Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Nutritie > Sarea și zahărul în bucate

Sarea și zahărul în bucate

Basmul lui Petre Ispirescu Sarea în bucate, deși scris în urmă cu mai bine de un secol, este mai actual ca niciodată!

„Cum mă iubești tu, fata mea?“, întreabă împăratul. „Ca sarea în bucate, tată!“, răspunse fiica cea mică. Gonită de la casa părintească, ea și-a făcut un rost și, după câțiva ani, a ajuns să-i gătească tatălui, fără ca acesta să știe, doar cu miere și zahăr. Împăratul s-a arătat contrariat. „Acum am vrut să dovedesc tatei că fără miere și fără zahăr poate omul să trăiască, dar fără sare nu, d-aia i-am gătit bucatele fără sare. Judecați dumneavoastră cu minte împărătească cine a avut dreptate“, a încheiat fata demonstrația. Dar sarea sau zahărul nu sunt doar ingrediente de basm…

Dincolo de gust

Mineralul numit sodiu (aproape jumătate din compoziția clorurii de sodiu, adică a sării de bucătărie) este necesar pentru buna funcționare a corpului. Se găseşte în celulele oaselor sub formă de săruri minerale, precum și în spațiul extracelular. Sodiul menține echilibrul fluidelor, ajută la metabolizarea nutrienților și a acizilor grași, reglează presiunea sângelui, crește rezistența psihică și fizică și îndeplinește multe alte funcții vitale.

Pe cât este de important, pe atât de multe probleme cauzează când este în exces: rinichii lucrează mai greu, tensiunea arterială crește, astmul se agravează. În condițiile în care lumea modernă este guvernată de o dietă hipersodată, nutriționiștii recomandă scăderea la un gram a cantității de sare zilnice. Demersul nostru devine cu atât mai dificil cu cât consumăm semipreparate și alimente procesate ce au sarea în fruntea listei de ingrediente. În procesul rafinării, se pierd circa 90 de minerale – de aceea se recomandă sarea de salină sau cea de mare. O soluție pentru a te dezobișnui să pui în mâncare mai multă sare decât e nevoie este să te folosești de savoarea plantelor aromatice.

Cum rămâne cu zahărul?

Spre deosebire de zahărul din vechime, neprelucrat industrial, zahărul alb de azi este complet lipsit de substanțe nutritive. În urma rafinării, i-a rămas un singur element, carbonul, din cele peste 50 conținute de trestia sau sfecla-de-zahăr înainte de a fi tratate și supuse procesului chimic de albire.

Deși, potrivit specialiștilor, pofta de dulce e în genele noastre, o putem combate prin dezobișnuință. Cum se poate asta, în condițiile în care găsim zahăr chiar și acolo unde nu ne așteptăm, cum ar fi conserve, ketchup, chipsuri, iaurt cu fructe, mezeluri, chiar unele medicamente? În primul rând, pornești de la ideea că pancreasul nu este familiarizat cu această substanță, dar a ajuns să o accepte din pricină că l-ai bombardat cu ea. Așa cum i-a venit greu să o asimileze, la fel de greu îi va fi să renunțe la ea, dar nu imposibil.

De ce e grea renunțarea

Iată mecanismul! Pancreasul secretă insulină, cu rol vital în organism. Ea face ca glucoza (zaharurile) să ajungă unde trebuie, adică la nivel celular, pentru a satisface nevoile energetice ale corpului. Când pancreasul este agresat de zaharuri, secretă insulină în exces și obosește, producându-se dezechilibre. În primul rând, pancreasul va secreta insulină în plus pentru a face față valului de glucoză tot mai mare, iar asta îi scade sensibilitatea.

Este ceea ce se numește sensibilitate la insulină, una din cauzele diabetului de tip II. O altă consecință este că glucoza nu mai este fixată în țesuturi și se depune ca grăsime de rezervă pe talie, pe organele interne, pe artere. Zahărul mai este numit „moarte albă“ pentru că dă dependenţă şi declanşează probleme de sănătate de la creșterea trigliceridelor și a colesterolului la obezitate, boli de inimă, atac cerebral, scăderea rezervelor de minerale și vitamine necesare unui sistem imunitar puternic.

Cum rămâne cu oboseala?

Mitul este acesta: mă simt epuizată, iar un pic de zahăr mă ajută să-mi revin. Realitatea este alta: carbohidrații cu indice glicemic mare, precum zahărul alb și toate produsele care-l conțin, se asimilează rapid și cresc brusc nivelul de glucoză (de aici, starea de bine pe care ne-o oferă), ca la scurt timp insulina să intervină și s-o contracareze. Rezultatul: glicemia scade iar, reapare senzația de oboseală, apoi nevoia de dulce și se reintră în cercul vicios.

Soluția este, spun nutriționiștii, menținerea nivelului glicemiei în echilibru, cu ajutorul carbohidraților cu indici mic și mediu, astfel încât să se evite curbele glicemice și pleiada de tulburări asociate (în frunte cu dependența, care este una reală!). Dacă vrei să trăiești sănătos, folosește alternativele dulci fără efecte negative: sirop de agave, fructoză (zahărul din fructe), extract de stevia. Nu uita însă că surse bune de zaharuri sunt fructele, legumele, cerealele integrale, lactatele! Nu în ultimul rând, e important de știut că organismul nu are nevoie de un aport exterior de zahăr, întrucât, la nevoie, îl fabrică din rezervele de grăsime.

Citește și:

Articol preluat din ediția de decembrie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Lidia Năstase
Foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns