Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Medicina naturista > Medicina alternativă. Când și cât?

Medicina alternativă. Când și cât?

În ultimii ani, a apărut un curent, la început timid, al întoarcerii la obiceiurile vechi. Cu cât mai vechi, cu atât mai la modă. Așa au ajuns în prim-plan rețetele paleolitice, cursurile de gătit și tratamentele naturiste.

Nimic rău în asta. Ba, dacă stăm să ne gândim – e drept, chestia cu bucătăria paleolitică e mai degrabă o glumă, dar nu trebuie să punem totul la suflet –, e foarte bine că gătitul a devenit deja o modă, o metodă de relaxare, un prilej de a câștiga bani frumoși. E foarte bine că ne mai amintim de leacurile bunicii, ba chiar că le folosim când și când, dar e foarte rău când, luați de valul modei, uităm că medicina a evoluat un pic de atunci. Vechi de când lumea, pomenite în hieroglifele descoperite în piramidele egiptene sau în scrierile chinezeşti, tratamentele naturii par a fi revenit în centrul atenției. Până nu demult folosite mai mult în tratamentele paliative ale bolnavilor terminali, unele dintre acestea au ajuns a fi utilizate în locul tratamentelor alopatice, excluzându-le total pe cele din urmă.

Cum se spune

Complementară sau alternativă? Este complementară când ajută tratamentul clasic, este alternativă când îl înlocuiește. În general, alegerea aparține pacientului, el decide în ce mod să se folosească (sau nu) de forța naturii.

De câte feluri

Folosindu-se de puterea de a lupta a organismului uman şi de legătura lui cu plantele, culorile, pământul, aerul, apa, energia, sunt identificate mulțime de terapii naturiste. Cele mai cunoscute sunt:

Fitoterapia. Boala este tratată cu ajutorul plantelor, sub diverse forme: pulberi vegetale, macerate la rece, extracte hidroalcoolice, siropuri, loţiuni, unguente naturale. Spre deosebire de medicina alopatică, ce recomandă doar anumite substanţe extrase din plante, fitoterapia folosește toată planta.

Acupunctura. Tratamentul constă în înţeparea cu ace speciale a anumitor puncte situate la nivelul pielii, care se află, conform filosofiei chineze, de-a lungul unor meridiane energetice care formează o reţea complexă. Principiul constă în eliberarea în sistemul nervos central, prin stimularea cu ace, a endorfinelor (hormoni care induc starea de bine şi alungă durerea).

Homeopatia. Este o metodă terapeutică prin care sunt stimulate mecanismele naturale ale organismului (întăreşte sistemul imunitar). Substanţe care ar provoca unui om sănătos anumite simptome de boală ar vindeca, luate în doze infinitezimale, boli a căror simptomatologie este asemănătoare. Medicamentele homeopatice sunt fabricate plecând de la substanţe de origine animală, vegetală sau minerală, diluate foarte mult.

Aromaterapia. Folosește uleiuri esențiale a căror aromă, odată degajată, acţionează asupra nervului olfactiv, care transmite creierului un semnal ce declanşează, în replică, un impuls asupra organismului sau psihicului.

Cu bune…

Istoria medicinei așa a început: cu folosirea plantelor în Europa, a acelor în China, pentru atenuarea și chiar vindecarea unor boli. Medicamentele de astăzi au apărut în urma studiilor asupra efectelor diferitelor preparate din plante asupra organismului. Aspirina (acid acetilsalicilic), de pildă, a fost inventată după exemplul anticilor, care foloseau coaja de salcie (salix) împotriva febrei. În 1899. Timp de milenii, medicamentele au fost, practic, extrase din plante combinate în anumite proporții. Așa că fitoterapiei nu prea avem să-i reproșăm altceva decât ignorarea medicilor. Pentru că plantele, la fel ca medicamentele, nu au același efect pentru toată lumea. Alt avantaj al fitoterapiei ar fi lipsa substanțelor chimice.

Fabrica de produse chimice (și coloranţi) Bayer din Germania inaugura în 1897 prepararea de medicamente industriale. Li se spunea specialităţi, adică medicamente cu nume precis şi în ambalaj propriu, ca acidul acetilsalicilic, comercializat în anul 1899 sub numele marcat de Aspirine.

Cu rele…

Cum spuneam ințial, moda tratamentelor naturale a cam scăpat de sub control. În momentul în care o mulțime de (să le spunem astfel) susținători ai medicinei alternative predică inutilitatea vaccinurilor, a medicinei clasice și spitalelor, ba chiar și a chirurgiei, folosirea medicinei naturale devine periculoasă. Homeopatia, de exemplu, la mare modă, este considerată de alopați o adevărată șarlatanie. Argumentul lor? Cum mai poate avea ceva efect asupra organismului când acel ceva a fost diluat de mii de ori, ajungând până la urmă, analizând la rece, doar apă? Iar argumentul, după ce citești cum se prepară soluțiile, nu prea poate fi combătut. Și acupunctura are relele ei. Din momentul în care bolnavii ajung să creadă ea poate vindeca boli grave, precum cancerul, hepatitele sau chiar SIDA, există o problemă! Cu fitoterapia stăm ceva mai bine, cu excepția faptului că aici pare a se pricepe toată lumea și fiecare ia plante după cum îl taie capul, ceea ce poate duce la complicații.

Preparatele din sunătoare, fiindcă pot duce la fotofobie și, mai grav, pentru că stimulează enzimele din ficat, anulează efectul medicamentelor anti-HIV sau pentru cancer și chiar, în anumite cazuri, al pastilelor anticoncepționale.

Dr. Ruxandra Constantina, medic de familie cu competențe în apifitoterapie:

Când ajută fitoterapia, când nu?

În general, produsele apifitoterapice, administrate în doze şi pe perioade adecvate, sunt deosebit de benefice în primul rând în profilaxie, dar și în cazul unor boli acute sau cronice. Sunt aliaţi de nădejde ai tratamentului alopatic, ajutând la scurtarea duratei bolii, diminuarea simptomatologiei, prevenirea apariţiei complicaţiilor. Studii clinice au stabilit compatibilităţile şi incompatibilităţile între tratamentul cu plante şi medicaţia alopatică; de exemplu, unele plante potenţează efectul unor medicamente (preparatele de ginkgo biloba au efect antiagregant plachetar, extractele din scoarţă de salcie fluidifică sângele), altele le diminuează  acţiunea (tratamentul cu echinacea nu se administrează persoanelor cu boli sistemice, TBC, în timpul curei de citostatice), deci este foarte important ca tratamentele naturiste să fie şi ele recomandate şi supravegheate de către un medic fitoterapeut.

Legea terapiilor complementare, nr. 118/2007

1. Prezenta lege are drept scop reglementarea activităţilor şi practicilor de medicină complementară/alternativă care vizează prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea sănătăţii, vindecarea bolilor şi optimizarea din punct de vedere biopsihosocial şi spiritual a fiinţei umane.

2. În sensul prezentei legi, medicina complementară şi/sau alternativă cuprinde acele practici de îngrijiri de sănătate care nu sunt integrate în sistemul principal al serviciilor medicale de sănătate şi sunt folosite ca terapii adjuvante sau pot înlocui terapiile clasice. Practicile şi activităţile de medicină complementară/alternativă au la bază teoriile, credinţele şi experienţa diferitelor culturi naţionale folosite pentru prevenirea, diagnosticul şi tratamentul bolilor somatice şi psihice.

3. Domeniul medicinei complementare/alternative cuprinde practici şi terapii naturiste, biologice, de nutriţie, terapii manuale, bioelectromagnetice şi energetice.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr11/23.03.2017
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: 123RF

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus
\n