Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Medicina naturista > Toporașul, dușmanul reumatismului

Toporașul, dușmanul reumatismului

Cunoscut îndeosebi pentru eficiența în afecțiunile respiratorii, toporașul (Viola odorata) se dovedește un leac redutabil și în cazul bolilor reumatice.

Compușii săi au acțiune antiinflamatoare, motiv pentru care planta este folosită cu succes în tratamentul intern și extern ale celor mai întâlnite forme de reumatism – artrita reumatoidă și osteoartrita. În scop fitoterapic, sunt utilizate rădăcina și rizomii (părțile subterane), florile și frunzele, care se recoltează primăvara, după înflorire.

Proprietăți

Toporașul conține numeroase principii antiinflamatoare (acid salicilic, salicilat de metil, eugenol, betasitosterol, quercetină, rutină, mucilagii, substanțe amare, saponozide, săruri minerale), benefice în toate formele de reumatism inflamator sau degenerativ, de la reumatismul articular la artrită, artroză și fibromialgie. Planta crește în Europa, nordul Asiei și pe continentul american. O găsim la noi sub denumirea de violete sau tămâioare în Muntenia ori de viorele în Ardeal. Floarea este folosită încă din Antichitate de către persani și greci, care o apreciau pentru parfum. Părintele medicinei, Hipocrate, o recomanda în tratarea inflamațiilor, a problemelor de vedere, a durerilor de cap și a depresiei. Azi este folosită ca remediu în congestia sinusurilor și în afecțiunile pulmonare, datorită acțiunii emoliente și expectorante. Datorită salicilaților pe care îi conține, s-a descoperit că reduce inflamația și combate astfel episoadele dureroase din reumatism.

Cum se ia

Pe lângă acțiunea antiinflamatoare, preparatele din această plantă au efect de antiagregant plachetar (acțiune similară aspirinei), antiaterosclerotic, antibacterian, cicatrizant, tonic și febrifug. De asemenea, toporașul este anticancerigen și ajută la regenerarea în profunzime a pielii când este administrat sub formă de preparat intern. Planta este eficientă și în răceală și gripă, infecții urinare, afecțiuni respiratorii (traheite, bronșite, astm bronșic, pneumonie), tulburări de natură digestivă (constipații ușoare sau ocazionale), migrene, insomnie, afecțiuni dermatologice (răni, abcese, arsuri, eczeme, cancer de piele), precum și în curele de detoxificare.

Din flori se prepară infuzie: 1-2 linguriţe de flori adăugate într-o cană cu apă clocotită se lasă 15 minute la infuzat; se beau 1-2 căni pe zi.

Din rizomi şi rădăcini se prepară un decoct: o lingură de rădăcină uscată la o cană cu apă; se fierbe cinci minute și se lasă la temperatura camerei; se iau patru lingurițe pe zi îndulcite cu miere, pe parcursul zilei.

Din flori se prepară un sirop: se pun florile într-un borcan, se toarnă miere cât să le acopere, se țin la macerat două săptămâni, apoi se filtrează. Se ia o lingură de sirop de trei ori pe zi.

Extern, în medicina populară, se folosesc cataplasme cu frunze de toporaşi fierte în oţet, care se aplică pe zonele dureroase.

Precauții

În dozele recomandate, leacurile pe bază de toporaș nu prezintă contraindicații. Administrată în doze mari, planta este ușor laxativă. Totodată, rădăcina are proprietăți hipotensive, deci trebuie luată cu precauție de cardiaci, ca nivelul tensiunii să nu scadă dramatic. Tot în doze mari poate da somnolență – de aceea este recomandată prudența în conducerea autovehiculelor. Saponozidele, prezente mai ales în rădăcină, pot favoriza scăderea nivelului eritrocitelor din sânge – ca atare, se recomandă ca în anemiile avansate să se evite tratamentul cu această plantă. Când doza este mare, are efect iritant pentru stomac și nu este indicată bolnavilor de gastrită ori ulcer gastric. Se recomandă prudență și în cazul celor cu digestie sensibilă, întrucât, în doze mari, poate provoca vomă.

Termenul de reumatism este menționat prima dată în lucrarea medicului francez Guillaume de Baillou (1538-1616) „Liber de Rheumatismo et Pleuritide dorsali“. În tratatele de specialitate, acesta este considerat precursorul reumatologiei moderne, fiind numit părintele reumatismului.

Decoctul din rădăcină uscată de toporași calmează durerile reumatice, însă cura trebuie să fie de durată pentru a obține rezultatul scontat. Nu depăși zece zile consecutive pe lună, apoi fă o pauză.

Factorul reumatoid (IgM și IgA) este o analiză se sânge care poate fi efectuată pentru depistarea afecțiunilor reumatice. Însă acesta nu este singurul criteriu, fiindcă valori crescute pot apărea și la persoane sănătoase.

Rețetă de cremă antireumatică

Crema de toporași este emolientă și acționează în profunzime, la nivel celular, având efect antiinflamator, antibacterian, cicatrizant și regenerant. O prepari din 100 g de flori proaspete, peste care torni 100 ml de ulei de cocos (ținut la temperatura camerei ca să se topească), 5 picături de ulei esențial de eucalipt și 5 picături de ulei de mentă. Închizi ermetic și lași la macerat peste noapte. Se păstrează la rece.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr10/16.03.2017
Autor: Lidia Năstase
Sursa foto: pixabay.com

Comments

comments

One thought on “Toporașul, dușmanul reumatismului

  1. Multumim din suflet pentru sfaturi.Bunul Dumnezeu sa va ajute ,sa va dea sanatate si tot ce este bun si frumos pe lume .Cu mult respect si dragoste.

Lasă un răspuns