Esti aici
Femeia.ro > Sanatate > Dieta si fitness > Silueta pe jumatate, viata pe de-a intregul

Silueta pe jumatate, viata pe de-a intregul

De multe ori m-am întrebat câtă influenţă o fi avut Facebookul asupra siluetelor femeilor în ultimii ani, de când ne-a acaparat vieţile. Dacă îţi pasă de el îndeajuns de mult, Facebookul îţi cere poze frumoase, chipuri perfecte, haine în tendinţe. Pozele de pe reţeaua de socializare te atrag într-un joc periculos: poţi să te compari pe tine în diverse momente ale vieţii, te hotărăşti cu ce culoare de păr, haină, zâmbet îşi stă cel mai bine. Cu ce siluetă îţi stă cel mai bine. Iar când ajungi aici, dezamăgirea ar putea fi atât de cruntă, încât să-ţi închizi contul şi să-ţi deschizi apetitul pentru slăbit. Recunosc, mi s-a întâmplat. Bine, mai puţin partea cu închisul contului. Şi declicul superficial a funcţionat: mi-am îmbunătăţit imaginea pentru poză. Dar faza asta e un alint total faţă de impulsul pentru slăbit de care au avut parte cele trei eroine ale poveştii noastre de viaţă. Fetele astea au avut o greutate, domnule! Au purtat haine enorme, au primit jigniri de la cei din jur, au suferit decepţii în viaţa personală, au trecut prin tot ce ţi-ai imagina că se întâmplă în viaţa unui om gras. Slavă Domnului, s-au întors din drum înainte de întâlnirea cu bolile asociate obezităţii. Hai să le cunoaştem şi să le savurăm transformarea!

Raluca Andreescu, 32 de ani, jurist, Bucureşti: „M-am tuns scurt, aproape băieţeşte“

Până pe la 26 de ani, am avut 50-52 de kilograme. Pentru înălţimea mea, eram subţirică. Dar nu făceam nici un fel de sport şi păream destul de… pufoasă. Atunci, am început să pun pe mine încet, dar sigur. Am avut câteva tentative de diete, dar efectul yo-yo le-a urmat pe toate. Din cauza unor probleme personale, combinate cu o depresie profundă, am ajuns de la 58 de kilograme în 2009 la 95 în ianuarie 2012. O greutate extrem de mare pentru înălţimea mea: 1,65 m! Crescusem de la măsura 40 la 46 în doar trei ani!“ Raluca a intrat într-un cerc vicios: deprimarea a adus-o aici, iar creşterea în greutate i-a adâncit depresia. Primul lucru de care s-a scuturat a fost cochetăria: „Am început să mă îmbrac în culori terne şi-n haine largi. Eu, care mă coafam de fiecare dată, în acea perioadă am ales calea uşoară: m-am tuns scurt, aproape băieţeşte şi a fost mai rău, pentru că nu mă avantaja. Am avut greutatea asta maximă cam 3-4 luni, până când a venit impulsul dur: o discuţie cu o prietenă dragă, care mi-a spus în faţă că trebuie să fac ceva“.

Cel puţin o oră de sport, în fiecare zi!

Impactul s-a văzut asupra stilului de viaţă, pe care Raluca l-a ajustat imediat: a redus porţiile de mâncare şi a eliminat alimente interzise (pâine, făinoase, dulciuri, prăjeli, grăsimi rele), reuşind să ajungă la 64 de kilograme. Atunci a intervenit sportul, combinat ulterior cu dieta Dukan. Ambele au adus-o la greutatea de acum: 57 de kilograme. Poate ţi se pare mult pentru statura ei, dar îţi spun: fata e numai fibră! Nici nu-i de mirare la câtă mişcare face: antrenamente de kangoo jumps, aerobic, pilates, jogging, minimum o oră în fiecare zi. Eu nici n-aş şti de unde să scot ora asta între câte (cred eu) am de făcut… Cel mai greu îi este să se abţină de la pâinea proaspătă, dar îşi alină poftele cu apă sau cea-iuri de urzică şi soc. „Am consultat şi un specialist în nutriţie atunci, dar mi-a fost imposibil să ţin dieta indicată. Nu am folosit pastile sau ceaiuri de slăbit. Am ajuns la silueta de acum – de care sunt relativ mulţumită – într-un an şi două luni, iar sportul face ca măsura mea la haine să fie 36-38, altfel, la greutatea asta, aş fi intrat în 40. Sunt convinsă că, dacă nu-mi voi menţine regimul de viaţă, mă voi îngrăşa la loc.“ Raluca este bântuită încă de amintirile negre ale zilelor pline de greutate din trecutul său şi oglinda încă o înşală: „Nu am ajuns la momentul să conştientizez că sunt relativ suplă. Încă mă văd grasă şi nu am încredere în mine“.

Nimeni din jur nu te poate ajuta sau slăbi în locul tău. Trebuie să ai voinţă enormă, motivaţie şi ambiţie.

 

 

Corina Bacalu, 33 de ani, artist culinar raw vegan, Braşov: „Nu găseam haine pe mărimea mea“

Când eram micuţă, eram o mâncăcioasă. Pentru că hrana era, pe atunci, la raţie, îmi sălta inima de bucurie când mama îmi punea în farfurie o bucăţică de carne. Am crescut voinică şi, de multe ori, ceilalţi copii mă numeau grasa sau obeza. Greutatea mea a crescut odată cu mine, iar la 16 ani cântăream 70 de kilograme. Băieţii mă ocoleau, lucrul acesta m-a afectat, aşa că am decis să slăbesc. M-am stabilizat la 55 de kilograme până la vârsta de 26 de ani.“

Ai zice mare brânză, mai toate adolescentele au pro-bleme cu greutatea, hormonii fac legea, nu stomacul. Numai că, după toate aceste eforturi, Corina a căzut în capcana unei alte etape de viaţă: intrarea în câmpul muncii; a luat în greutate 20 de kilograme în doar trei ani din cauza celor 16 ore petrecute pe scaun, în faţa calcu-latorului, aproape zi de zi. 

„Am avut o slăbiciune pentru prăjituri“

„Cel mai jenant moment a fost când am înţeles cât am devenit, la întâlnirea de zece ani de la terminarea liceului, când m-a fotografiat un coleg. Am văzut o femeie rubensiană, tristă, cu un chip obosit şi plictisit, fără viaţă şi vlagă. A fost un şoc pentru mine. Mă apropiam de 30 de ani şi mi-am dat seama că, dacă nu iau măsuri cât mai repede, o să ajung să cântăresc 100 de kilograme în mai puţin de un an.“ Atunci a început adevărata luptă corp la corp a Corinei cu propria greutate. Prima decizie majoră: carnea este interzisă! Abia atunci şi-a dat seama ce pondere mare ocupa aceasta în alimentaţia ei de zi cu zi. Timid, s-a apucat de sport. Dar la fel de timid dispăreau kilogramele în plus: câte unu pe lună. Până ce, fix acum trei ani, Corina a descoperit universul raw vegan. Până atunci, slăbise, cu foarte multă răbdare, zece kilograme în ritmul de mai sus. După „convertirea“ la raw vegan, a scăpat de 12 kilograme în numai trei luni. „Mi-a fost foarte greu, mai ales că în acea perioadă lucram la un restaurant şi zilnic bucătarul pregătea tot felul de deserturi şi delicatese dulci. Iar eu, de când mă ştiu, am avut o slăbiciune pentru prăjituri. Ambiţia a fost însă foarte puternică, iar plasa cu merinde era zilnic îndesată cu multe fructe care m-au ajutat să scap de această dependenţă.“ 

Face sport cu drag, nu cu încrâncenare

Din 2010, Corina se menţine la 53 de kilograme, cu adaosuri de 2-3 kilograme când mai scapă la mâncarea gătită termic, dar pe care le dă imediat jos prin programe de detoxificare bazate pe sucuri proaspete de fructe şi legume. „Sunt predispusă spre îngrăşare, dar minunat la alimentaţia raw vegan este nu doar faptul că te ajută să slăbeşti, ci şi că te transformă într-o cu totul altă persoană, îţi oferă încredere în tine şi curaj, recunoştinţă şi o stare de spirit superioară. Acum, încerc să nu fac o obsesie din felul cum arăt. Merg la sală cu drag, de trei ori pe săptămână, câte 90 de minute de fiecare dată. Şi nu-mi calculez niciodată caloriile din farfurie!“ Acum, merge prin ]ar` cu demonstra]ii culinare row vegan şi împărtăşeşte oricui o ascultă din secretele acestui fel de viaţă. Şi a sărbătorit noua siluetă punându-şi propria piele la bătaie pentru câteva tatuaje de mare efect şi întindere.

Nu cred într-o siluetă perfectă, dar cred într-o sănătate perfectă. Asta te face să radiezi de fericire şi bunăstare.

 

 

Tea Vasilescu, 27 de ani, specialist în PR, Bucureşti: A „explodat“ în SUA

Tea este începătoarea dintre ele trei. Ea a cunoscut povestea Ralucăi înaintea noastră şi i-a urmat exemplul. Ştii vorba cu „elevul îşi depăşeşte profesorul“? E perfect valabilă în ce priveşte relaţia pe care fiecare din cele două femei a avut-o cu kilogramele. Oricine cu un trecut ca al Teei este demn de toată lauda atunci când îşi pune în min-te să-şi schimbe stilul de viaţă şi măsura la haine. „M-am îngrăşat mai mult la 16 ani, când am plecat în Statele Unite, împreună cu mama. La 19 ani, m-am întors în ţară cu peste 90 de kilograme. Au urmat diete cu nutritionişti, slăbeam în 2-3 luni câte 20 de kilograme, pe care le puneam la loc într-un an, dublu apoi. Erau diete stricte, urmate de câteva luni de sport, însă mă plictiseam repede şi renunţam. Între 90 şi 116 kilograme nu m-am mai cântărit, pentru că mă blazasem. Am făcut un calcul: în ultimii 12 ani, m-am dublat!“

Slăbitul – o cauză mai mare decât ea

Greutatea mea de top din toate timpurile a fost de 65 de kilograme şi-mi dădea târcoale o depresie cruntă. Dar Tea e ca o rază de soare puternică într-o zi plină de zăpadă: face să strălucească totul în jur. Era răcită când ne-am văzut pentru şedinţa foto şi tot n-a renunţat la un zâmbet cald, despre care pun pariu că nu e deformaţie profesională. Aşa că ce-mi povesteşte ea nu se pupă deloc cu felul de-a fi al femeii dulci din faţa mea. „Ştiam că sunt grasă şi că, probabil, nu voi slăbi niciodată. Am avut experienţe traumatizante la nutriţionişti, mai ales la o întâlnire cu un consilier Herbalife care mi-a arătat cum e corpul unui om gras pe interior. O altă nutriţionistă m-a complimentat subtil: «Păcat de faţa ta!»“ Până să înceapă cura de slăbire sub influenţa poveştii Ralucăi, Tea nu se mai cântărise de doi ani, cel puţin. De câteva luni, a început curăţenia din viaţa personală şi profesională. Şi dorinţa foarte puternică de a avea copii a cântărit mai mult decât toate kilogramele de care trebuie să scape. Sportul nu-i printre prietenii săi, dar şi-n cazul ăsta „s-au aliniat planetele“: „Am auzit de un program de slăbit şi m-am înscris imediat. Apoi, mi-am zis că am nevoie de o cauză mai mare ca mine – de aceea, am ales să slăbesc pentru Asociaţia Inima Copiilor şi aşa s-a născut www.teaslabeste.wordpress.com, blogul meu, unde îi rog pe vizitatori să completeze formularul 2% pentru Asociaţia Inima Copiilor. Aşa, nu am cum să mă las de treabă“.

„Dietele nu au mers pentru mine“

Programul de slăbit Fat Burning în care s-a înrolat Tea include antrenamente kangoo jumps cu Alexandra Crucioiu şi sfaturi de alimentaţie sănătoasă de la Cristian Mărgărit. „Deocamdată, am renunţat la zahăr şi am redus porţia zilnică de pâine, iar jumătate din farfuria mea e acoperită de legume. Merg pe principiul unei alimentaţii sănătoase, schimbări mici, dar pentru totdeauna. Dietele nu au mers pentru mine, aşa că trebuie să fac ceva total diferit. Iar eu nu sunt omul care să se chinuie, vreau să îmi trăiesc viaţa cu drag.“ Şi aşa a ajuns Tea la 107 de la 116, cât avea când s-a apucat de treabă. Deocamdată nu şi-a fixat o măsură într-ale slăbitului. Ştie că vrea să ajungă la o formă bună pentru o viitoare mămică. „Iar atunci voi mânca pentru ca sarcina să se dezvolte normal, nu să-mi fac poftele pe care mi le interzic acum!“ 

Restaurantele fast-food şi patiseriile au devenit un fel de muzee pentru mine.


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus