Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Calatorii si vacante > Casa recordurilor

Casa recordurilor

Cum dă firul ierbii, autocarele încep să se înghesuie în faţa celei mai impozante clădiri din Bucureşti. Este vorba despre Palatul Parlamentului, pe numele lui popular Casa Poporului. Străinii mai ales vor să vadă cu ochii lor Casa recordurilor.

Palatul Parlamentului se poate lăuda cu o listă lungă de recorduri. Nu am spus cea mai frumoasă clădire din Bucureşti fiindcă, cel puţin din punctul meu de vedere, nu este. Este ca o fortăreaţă imensă din marmură şi travertin aşezată pe „cadavrul“ unuia dintre cele mai frumoase, cele mai pitoreşti cartiere ale Bucureştiului: Uranus. Practic ras de pe fața pământului la începutul anilor ’80, când Ceauşescu şi-a propus să construiască cel mai mare, cel mai sigur, cel mai covârşitor sediu de partid comunist. Tragedia oamenilor care locuiau acolo a fost de mult uitată – din când în când, mai apar pe Facebook fotografii ale nostalgicilor –, au rămas doar recordul, spectacolul şi legendele.

Căldură mare

Dacă ai vreo treabă în Palatul Parlamentului şi nu eşti… motorizată, încearcă s-o faci într-o zi răcoroasă; altfel, până ajungi la intrare, ai senzaţia că treci prin Purgatoriu. Cu toţi pomişorii care încearcă să-ţi facă un pic de umbră, imensitatea de piatră încinsă de soare e mult mai puternică. În fine, intri în Palat. Răcoare. Ghizi amabili, înarmaţi cu poveşti şi multe-multe cifre. Pentru că, spre deosebire de alte clădiri similare din Europa, Palatul nostru nu are istorie ( dacă nu punem la socoteală legendele), ci numai cifre.

700 de arhitecţi

Anca Petrescu, arhitectul-şef al construcţiei, avea doar 28 de ani când a câştigat încrederea lui Ceauşescu şi conducerea echipei de proiectanţi a clădirii. Nu mai puţin de 700 de arhitecţi au lucrat aici. Şi 20.000 de oameni. Imensitatea locului te impresionează, dar nu neapărat la modul plăcut. Covoarele imense (cel din Sala Drepturilor Omului nu poate fi strâns de mai puţin de 35 de oameni) sunt cam roase, candelabrele (tot în Sala Drepturilor Omului se află cel mai mare candelabru, din cele 2.800 din clădire, care cântăreşte două tone) nu prea mai au becuri, iar holurile de la intrare au fost „eficientizate“ prin compartimentări cu termopan pentru birourile administraţiei. Senzaţia generală este de învechit, de… păstrat aparenţele, de imens fără rost.

Poveşti

Amestecul de stiluri arhitectonice (baroc, rococo, coloane greceşti, tot ce vrei aici găseşti) e obositor, dar spectaculos (folosesc din nou cuvântul, dar ăsta e adevărul), la fel recordurile care vin în avalanşă: o draperie imensă lucrată de călugăriţele de la Agapia ce cântăreşte o tonă, o uşă sculptată în lemn (sunt mai multe, dar asta e pe primul loc) care a fost realizată la faţa locului de aproape 100 de tâmplari, scările monumentale care au fost (două dintre ele, cele care intră în circuitul turistic) construite, dărâmate şi reconstruite de şapte ori. Și tot aşa. Despre legendele urbane care circulă chiar de la construcţia casei nimeni nu ştie nimic: tunelurile secrete, oamenii morţi „la locul de muncă“, oraşul secret din subsolurile cele mai adânci (Casa are nu mai puţin de opt). Cei care lucrează acolo n-au fost niciodată curioşi…

Încă dinainte de ’90, circula prin Bucureşti zvonul că Ceauşescu şi-ar fi construit linie de metrou de la Casa Poporului la staţia Izvor. Când, în urmă cu câţiva ani, a fost întrebată despre acest lucru, Anca Petrescu a spus doar că-şi aminteşte de nişte „legături subterane gata executate, pe care armata avea grijă să le ferească de ochii lor acoperindu-le“.

Champs Élysées pre Dâmboviţa

Din balconul principal se văd Piaţa Constituţiei şi Bulevardul Unirii. Piaţa fusese concepută pentru defilări şi omagii, acum e perfectă pentru concerte, festivaluri şi târguri dintre cele mai diverse. Bulevardul a fost măsurat să fie mai lat şi mai lung decât Champs Élysées. Şi este. Cu 300 de metri mai lung şi câţiva metri mai lat. Ca să „prindă“ şi Versailles-ul în schemă, Ceauşescu a comandat fântâni jucăuşe. A avut şi fântânile. 40.000 de persoane au fost evacuate din cartierul Uranus pentru a se construi (şi) acest Champs Élysées cu ieşire la Dâmboviţa. Grădina din faţa Palatului pare îngrijită, dar numai în locurile la vedere.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.24/16.06.2016
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus