Esti aici
Femeia.ro > Sănătate > Medical > Homeopatia: cum și când acționează

Homeopatia: cum și când acționează

Tot mai des vedem sau auzim în jurul nostru cazuri de oameni care umblă din cabinet în cabinet pentru rezolvarea problemelor medicale pe care le au. Mulți reușesc să găsească o soluție, să-și recapete sănătatea, în timp ce alții reușesc să obțină o ameliorare cel mult. Și atunci încep căutările, întrebările în stânga și în dreapta pentru căpătarea unei recomandări, a unei îndrumări către altceva sau altcineva, către altă cale. Deseori, această altă cale este homeopatia.

În urmă cu câteva luni am luat parte la un eveniment la care mai mulți specialiști homeopați ne-au vorbit nouă, jurnaliștilor, despre homeopatie, despre principiile ei, despre cum acționează, despre câteva cazuri concrete de acțiune. Am fost suprinsă să aflu că toți cei cinci specialiști erau medici cu ani buni de experiență în spate, dintre care unii porniseră la drum dornici să demonstreze că homeopatia e apă de ploaie. Și au sfârșit prin a se convinge de eficacitatea acestei abordări diferite a vindecării trupului și sufletului uman.

 

Medic homeopat Dragoș Peteu

Pentru mai multe informații despre cum și în ce situații acționează homeopatia, am stat de vorbă cu domnul doctor homeopat Dragoș Peteu, care acordă consultații la cabinetul domniei sale din centrul Capitalei, de pe str. C. A. Rosetti nr. 31, sau online pentru cei din afara Bucureștiului ori pentru vremuri de izolare precum cele pe care le trăim acum.

 

Cum de ați ajuns la homeopatie?

Când am terminat facultatea, am fost ferm convins că ceea ce fac este fantastic și că trebuie doar să fiu atent la simptome, să pun un diagnostic corect și să dau un tratament cu cât mai puține medicamente totuși, întrucât la Farmacologie ni s-a spus despre interacțiunile între medicamente, care sunt substanțe chimice, și că, dacă în laborator intuim anumite reacții chimice, în organismul uman lucrurile pot să fie un pic diferite și de aceea sunt descrise reacții adverse, complicații. Așadar, cu un tratament minim, bine țintit, rezolvi cazul.

În 1989 am terminat Facultatea de Medicină și, în urma repartiției, am început stagiatura la spital. Lucrând, am observat că tratez o afecțiune, iar după ceva timp pacientul revine, uneori cu aceeași problemă. La un moment dat, eram lângă profesor, la Neurologie, care i-a spus unui pacient cu hemipareză că nu mai are cum să-l ajute din punct de vedere medical, dar că mai poate corecta anumite deficiențe cu acupunctură sau cu homeopatie. Nu mi-a venit să cred! La vreo lună după aceea, a revenit la control pacientul cu pricina și l-am văzut că era mai drept, i se mai ajustase și fața, vorbea mai bine… Făcuse tratament homeopat. Și am rămas uimit. În condițiile în care medicina spunea clar că mai departe nu se mai poate. Am fost foarte fericit că există și o altă posibilitate de abordare. Atunci am hotărât să particip timp de 3 ani la cursurile de pregătire profesională postuniversitară la Facultatea de Medicină, iar după prima oră de curs m-am simțit confortabil și încrezător că o să învăț în sfârșit ceva: regretatul profesor Teleianu avea un talent extraordinar de a povesti despre homeopatie și despre cazurile pe care le rezolvase.

Cursul îți deschide o ușă, însă apoi trebuie să te străduiești singur să înveți, să muncești și ți se va deschide o altă lume. Dacă vrei să fii un medic bun, trebuie să studiezi. În homeopatie, grade universitare sau postuniversitare nu există, așa că ține strict de tine să te perfecționezi. Anual se organizează conferințe cu medici din Marea Britanie, Grecia, Brazilia, Portugalia. Trebuie să te duci și să-ți pese. Norocul meu a fost că am reușit să particip la început și la cursurile organizate de o clinică din Grecia sub egida profesorului George Vithoulkas, care este laureat al Premiului Right Livelihood (n.r. considerat ca Premiul Nobel pentru medicină alternativă). El este unul dintre cei mai buni profesori de homeopatie și un clinician deosebit. Ține prelegeri fantastice, sunt câteva filmulețe și pe internet.

După aceea, ca medic, mi-am pus problema dacă toată povestea cu remediile e chiar așa. Pentru că, poate dând aceste remedii unor adulți, aceștia dezvoltă un efect placebo. Dar, dacă îi dai un remediu unui copil, la el nu mai este efectul placebo.

Mai este un argument, pe care puțini îl amintesc în sprijinul faptului că tratamentul homeopat nu este placebo, și anume că remediile sunt testate pe oameni, într-o diluție CH 30, care, din punct de vedere fizico-chimic, conform teoriei lui Avogadro (n.r. în chimie și fizică, constanta lui Avogadro desemnează numărul de atomi sau molecule conținut de un mol de substanță), n-ar mai conține niciun atom din substanța de la care s-a pornit. Și totuși, aceste remedii, despre care unii spun că sunt apă de ploaie, produc simptome. Dacă această apă de ploaie produce doar efecte placebo, de ce produce efecte la omul sănătos, care nu știe ce ia? În câteva luni poți rezolva probleme cronice, iar în faza acută, în câteva zile. Sunt răceli care trec într-o zi-două, dacă pacientul are simptome clare și știe să le descrie. Când simptomele sunt clare și prescrii remediul bine ales, evoluția este foarte bună.

 

„Cu cât este mai precis pacientul în descrierea simptomelor, cu atât șansa să găsești remediul potrivit e mai mare.”

 

Dar pacientul trebuie să fie foarte atent la ce se întâmplă cu el și să știe să descrie simptomele.

Exact. Cu cât este mai precis pacientul, cu atât șansa să găsești remediul e mai mare. De ce e important să găsești remediul corect? Pentru că alt remediu nu va face nimic sau aproape nimic sau va produce doar supresia simptomelor.

 

În ce boli cronice se poate obține ameliorare sau vindecare prin homeopatie? Vă întreb pentru că, de multe ori, oamenii consideră că homeopatia merge bine pe imunitate, pe răceli, când, de fapt, are rezultate în multe și complicate afecțiuni.

În principiu, se poate trata aproape orice. Sunt câteva condiții: să fie simptome clare, să fi fost cât mai puțin combătute alopat. De multe ori, după multe medicamente, simptomatologia se schimbă și pot să apară alte simptome sau chiar reacții adverse la medicație, care nu fac parte din tabloul bolii și atunci poți merge pe o cale greșită. Și, bineînțeles, pacientul să aibă suficientă energie să se vindece: dacă este în fază terminală, nu va avea acea energie capabilă să-i dea lui forța de a se vindeca.

Diagnostice sunt multe, dar, cu cât sunt bolile mai vechi, cu atât vei avea mai mult de lucrat. Vorbim strict de diagnosticul alopat. Tulburările de somn, care sunt consecința unor necazuri la serviciu sau acasă, pot fi tratate foarte bine. Colonul iritabil, diversele alergii, fricile, anxietățile și multe altele au rezolvare homeopată.

Dacă găsești o traumă mentală, emoțională, care stă la baza declanșării unui simptom, posibilitatea de vindecare este mult mai bună. De exemplu, sunt mulți părinți care vin cu copiii pentru astm, iar acest astm este cauzat uneori de nașteri cu probleme: copiii au fost duși la incubator, au fost separați de mamă, s-au simțit nesiguri, extrem de vulnerabili. Cu alte cuvinte, mama nu i-a putut îngriji din prima clipă, iar această spaimă, această traumă poate fi o cauză pentru astm. Atunci e suficient să știi că au avut asemenea probleme, prescrii un remediu potrivit cauzei și evoluția este foarte bună.

 

„Acesta e secretul: să nu dai mult timp tratament, ca să dai voie forței vitale, cum este numită în homeopatie, să-și facă treaba.”

 

Se obțin ameliorări pe perioada cât se ia tratamentul sau vindecări?

În principiu, tratamentul se dă pentru o zi sau câteva zile. Într-o problemă cronică, prescriem un remediu cu o diluție mai înaltă, pentru că trebuie să acționeze mai profund. În funcție de situația pacientului, după câteva zile, recomand pauză o lună, ca să aștept ca organismul să se refacă. Nu e indicat să dau imediat alt remediu, pentru ca organismul să aibă timp să se refacă.

 

Practic, ce fac aceste remedii este să stimuleze autovindecarea organismului.

Exact. Și asta se vede mai întâi la nivel metabolic, care influențează imunitatea. Dacă funcționezi bine metabolic, atunci nu răcești des. Dar nu trebuie să uităm problemele emoționale: mulți copii răcesc când merg în colectivitate nu din cauza acesteia, ci pentru că se simt rupți de mediul lor, de acasă, și se trezesc străini într-un alt mediu, se simt singuri. De cele mai multe ori, când tratezi, tratezi această despărțire: poți să dai Pulsatilla sau alt remediu.

 

Care ar fi reacțiile adverse pe care le poate da un remediu homeopat? Supresia și dezechilibrul organismului?

Da, asta apare când insiști pe un remediu greșit. O eroare pe care o putem face noi, ca medici homeopați, este să dăm un remediu multe zile. Dacă prescrii greșit, poți să produci supresie sau chiar tabloul de remediu greșit administrat. Acesta e secretul: să nu dai mult, ca să dai voie forței vitale, cum este numită în homeopatie, să-și facă treaba. Dacă boala este acută, lucrurile se desfășoară mai rapid și atunci trebuie să intervii mai des, dar nici atunci prea mult. Sunt situații în care dai un remediu la o oră la început, iar apoi mai rar, la 2-3 ore, după care, dacă evoluția e tot mai bună, mai rar, până se face bine. Pe când în faza cronică, dai o diluție mai mare o dată pe zi, câteva zile și apoi aștepți cu răbdare ca forța vitală să-și facă treaba, adică să lași procesul de autovindecare să se desfășoare.

 

În afecțiunile cronice, cum sunt cardiopatia ischemică, diabetul, se obțin vindecări sau ținere sub control?

Când procesul este reversibil anatomic și funcțional, poți să obții vindecarea. Dacă s-a produs un infarct, iar zona afectată s-a cicatrizat sau urmează să se cicatrizeze, poți doar să obții o îmbunătățire a mușchiului cardiac, să-l faci să funcționeze la parametri mai înalți. Dar atât. Un diabet vechi, cu complicațiile aferente deja instalate (arteriopatie, retinopatie), poți să încerci să-l tratezi, dar sechelele vor rămâne. Dacă e depășită capacitatea de răspuns a organismului, nu mai ai ce să faci.

Dacă, spre exemplu, după o traumă emoțională, pacientul dezvoltă o formă de depresie pe care n-o tratează, prin somatizare poate să apară o tumoare. Extriparea chirurgicală rezolvă problema anatomopatologică, dar trauma rămâne și, de cele mai multe ori, apar recăderi. Cu remediu homeopat putem rezolva trauma și, implicit, evoluția spre tumoare este stopată.

 

„Homeopatia nu e un panaceu. Vindecarea trebuie înțeleasă ca obținerea unei stări de bine.”

 

Ce facem în privința răcelilor, care apar indiferent de anotimp?

Din experiența mea, vitamina C ne ajută mult, mai ales ca prevenție, dar și în formele de răceală incipiente. Când situația impune, recomand remediul specific sau administrarea de gemoterapice.

Homeopatia nu e un panaceu. Vindecarea trebuie înțeleasă ca obținerea unei stări de bine atât pe plan mental-emoțional, cât și fizic. Când simptomele sunt evidente, după administrea remediului evoluția este net pozitivă. Alteori, e mai dificil, pentru că unii pacienți sunt surprinși inițial de întrebările medicului și dau răspunsuri neclare, evazive și, de aceea, uneori e greu să stabilim remediul corect.

Nu trebuie să uităm că prescrierea se face pe baza totalității simptomelor. De aceea stabilirea diagnosticului în homeopatie este un proces ce ține de știința medicului, dar și de arta, și de priceperea lui de a înțelege suferința pacientului.

 

În momentul în care se face tratament homeopat pentru o problemă, tratamentul medicamentos ar trebui întrerupt? Cele două tipuri de tratament se anihilează între ele sau dau naștere unor probleme nedorite?

Subiectul e vast și depinde clar de afecțiune, dar un răspuns scurt se poate formula cam așa: se începe tratamentul homeopat, iar cel alopat se continuă pe o perioadă cât mai scurtă sau, de preferat, se termină tratamentul alopat și apoi se analizează simptomele “curate” ale bolnavului pentru a stabili remediul potrivit. Spun asta pentru că, pe parcursul aplicării tratamentului alopat, multe simptome sunt atenuate sau mascate, neputându-se stabili un tablou clar al stării pacientului, aspect esențial pentru alegerea remediului homeopat care i se potrivește.

 

Există și situații în care tratamentul homeopat este contraindicat?

Contraindicat? Nu neapărat, dar sunt destule situații la limită, cum ar fi bolile psihice (de exemplu: depresia cu tendință suicidară, în condițiile în care pacientul nu poate fi supravegheat continuu), hipertensiune arterială în puseu acut, patologii cu afectare severă de organ, unele boli neurologice grave, septicemie etc. Cu alte cuvinte, acele situații în care nu putem aprecia exact starea pacientului și evoluția acestuia, pentru că pacientul nu colaborează și nu este în stare să indice cu claritate simptomele pe care le are. Este important să evităm administrarea unui remediu dacă nu avem siguranța că este cel potrivit.

 

Ne-ați putea da exemplul unui caz rezolvat de dvs. care v-a rămas în amintire în mod deosebit?

Fiecare caz este special și încerc să-i găsesc rezolvarea. Întotdeauna suferința copiilor mă impresionează în mod special. Unui sugar de 6 luni cu dermatită atopică apărută la vârsta de 2 luni, cu evoluție severă, tratat fără mult succes cu creme cu cortizon, doar văzându-l într-o poză trimisă de mama lui (leziuni simetrice pe față), i-am prescris Arnica. Rezultatul obținut în numai 2 săptămâni a fost remarcabil, ulterior mama povestindu-mi de traumele suferite de copil în maternitate (care întăreau indicația de a administra remediul Arnica). Nu doar pielea s-a vindecat, ci și problemele digestive, somnul și starea generală s-au îmbunătățit mult. Iată cum un singur remediu bine ales, acționând concomitent pe mai multe planuri, redă starea de echilibru a organismului.

 

Ce le-ați spune celor care susțin că homeopatia este o înșelătorie?

În primul rand, homeopatia este o știință medicală, cu principii și teorii verificate în timp. Și cred că este nevoie în primul rând de bun-simț și cunoaștere ca să poți emite idei despre o anumită temă. Cum aș putea să-mi exprim o părere despre ceva necunoscut mie? În urmă cu 40-50 de ani, nimeni nu se gândea că vor exista telefoane inteligente. Azi le avem și le folosim, deși puțini știu exact cum funcționează. Faptul că remediile sunt sigure și că acționează conform farmacologiei homeopate sunt aspecte certe și verificate de o practică medicală de peste 200 de ani.

Existența unei instituții cu tradiție precum Royal London Homeopathic Hospital din Anglia, fondată în anul 1849, care devine Royal London Hospital for Integrated Medicine în septembrie 2010, unde homeopatia se practică cu succes, vine în sprijinul celor afirmate anterior. De asemenea, utilizarea pe scară largă a remediilor homeopate și existența unor instituții la nivel național a unor școli de homeopatie în țări precum SUA, Grecia, precum și faptul că homeopatia este inclusă în sistemul național de sănătate publică în țări ca Brazilia, Mexic, India vorbesc despre același lucru.

Și în ceea ce mă privește, stau mărturie în favoarea homeopatiei sutele de cazuri rezolvate și pacienții care și-au găsit vindecarea la care mulți dintre ei nici nu mai sperau.

 

Citește și:

Oblojind sufletul, vindecăm corpul

Homeopatia, o medicină altfel

 

Interviu realizat de Cătălina Oprea

Foto: Pixabay, arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns