Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Povestea de dincolo de cancer

Povestea de dincolo de cancer

Se numește Isabela, are 26 de ani și a aflat la 23 că are cancer la sân. Nu s-a lăsat doborâtă (să fie poate tinerețea?), a luptat și a trecut… dincolo de cancer.

Isabela Pîrvănescu locuiește, muncește, iubește și se bucură de viață în Timișoara. Este programator, pictează, citește, se plimbă și este unul dintre cei mai optimiști oameni pe care i-am cunoscut. Ca să ajute alte femei, Isabela s-a gândit să-și împărtășească experiența, visurile, dorințele pe un blog numit chiar astfel: dincolodecancer.ro.

O veste doborâtoare, un blog optimist

Avea un nodul la sân, s-a dus la medic, ușoară și fără emoții. Abia împlinise 23 de ani, ce să se poată întâmpla la vârsta asta?! N-a fost propriu-zis șocată, ci doar mirată. „Ştiu că, după ce am aflat diagnosticul, am luat-o la pas vreo două ore, până când mi-am dat seama că se apropie ora patru şi trebuie să fac cunoştinţă şi cu oncoloaga. Nu cred însă că momentul în care cineva îţi spune că ai cancer este unul la care poţi avea o reacție potrivită sau nepotrivită. Pur şi simplu, fiecare reacţionează în felul lui. Din fericire, eram îndeajuns de informată pentru ca la momentul respectiv să rămân calmă. Din punctul ăsta de vedere, nu mă prea identific cu multe femei.“ Isabela a făcut o operație radicală, mastectomie generală, îndepărtarea ganglionilor din partea sânului afectat plus reconstrucție mamară. Apoi chimioterapie, opt luni. „Oamenii din jur se uitau la mine şi erau contrariaţi, pentru că eram tânără, fără păr şi fără sprâncene, aveam cancer şi totuşi eram senină şi zâmbitoare. Iar ei nu înţelegeau cum este posibil. În plus, îmi puneau tot felul de întrebări.“ La început, i se păreau indiscrete, apoi ș-a dat seama că pur și simplu încercau să-și depășească ignoranța. Așa a apărut blogul, al cărui motto este „Dincolo de cancer… de bine“. Ce-ar putea fi mai optimist?

Să-i ajutăm pe cei triști

Oameni la fel de bolnavi ca ea, care însă nu vedeau nicio ieșire, considerând boala precum o condamnare la moarte, fără drept de apel. „Ce am vrut să transmit cu numele blogului? Oameni buni, faptul că ați avut sau aveți cancer acum nu înseamnă că asta sunteți. Există atâtea lucruri de spus despre o persoană în afară de faptul că se luptă cu o boală! Dincolo de cancer există viaţă, zâmbete, speranţă, dar şi lupte, angoase, durere şi altele, iar toate astea sunt un pachet, nicio trăsătură nu ar trebui exacerbată. Oamenii ştiau cum este să ai diagnosticul ăsta, eu am vrut să le arăt ce este dincolo de el.“ În primul rând (și înainte de toate), în fața unei asemenea boli te poți arăta puternic numai dacă ești informat și dacă ai credința că o vei învinge. Și, odată ce ai dovedit putere, mai mult ca sigur, vei câștiga lupta. Asta încearcă Isabela să arate în blogul ei. „Sigur că ajută să vezi pe cineva care a fost într-o situație ca a ta, iar acum este bine. Cumva le dau speranţă, iar asta înseamnă mult. La noi în ţară, pacienţii se simt de multe ori singuri, neajutoraţi, medicii îi reped fără să-i lămurească prea bine. Multe din problemele de la noi apar din cauza faptului că nimeni nu vrea să vorbească despre cancer, despre operații complicate, despre reușite și nereușite, despre luptă. Nu-i nimic, vorbesc eu!“

Planuri de om normal

Isabela e conștientă de faptul că ea a reușit să învingă o boală atât de cumplită numai pentru că a descoperit-o la timp, că a avut curaj, că a știut în cele mai mici amănunte ce se întâmplă cu ea. Și, mai ales, pentru că nu s-a dat bătută! „Îmi doresc să ştiu că şi femeile din România au acces la programe de screening, că nu vom mai avea cancere descoperite în stadiu avansat fiindcă acele femei nu au avut acces la informaţie. Mi-aş dori ca femeile cu cancer la sân să nu mai fie considerate nişte victime şi să nu se mai simtă condamnate de la primul diagnostic.“  Am întrebat-o dacă acum se simte un om normal. „Normală cum? Normală ca cine? Eu nu vreau normalitatea nimănui, eu mă aleg pe mine, normalitatea mea, cu toate provocările şi bucuriile pe care le include ea. Viaţa mea este făcută din zile precum cea de azi. Ieri cântăreşte prea puţin. De aceea, dau multă importantă doar zilei de azi. Eu nu mă văd ca pe o victimă şi nu m-am văzut vreodată; în schimb, am acceptat tot ajutorul de care am avut nevoie, am trăit momentele şi am trecut peste ele. Restul este doar poveste. Cred că viaţa este frumoasă şi simt asta. Mă simt o femeie norocoasă şi mă bucur de toate experiențele de astăzi. În rest, să ne citim cu bine!“

Crezul meu că voi fi sănătoasă şi fericită s-a împlinit! Faptul că m-am îmbolnăvit de cancer aşa de tânără nu e ceva ce eu aş fi putut schimba, dar am putut să schimb raportarea mea la boală şi să o transform într-o luptă după regulile mele. Sunt recunoscătoare că am avut privilegiul să îmi iau singură deciziile şi am avut de unde să aleg, iar şansa asta mi s-a dat pentru că am fost informată şi am descoperit boala din timp. (23 octombrie 2014, aniversarea de un an pe blog)

Citește și:

Examinări gratuite pentru depistarea cancerului de sân

Drăgaica învinge cancerul

Cancerul poate fi oprit

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.40/08.10.2015

Autor: Irina Tudor Dumitrescu

Sursa foto: arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus