Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Calatorii si vacante > Sus la munte, e-un mister

Sus la munte, e-un mister

Poate mai mult ca-n alte părți din Europa, pe la noi muntele este cu adevărat un personaj. Generații și generații au țesut povești în jurul munților considerați plini de magie și mister.

Un fel de tărâm fermecat, un portal spre alte lumi sau, pur și simplu, un loc de întâlnire al zeilor. Poate pădurile de nepătruns, poate talentul de povestitori și imaginația strămoșilor sau poate, de ce nu, vizitatorii din alte lumi sau chiar îngerii au impresionat localnicii într-atât încât să fie convinți de sacralitatea munților.

Apostolii din Călimani

În Parcul Naţional Călimani (aflat la câţiva kilometri de Vatra Dornei), se află o un grup de stânci ciudate numite cei 12 Apostoli. Lava vulcanică întărită a fost croită de ploi şi vânturi asemenea unor figuri de sfinţi. Se spune că, acum mai bine de 2000 de ani, străstrăstrămoşii bucovinenilor de azi veneau aici, precum celţii la Stonehenge, pentru a îndeplini anume ritualuri în cinstea Soarelui chiar în noaptea de… Sânziene.

Unul dintre cei 12 apostoli, Moșul, are trei fețe, iar faptul că sunt așezați în cerc i-a făcut pe cei mai entuziaști să afirme că formele din piatră resupuse a fi fost create de vânturi și ploi ar fi fost, de fapt, un fel de statul ritualice asemănătoare celor din insula Paștelui. Încă un argument ar fi pietrele găsite de un student prin anii 80 lângă Gura Hăiții, pietre cu simboluri solare vechi de câteva mii de ani.

Țara Luanei

Luana era, spun legendele de prin părțile Buzăului, un rege înțelept care a domnit peste munții fermecați de aici. Cetățile construite de el ar fi fost înaolte până la cer, iar supușii, mereu sănătoși și fericiți mulțumită apelor vindecătoare din Valea Izvoarelor. Poate că nu-l chema Luana, ci Oană, iar de la Țara lui Oană la Țara Luanei n-a fost decât un pas! Dușmanii, mai spun legendele, pizmași, ar fi doborât Soarele, munții s-ar fi cutremurat din încheieturi, iar pe locul cetății ar fi rămas doar pustiu.

Și peșteri miaterioase, cu semne și povești despre călugări cu puteri  și comori fabuloase. Energiile de prin zonă sunt atât de puternice încât, în anume condiţii, cărora nu le-au dat de capăt nici iniţiaţii, se pot deschide portaluri spre altă lume, spre alt timp. Sătenii de la poalele muntelui vorbesc cu spaimă şi respect de locurile cu peşteri. De-acolo, spun ei, le vin visele încrucişate, vise premonitorii sau visate de mai mulţi la fel. Pe-acolo, se spune, se ascundeau românii de năvălitori fără a putea fi găsiți vreodată. De ce? Pentru că în locurile cu peşteri, timpul curge altfel. Înainte şi înapoi, niciodată nu ştii dacă vei face dintr-un loc într-altul o jumătate de oră sau trei, iar dacă eşti în căutarea locurilor misterioase, cu siguranţă nu vei ajunge.

Gura de rai din Bucegi

Un tăpşan de vreun kilometru pătrat, aflat între Şapte Izvoare şi Sfinxul din Bucegi, a fost astfel botezat pentru că acolo nimic nu mai e la fel. Oricât ai fi urcat, odată ajuns acolo, oboseala dispare ca prin minune şi poţi lua muntele în piept cu şi mai multă energie. Oricât ai fi fost muncit de întrebări și gânduri mai negre sau mai gri, acolo te umpli de seninătate și bună dispoziție. Cei mai mulți specialiști în geofizică sunt încă nelămuriți, cei mai entuaziaști spun că este vorba despre energii, despre electromagnetism şi, pentru că locul minunat n-are o suprafață prea mare, de ce nu, ar putea fi o poartă spre alte lumi.

După ideile astronomice şi geografice ale Antichităţii clasice, Polul Nordic, în jurul căruia se învârtea Universul, atingea Pământul lângă Dunăre, pe teritoriul geţilor, în particular pe Munţii Rhipaei, Carpaţii Meridionali adică. Nicolae Densușianu

Piramida din Ceahlău

În fiecare an, de Schimbarea la Faţă, localnicii dar și mulțime de turiși urcă pe vârful Toaca, din Ceahlău, să vadă Piramida. Este vorba despre un joc al norilor și soarelui care închipuie o piramidă de fum. Un semn divin? Un mesaj din altă lume? Nimeni nu știe, dar vârful Toaca are hramul Schimbării la Față!

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.32/17.08.2017
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: pixabay

Comments

comments

Lasă un răspuns