Te-ai întrebat vreodată care este istoria cafelei îmbietoare ce îți oferă companie în fiecare dimineață? În timp ce savurezi cafeaua de dimineaţă, vino cu mine într-o călătorie care să-ți îmbogățească simțurile. Vei descoperi originile boabelor de cafea și peripețiile prin care au trecut în drumul lor către ceașca din care sorbi cu nesaț.
Istorie aromată
Legenda spune că, în jurul anului 850, un crescător de capre etiopian pe nume Kaldi, care locuia în regiunea Kaffa, a remarcat ceva straniu la animalele sale: acestea păreau că dansează după ce mâncau din niște tufe roșietice. Kaldi a gustat și el din boabele cu pricina și a fost cuprins pe dată de un val de energie. Le-a povestit întâmplarea unor călugări din zonă. Și ei au dorit să vadă efectul, mai ales că aveau nevoie pentru orele prelungite de rugăciune.
Mai-marii monahali n-au fost însă de acord și, dorind să scape cât mai repede de ele, le-au aruncat în foc. Dar aroma izbitoare de boabe prăjite i-a convins să le mai acorde o șansă. Au făcut o fiertură din ele și au descoperit cu uimire că-i ține treji noaptea. Nu se știe dacă regiunea a dat numele cafelei sau invers, cert este că atunci și acolo s-a… născut prima ceașcă de cafea! Primul care a consemnat despre boabele pline de energie a fost filozoful persan Razi, în preajma anului 900. El le considera un medicament.
Spre lumea arabă
Primii arbuști de cafea au crescut pe pământul Etiopiei, în sud-vest mai exact, însă prăjirea și măcinarea nu s-au întâmplat aici. Plantațiile în scop comercial au apărut la începutul secolului al XIV-lea, după ce otomanii au cucerit Peninsula Arabă. Ulterior, cafeaua s-a răspândit în Egipt, Siria și Turcia. A ajuns să fie apreciată în întreg imperiul otoman și, astfel, au apărut cafenelele. Potrivit documentelor, prima a fost deschisă în 1554, la Istanbul, dar se prea poate ca în Damasc și Cairo să fi apărut mult mai înainte. Întrucât religia nu le permitea musulmanilor alcoolul, cafeaua a devenit un substitut.
O altă posibilă explicație a termenului ar fi arăbescul «kahve», în traducere „vinul Arabiei“. Boabele cresc în arbuști, pe plantaţii vaste, iar fructele, numite „cireşe“», conțin fiecare câte două boabe verzi. Până în preajma anului 1600, restul lumii n-a știut nimic despre aceste boabe minunate. Un pelerin pe nume Baba Budan a fost cel care le-a dus în India, iar la scurt timp, în 1616, negustorul olandez Pieter van Den Broecke a luat boabe de cafea din Mocha, un oraș–port pe coasta Yemenului, și le-a dus la Amsterdam. A fost primul european care le-a gustat. La scurt timp, coloniile olandeze, îndeosebi Sri Lanka, au inițiat comerțul pe bătrânul continent. Le-au urmat francezii către Caraibe, spaniolii către America Centrală și portughezii spre Brazilia. În Statele Unite, boabele de cafea au ajuns pe filieră britanică, prin coloniștii care ancorau la New York.
Peripeții europene
La începutul veacului al XVII-lea, cafeaua a pătruns în întreaga Europă cu ajutorul comercianților venețieni. A întâmpinat însă o rezistență puternică din partea Bisericii Catolice, în special a Consiliului Papal, care i-a cerut în mod expres Papei Clement al VIII-lea s–o declare „invenția amară a diavolului“. Suveranul pontif a dorit să ia hotărârea abia după ce o gustă. Din fericire, i s-a părut delicioasă și chiar a numit-o „băutură creștină“. Istoria consemnează alte patru tentative de interzicere a cafelei.
Prima a fost în 1511, la Mecca, iar motivul conducătorilor a fost că stimulează gândirea radicală. Liderul otoman Murad IV a mers chiar mai departe: când a ajuns pe tron, în 1623, a aplicat primele pedepse celor ce îndrăzneau să bea cafea; acestea constau în bătăi și aruncarea în mare. La mijlocul secolului al XVIII-lea, guvernul suedez a scos-o în ilegalitate și, la câțiva ani distanță, Frederic cel Mare al Prusiei a emis un manifest prin care a proclamat superioritatea berii asupra cafelei.
Calea spre celebritate
Există două tipuri de boabe de cafea: arabică, cu o aromă bogată, și robusta, mai puțin populară din pricina gustului mai puternic și a concentrației sporite de cofeină. După apariția, la începutul secolului al XVII-lea, a primelor cafenele în Europa, boabele de cafea au devenit din ce în ce mai căutate. Europenii au încercat cultivarea lor și dincolo de lumea arabă. Olandezii au reușit în secolul al XVIII-lea, în Java, colonia lor indoneziană. Succesul lor a încurajat producția de cafea și în alte zone, precum Sumatra, Ceylon, Surinam.
America Centrală și de Sud sunt azi locul celor mai întinse plantații, Brazilia fiind regină peste toate, cu nici mai mult, nici mai puțin de zece miliarde. Țara produce 40% din cafeaua mondială, dublu față de Columbia și Vietnam, aflate în topul trei al celor mai mari producători din lume. Cei mai mari consumatori sunt însă finlandezii, cu aproape 10 kg pe cap de locuitor. România se află în jumătatea inferioară a clasamentului, cu circa 2 kg.
Cafeaua este cel mai bine vândut produs din lume. Aproximativ 25 de milioane de oameni din întreaga lume se trezesc în fiecare dimineață cu o ceașcă de cafea aburindă.
Știai?
Calitatea de stimulent a boabelor de cafea a fost descoperită, se pare, cu mult înainte de Kaldi. Sclavii din Sudan le mestecau pentru a face față călătoriilor lungi pe rutele comerciale.
Citește și:
Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr36/08.09.2016
Autor: Lidia Năstase
Sursa foto: pixabay.com