Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Dieta si fitness > Si slabitu-i o stiinta

Si slabitu-i o stiinta

Aveam o idee despre cum să-ţi manipulezi organismul prin alimentaţie, dar nu mi-am închipuit că poţi să-l programezi să funcţioneze şi perfect pentru sănătate, şi frumos pentru ochi.

După câţi nutriţionişti au apărut în ultimul timp, pe toate drumurile şi televizoarele, ajungi să-ţi închipui că diplomele alea se câştigă la loz în plic. Însă am aflat că „Nutriţia şi Dietetica“ fac obiectul de studiu al secţiei cu acelaşi nume din cadrul facultăţilor de Medicină şi/sau Farmacie din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Târgu Mureş, Iaşi. Prin urmare, cu toată încrederea înainte dacă e vorba să-ţi faci o programare care-ţi poate rezolva o problemă de sănătate sau – şi nu-i deloc puţin lucru – să te scape pentru totdeauna, dacă eşti un pacient disciplinat, de pericolul kilogramelor în plus.
„Din farfurie, se poate face şi foarte mult bine, dar şi foarte mult rău. În general, pentru toate problemele de sănătate trebuie adaptat şi suportul nutriţional“, spune Maria Spiridon, dietetician la Centrul Medical Medsana. Iar asta se face în colaborare cu alţi specialişti care supraveghează starea ta de sănătate, în funcţie de problemele pe care le ai: gastroenterologul, diabetologul, cardiologul, endocrinologul. „Rolul nostru este de a face o intervenţie care are efecte biochimice în organism: evităm prezenţa unor nutrienţi/substanţe dăunătoare, iar pe cei care lipsesc sau sunt insuficienţi îi aducem din alimentaţie“, îşi rezumă dieteticianul munca.

Ai mâncat tot?

Recunoaşte la consultaţie! Deşi beneficiul pe care un plan nutriţional corect îl aduce în atenuarea şi chiar vindecarea unei boli este imens, majoritatea dintre noi identifică nutriţionistul (dieteticianul) doar cu nevoia de a slăbi. Asta-i pe principiul „cel bogat nu crede pe cel sărac“, adică nici omul sănătos, cu câteva kilograme în plus, pe cel bolnav, cu nevoi nutriţionale adevărate. Însă cu toatele am trecut printr-o cură de slăbire la un moment dat, aşa că am vrut să aflu cu ce ne poate uşura dieteticianul viaţa pe altarul frumuseţii. Şi-am descoperit că, de fapt, e şi multă sănătate la mijloc atunci când investeşti un pic de timp, dar multă răbdare şi voinţă în urmarea dietei prescrise. Însă iată cu ce probleme se confruntă specialistul în relaţia cu pacientul.
Aşteptări nerealiste: „Pacienţii vor diete-miracol. Dacă se poate, după discuţia cu mine, când au ieşit pe uşă, să aibă măcar cu un kilogram mai puţin. Dar nu se poate, din păcate“.
Nesinceritate: „Oricine poate să slăbească, dacă se impune acest lucru. Sunt pacienţi care spun că şi apa şi aerul îi îngraşă. Dar, când îi iau la bani mărunţi, aflu că apă nu prea beau. De respirat, nu ştiu cât respiră, dar, când le recomand o dietă şi îi întreb ulterior care este diferenţa faţă de ce obişnuiau să-şi pună în farfurie, unii constată că, într-adevăr, mâncau dezordonat“.
Inconsecvenţă: „Deşi pacientul observă că noul stil de viaţă l-a ajutat să atingă nişte ţinte, să slăbească de exemplu, el renunţă la stilul de viaţă sănătos după un timp, simte nevoia că trebuie să revină la stilul anterior de viaţă. Pentru că ei consideră «dieta» limitată la un interval de timp“.
Prejudecăţi: „Dietele nu sunt general valabile, iar sfaturile lansate prin mass-media, de exemplu, nu se aplică tuturor, ci numai persoanelor sănătoase. De exemplu, să consumăm numai pâine cu fibre. Dacă ai recomanda-o unui pacient cu gastrită sau ulcer, îi poţi provoca mari probleme, pentru că nu faci altceva decât să-i întreţii condiţia, nicidecum să-l ajuţi“.

Practic, cum se desfăşoară relaţia cu dieteticianul?

1 Vii la o consultaţie preliminară, în care-ţi spui oful, iar specialistul îţi recomandă un set necesar de analize pentru lămurirea stării tale de sănătate.
2 Eşti măsurată la: înălţime, greutate, talie, şold, iar cu ajutorul unui cântar special, ţi se determină: procentul de ţesut adipos, de ţesut adipos visceral (grăsimea de pe organele interne, mult mai periculoasă), de ţesut muscular, gradul de hidratare, greutatea oaselor, rata metabolică.
3 Primeşti o dietă cu gramaje, pe categorii de alimente, cu cantităţi pentru o zi întreagă. Vei fi învăţată cum să le combini între ele şi cum să împarţi cantităţile recomandate la cele cinci mese dintr-o zi.
4 După o lună, trebuie să vii la reevaluare. Neapărat. Organismul deja s-a adaptat la noul regim alimentar, iar specialistul face schimbările necesare în dietă. „Crescând masa musculară, metabolismul creşte în intensitate. Iar pacienţilor li se pare foarte ciudat că mănâncă mai mult şi slăbesc.“
5 Împreună cu dieteticianul, stabileşti un ritm de monitorizare a menţinerii greutăţii, o fază mai grea decât cea a scăderii în greutate, spune nutriţionistul Maria Spiridon.

Mituri din farfurie

Le ştim de atât timp, încât nici nu mai ţinem minte originea lor. Dar e timpul să le demolăm.
Intoleranţa la lactoză şi iaurtul: „Iaurtul conţine acea lactoză predigerată – de bacterii – şi persoanele cu intoleranţă la lactoză ar putea să-l consume, dar nici măcar nu încearcă, pentru că li se spune să evite tot ce conţine lapte sau este preparat din lapte“.
Combinaţia carne cu cartofi sau cu pâine: „Când le spun pacienţilor că pot mânca şi pâine, şi cartofi, şi carne, şi salată la aceeaşi masă, fac ochii mari. Dar totul ţine de cantitatea fiecărui tip de aliment şi de modul de preparare“.
Apa îngraşă: „Pacienţii îmi spun că, înainte de dietă, nu beau apă deloc, iar de când cu dieta, beau multă apă. Când ţii dietă, apa este folosită acolo unde trebuie: să hidrateze celulele. Automat, şi funcţionarea lor ca un tot unitar este complet alta, adică normală“.
Uleiul îngraşă: „Într-adevăr, uleiul este alcătuit doar din lipide şi 1 g de lipide dezvoltă 9 kcal, pe când 1 g de proteine sau de carbohidraţi, doar 4 kcal. Dar nu pot alcătui necesarul zilnic de 30% lipide decât punând un strop de ulei în mâncare. Fructele oleaginoase sau măslinele pot fi o alternativă. Desigur, unde se pretează“.

 

 


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus