Din cele mai vechi timpuri, înaintașii noştri au considerat sfinte anumite plante, utilizându-le nu doar în ritualurile magice, ci şi în tratarea anumitor afecţiuni.
Concluziile studiilor recente vin parcă să întărească credinţa strămoşilor în puterea tămăduitoare a anumitor plante asociate cu puterea ocrotitoare a sfinţilor şi ni le recomandă ca având efecte remarcabile asupra stării de sănătate.
Passiflora, floarea patimilor lui Hristos
Aşa i-au spus primii călugări spanioli când au ajuns, în secolul al XVII-lea, în America de Sud. Unii susţin că nuanţele sângerii pe care le capătă floarea i-au inspirat, alţii pun denumirea pe seama acţiunii psihice purificatoare pe care o are planta precum un ajutor divin, cu referire la lumina dăruită oamenilor de Hristos pe care s-o poarte în suflet.
În scop terapeutic se utilizează mai ales frunzele, care se recoltează la sfârşitul verii.
Infuzie de passiflora. Se toarnă peste o linguriţă de frunze uscate şi mărunţite o cană cu apă clocotită, se lasă la infuzat zece minute, se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi, între mesele principale, iar ultima înainte de culcare, timp de cel puţin o lună.
Capsule cu pulbere de passiflora. Se administrează pe nemâncate câte 8 capsule pe zi, în 2-4 prize, timp de 1-2 luni. După o pauză de două săptămâni, tratamentul se poate relua.
Recomandări terapeutice. Remediu excelent în caz de insomnie şi anxietate, depresie, stări de tensiune psihică, dar şi în tulburări digestive pe fond de stres, în sindromul colonului iritabil, dureri menstruale, tulburări specifice menopauzei.
#Precauţie: starea de relaxare pe care o induce passiflora poate micşora atenţia necesară în timpul conducerii unui autovehicul.
Lăcrămioarele, iarba sfântului Gheorghe
Legenda spune că, atunci când Maica Domnului şi-a văzut fiul răstignit pe crucea din Golgota, a vărsat multe lacrimi care s-au rostogolit în lume, transformându-se în florile numite lăcrămioare sau mărgăritărele. Cum delicatele flori albe înfloresc şi împodobesc grădinile în aprilie, în preajma sărbătoririi sfântului Gheorghe, li se spune şi iarba sfântului Gheorghe.
În scop terapeutic se folosesc florile, frunzele şi tijele culese la începutul înfloririi.
Decoct de lăcrămioare. Se toarnă peste o linguriţă de plantă uscată o cană de apă clocotită, se lasă să fiarbă zece minute. După ce s-a răcit, se strecoară. Se bea câte o lingură de câteva ori pe zi.
Recomandări terapeutice. Având acţiune calmantă, decoctul de lăcrămioare le este recomandat mai ales celor care suferă de insuficienţă cardiacă, aritmie, tahicardie, dar şi dureri de cap sau nervozitate.
Caprifoiul, mâna Maicii Domnului
Oricine a avut ocazia să admire florile de caprifoi a remarcat cât de îmbătătoare şi inegalabilă le este mireasma. Puţini ştiu că gingaşele flori, albe iniţial, virând apoi spre galben-roşcat, ale tufei căţărătoare au şi remarcabile efecte terapeutice.
Potrivit legendei, se spune despre caprifoi că pe vremea când era prigonită de soldaţii lui Irod, Maica Domnului cu micul Iisus în braţe le-a cerut ajutor mai multor plante, iar singura care i-a oferit sprijin a fost caprifoiul. Drept răsplată, Maica Domnului l-a binecuvântat cu menirea de a tămădui omul de toate bolile.
În scop terapeutic, se folosesc florile, recoltate primăvara sau la începutul verii, când sunt încă în stadiul de boboc.
Infuzie de caprifoi. Se opăreşte o ceaşcă cu flori de caprifoi cu un litru de apă clocotită, se lasă la infuzat zece minute, apoi se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi.
Recomandări terapeutice: cefalee; migrene; febră, gripă, răceală; dureri în gât sau la urinat; abces mamar sau intestinal; infecţii intestinale, ale tractului urinar sau ale aparatului genital. Folosită pentru gargară, infuzia de caprifoi poate trata şi afecţiunile din sfera ORL, planta având proprietăţi antiinflamatoare de excepţie.
Comprese vindecătoare. Îmbibate cu infuzie de caprifoi, pot fi aplicate pentru 15 minute pe ochii afectaţi de conjunctivită, pe rănile dureroase, pe porţiunile de piele marcate de pete. Pentru pete, se folosesc şi frunzele plantei.
Isopul, leac pentru suflet
În Biblie există numeroase referiri la diverse plante ce pot fi leac pentru suflet şi medicament pentru trup. Printre ele se numără şi isopul. „Curăţă-mă cu isop şi voi fi curat“, spune David într-un psalm. Într-adevăr, s-a dovedit că aroma înviorătoare a acestei plante are efect calmant asupra psihicului. Dar nu numai, efecte vindecătoare are isopul şi în multe boli organice.
În scop terapeutic, se foloseşte partea aeriană a plantei.
Infuzie de isop. Se prepară din două linguriţe cu plantă uscată la 250 ml apă clocotită, se lasă la infuzat un sfert de oră, după care se strecoară. Se bea pe stomacul gol câte trei căni pe zi, cu 15 minute înainte de masă. E recomandată în afecţiunile cronice ale căilor respiratorii, răguşeală, tuse, astm, facilitând expectoraţia şi transpiraţia, dar şi eliminarea apei din ţesuturi.
Pulbere de isop. Se prepară cu ajutorul unei râşnite de cafea şi cernerea printr-o sită fină. Se administrează ca atare, câte o jumătate de linguriță cu puţină apă, sau în prepararea unui macerat la rece.
Macerat la rece. Se pune o linguriţă de plantă uscată mărunţită într-un pahar cu apă şi se lasă la temperatura camerei să se macereze de seara până dimineaţă, când se strecoară. Se beau 1-2 pahare pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
Recomandări terapeutice: astm bronşic, bronşite, tuse spastică, tuse productivă, balonare, indigestie, calculi biliari, hipertensiune arterială, fragilitate capilară, insuficienţă venoasă cronică.
Nu se ştie sigur dacă în urma unor scrieri sacre sau a constatărilor empirice referitoare la efectele binefăcătoare asupra stării de sănătate multe plante aşa-zise sfinte au fost incluse din vremuri îndepărtate în „reţetarul“ medicinei populare, iar apoi printre remediile terapeutice moderne.
Text: Olga Sveduneac/ sursa foto unsplash
Articol apărut in revista Femeia de Azi