şi voi de câştigat.

Hepatita C se tratează

Majoritatea celor infectaţi nu au niciun fel de simptom multă vreme, iar diagnosticul poate fi pus întâmplător, chiar după 15 ani.

În 15-25% din cazuri, virusul se elimină din organism în mod natural. Mulţi nici nu ştiu că au avut hepatită C. În schimb, în cazul hepatitei C cronice, care continuă se agraveze, transplantul hepatic este salvator. Deşi nu există un vaccin specific pentru această formă de hepatită, cei care sunt infectaţi cu virusul hepatic C trebuie să se vaccineze pentru A şi B pentru că o complicaţie cu acestea creşte riscul apariţiei unei forme grave.

Semne şi simptome

Oboseala accentuată, lipsa poftei de mâncare, greaţa, urina închisă la culoare, materiile fecale decolorate, febra, îngălbenirea pielii şi a ochilor sunt comune în hepatita C.

Se transmite uşor

Odată pătruns în sânge, virusul ajunge uşor în celulele hepatice, unde începe să se înmulţească. Când infecţia devine importantă, sistemul imunitar începe să lupte cu virusul, însă în 80% din cazuri nu reuşeşte să-l învingă prin propriile forţe şi este nevoie de tratament. Şi acest tratament este gratuit prin casa de asigurări de sănătate. Cum ajunge el în sânge? Prin fluidele corpului. Transfuzii, instrumentar medical sau cosmetic nesterilizat, ace şi aparate de tatuat, contacte sexuale neprotejate cu parteneri întâmplători, dar şi de la mamă la făt, în timpul sarcinii şi al naşterii.

Tratamentul a evoluat

De la tratamentele cu efecte secundare neplăcute, azi ştiinţa a găsit un tratament interferon-free, care este de fapt un cumul de mai multe antivirale şi dă rezultate în câteva săptămâni. Un tratament mult mai prietenos şi eficient decât schema clasică. Oricum, hepatita C este o boală care trebuie urmărită constant şi care impune un stil de viaţă sănătos, ce include dietă, sport şi odihnă.

 

Citește și:

Articol preluat din ediția de iunie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Luminița Tăbăran
Foto: Guliver/Thinkstock


Lasă un răspuns

Sus