Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Călătorii > Kia Stonic, o mașină ideală pentru roadtrip-uri

Kia Stonic, o mașină ideală pentru roadtrip-uri

Unul dintre cele mai puternice sisteme de apărare medievale, cu peste 200 de biserici fortificate, pregătite nu doar de protejare, ci și de ripostă, unele funcționează și astăzi (prin slujbe), câteva sunt permanent deschise doar pentru turiști, altele sunt închise pe perioadă nedeterminată, iar unele sunt în ruină. Oricum le-am găsi, sunt capabile să ne spună și astăzi o poveste aparte, despre latura frumoasă a epocii medievale: cu simboluri, cavaleri și comunități închegate, despre inventivitate, creație, religie, rădăcini și artă. Merită oricând să pleci într-un road-trip ca să le admiri, dar ține cont că la multe sunt închise în extrasezon (noiembrie-aprilie).

De ce Kia Stonic

Kia m-a cucerit încă de la lansarea modelului xCeed de la Berlin, unde am fost invitată să o testez în toate variantele de motorizare. Curbele caroseriei ce îi dau o alură sport, dar în același timp seriozitatea cu care se prezintă, confortul interior, bordul intuitiv m-au făcut să rămân cu gândul nu doar la mașină în sine, ci și la brand. Așa că am ales să testez și pe plaiuri mioritice un model al brandului, de data aceasta unul mai mic, tot o mașină dedicată femeilor care vor să se simtă în siguranță într-o mașină fiabilă și captivantă: Kia Stonic.

La drum!

Joi seară, am plecat din București pe aglomeratul DN1 către Hărman. Urma să-i testez deja una dintre cele mai importante funcții la drum lung, pe frig și ploaie: dezaburirea, care funcționează în trei planuri: lunetă, parbriz și oglinzile retrovizoare. Timp de trei ore, sistemul automat a trecut testul cu brio. La fel de bine au funcționat și ștergătoarele, tot în modul auto, acționând prompt în funcție de debitul apei venit ori din cer, ori de pe carosabil, aruncat de la mașinile din sens opus.

Trecând la confortul personal, încălzirea din scaune și din volan m-au făcut să mă simt ca lângă un șemineu în cel mai cozy living dintr-o cabană de la munte – mă ajuta și peisajul! Iar, pe serpentinele de la Posada, am avut o surpriză plăcută, o opțiune despre care nu am fost anunțată: vrând să dau faza lungă într-un moment de beznă, am descoperit modul auto al farurilor: atunci când mașina nu vede alte faruri sau alte stopuri, intră pe faza lungă; cum le întrevede, instant trece pe faza scurtă, astfel încât să nu incomodeze alți participanți la trafic.

Când am ajuns la cazare, am parcat special cu spatele ca să mă joc cu asistența la parcare: cameră cu ghidaje ajutătoare în funcție de poziția volanului și senzori de parcare. Și uite cum am parcat eu un miniSUV deși conduc de-o viață o mini-mașină de oraș!

Un tur de proporții

De la Hărman, Prejmer și Rupea, am urcat spre Criț și Meșendorf până în Biertan, faimoasa cetate din patrimoniul UNESCO. La Richiș, Alma Vii, Moșna și Copșa Mare ne-am oprit pe drumul lin pe colinele Transilvaniei. Am stat la Valea Viilor, într-o experiență rurală, apoi ne-am delectat cu fortificațiile Axente Sever, Slimnic și Hosman, cu o ultimă oprire la Cârța, înainte să revenim în București. Traseul complet îl poți vedea aici.

Am remarcat câteva puncte forte:

  • Motorul 1.0 T-GDi 7DCT HP de 120 cai (în trei cilindri și cutie automată cu dublu ambreiaj și șapte trepte) este foarte fâșneț, câștigă multe puncte Stonic-ul în clasa sa) și răspunde repede la comenzi.
  • Nici măcar nu am simțit suta, iar când m-am uitat în bord, wow!, 105km/h când eu credeam că am maximum 70!
  • Este bine antifonată și, chiar și la 140 km/h, toarce subțire.
  • Din Sighișoara spre Biertan nu am avut cel mai confortabil drum. Extrem de prost luminat și marcat, pe ploaie, a făcut să-și intre în rol opțiunea magică lane asist, pe care, de data asta, am lăsat-o activată. De fiecare dată când mă apropiam prea mult de mijlocul drumului, sistemul nu doar că îmi dădea o alertă sonoră, dar rotea ușor și volanul în direcția opusă, astfel încât să evite intrarea pe contrasens. Evident, controlul meu al volanului a primat în fața sistemului (am ocolit un biciclist și am călcat linia, sistemul nu m-a incomodat). Totodată, sistemul nu se activează când semnalizezi.
  • Am avut ocazia să testez sistemul de frânare. Pedala este suficient de sensibilă, iar, când am făcut un viraj de 90 de grade cu 30km/h, mi-a intrat ABS-ul, deși pe jos era uscat. Siguranța pe primul loc, nu?
  • Am testat și suspensiile… mai mult sau mai puțin voit. Destul de rigide, mi-au spus clar că mașina preferă asfaltul decent sau măcar drumurile de pământ bătătorit sau forestiere, în niciun caz drumurile care au fost la un moment dat asfaltate sau traseele off-road în adevăratul sens al cuvântului. Totuși, a făcut față cu brio pe drumurile „bombardate”.
  • Pe dealuri, pe serpentine ce urcau rapid, am avut parte de cea mai lină experiență de driving în asemenea condiții. Cutia automată și-a făcut treaba fără proteste, fără nici cel mai mic efort care să se simtă în vreun fel de tremurat de sub capotă.
  • Deși poate părea la început o mașină extrem de serioasă, nu se axează pe un design futurist, ci pe clasic, simplu și ergonomic (interiorul e din plastic dur – dar, hei, e ușor de întreținut), ambientul este extrem de confortabil.
  • Tot ce ai nevoie găsești pe volan, mi-a luat doar o zi să mă acomodez cu majoritatea butoanelor.
  • Înălțimea este superioară la jante de 17 inch, cea ce-ți dă încredere asupra traficului, dar și o gardă la sol de 18 cm.
  • Farurile automate ajută enorm, inclusiv iluminarea laterală la fiecare manevră a volanului, inclusiv la schimbarea benzii.
  • Portbagajul are 350 de litri, 330 dacă vrei roată de rezervă. Pentru două persoane a fost suficient, ba chiar sunt încântată de el pentru că noi călătorim destul de light.
  • Asistența la parcare exactă mă face să nu mă mai uit pe lunetă, ci doar să verific împrejurimile.

Rămâne de îmbunătățit:

  • Conectarea telefonului la super tableta de bord de 7 inch pentru proiectarea Waze-ului se face greoi. Pentru contacte, muzică, apeluri conectarea se face simplu, prin Bluetooth. Dar nu și pentru Maps/Waze, că e păcat să nu folosesc acel ecran mare. A trebuit să downloadez o aplicație prin care să downloadez altă aplicație ca să mă pot conecta prin cablu la sistemul mașinii. Odată conectat, telefonul se blochează. Aparent, e o găselniță Kia doar pentru Europa de Est pe care sper să o elimine cat mai curand.
  • Un alt minus, care cred că se trage de la cutia automată, a fost consumul strict pe București: 11.2, în condițiile în care cutia manuală consumă 8. Menționez că mașina are doar 5.000 de km în bord, fapt ce poate influența datele.

Raportul calitate-preț, excelent!

Un Stonic pornește de la 13.709€ și ajunge în jur de  18.000€, în funcție de motorizarea aleasă și de pachetul de echipare preferat. Cu extraopțiuni, prețul crește. Mașina condusă de mine costă 8.600 de euro, printre extra-opțiunile cele mai costisitoare de pe ea fiind jantele de 17 și caroseria bicoloră.

Materialul complet, care include și descrierea cetăților din tur, aici.

Comments

comments

Lasă un răspuns