Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Calatorii si vacante > Istorie si bucurie pentru suflet

Istorie si bucurie pentru suflet

Departe de zgomotul și poluarea orașului, într-un sat care pare uitat de lume, se află conacul Apafi, un loc plin de istorie readus la viață de fundația patronată de prințul Charles.

După ani în care comuniștii au transformat ce rămăsese din vechiul conac în cămin cultural, ajungând la finele secolului XX într-o paragină totală, Fundația „Mihai Eminescu Trust“ (MET) i-a acordat atenția cuvenită și a început munca de restaurare.

Scurtă istorie

Povestea conacului începe în urmă cu câteva secole, atunci când principele Mihály Apafi, guvernator în Transilvania, construiește la Mălâncrav o casă boierească. După declinul nobililor din regiune, conacul ajunge în proprietatea unui localnic sărac, apoi este vândut bisericii și comunității luterane din sat, iar în 1947 a fost confiscat de comuniști, care l-au transformat în cămin cultural. Acest episod trist din istoria casei ia sfârșit în decembrie 1989, iar patru ani mai târziu, apare prima rază de soare, după vizita prințului Charles. În 2002, Fundația MET cumpără ruina și începe lucrările de renovare după doi ani.

Citește și: Vacanta fara griji

Pasărea Phoenix

Sub conducerea arhitectului Jan Hülsemann și a meșterilor Fritz Klutsch și Ernst Linzing, lucrările de renovare au început în vara anului 2004. S-au cercetat arhive, s-au căutat imagini vechi, s-au executat săpături arheologice, s-a mers din casă în casă în căutarea poveștilor despre ce fusese conacul cu mult timp în urmă. După cum povestește un bătrân localnic, meșterii au reușit să găsească fundația fântânii, dar și potecile din grădina conacului. Totul a fost studiat și refăcut în cele mai fine detalii, întocmai cum erau originalele. Pentru decorarea conacului, au fost cumpărate foarte multe obiecte vechi de la oamenii din zonă. Toate țesăturile de la conac sunt lucrate de o localnică, Elena Neagu. La războaiele ei vechi de zeci de ani, sibianca țese perdele, covoare și face broderii tradiționale care l-au fermecat pe prințul Charles. Conacul are patru dormitoare duble și unul single, o bibliotecă superbă în care găsești diverse volume publicate în cinci limbi (unele dintre ele valoroase tocmai prin vechime) ce te îmbie la lectură, un salon impresionant cu oglinzi vechi, o bucătărie spațioasă unde poți lua masa.

Livada cu merele de aur

La 25 km de Sighișoara, în satul Mălâncrav, există o tradiție în cultivarea pomilor fructiferi – Almakerék, numele maghiar al satului, înseamnă chiar „măr rotund“. La nivel internațional, această livadă este considerată una dintre cele mai la modă destinații turistice pentru adepții vieții bio. Pe lângă vizitarea conacului, turiștii pot savura fiecare moment petrecut pe cele 108 hectare de livadă de meri (cea mai mare parte), peri și nuci. Fundația „Mihai Eminescu“, patronată de prințul Charles, a salvat livada de la autodistrugere, concesionând-o şi luând-o sub administrare. Apoi a transformat-o într-o livadă ecologică, pe care o îngrijesc sătenii, șase la număr (în perioada culesului, numărul lucrătorilor sporește). Tot aici se produc sucuri ecologice. Merele sunt stoarse, iar sucul obţinut este îmbuteliat fără niciun fel de conservanţi, coloranţi sau arome şi fără adaos de zahăr ori apă. Într-un an bun, se culeg 120 de tone de fructe, iar cantitatea de suc obținută se apropie de 30.000-32.000 l. Sucul de mere ecologic de la Mălâncrav nu este preferat doar de membrii Casei Regale Britanice. O parte ajunge în magazinele bio din România, în multe ambasade și, fiind la mare căutare în zonă, în restaurantele hotelurilor.

Citește și: Dragoste la castel

Tradițional și ecologic

Cu amabilitate, Caroline Fernolend, directoarea Fundaţiei „Mihai Eminescu Trust“, ne-a împărtășit câteva dintre poveștile locului: „Mălâncrav este unul dintre satele mai deosebite decât alte așezări rurale de care se ocupă Fundația MET, pentru că nu a fost liber. Aici, iobăgia a încetat să existe la 12 ani după ce a fost abrogată peste tot în țară. Ne-am dorit să păstrăm această livadă acolo unde oamenii au învățat de-a lungul secolelor să altoiască pomii, să mențină livada și să trăiască din ea. Încercăm să promovăm sucul nostru ecologic, dar este greu, pentru că în România nu se face diferența între natural și ecologic. Noi păstrăm livada în mod tradițional – am plantat peste 4.000 de puieți de măr, iar cu ajutorul unor fonduri europene elvețiene, am organizat cursuri de altoire, care au avut mare succes în rândul localnicilor. Livada este inclusă într-un traseu de livezi ecologice europene, iar turiștii pot afla de pe panourile explicative foarte multe informații despre locul în care se află. Am replantat soiuri tradiționale: Patul, Poinic, Renet de Leizberg, Renet de Bauman, Frumos de Boscop, Parmen Auriu și Gustav Durabil. Pomii sunt curățați înainte ca dăunătorii să-și facă apariția. Îi toaletăm periodic, inclusiv scoarța, apoi îi stropim cu ceai de urzică. Avem în livadă peste 60 de soiuri vechi, tradiționale. Am reînființat o livadă școlară și suntem foarte bucuroși de impactul ei asupra copiilor“.

Specii de flori şi păsări

Pe întreaga suprafaţă a livezii cu mere de aur, se întâlnesc peste 100 de specii de păsări, 215 soiuri de plante, peste 70 de tipuri de fluturi tulburător de frumoşi, 10 clase de amfibieni şi șase de reptile, 30 de genuri de mamifere. Metodele ecologice puse în practică pentru cultivarea fructelor încurajează şi susţin biodiversitatea florei şi faunei din zonă.

Citește și: 2 castele ca-n povesti

Articol preluat din ediția de iunie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Mariana Fătulescu

Foto: PR


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus