Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Film > Cronică: Admis pe pile

Cronică: Admis pe pile

Acestui film, criticii de peste ocean i-au atribuit numele de „dramedy“, adică un fel de dramo-comedie, pentru că „tragic“ ar fi prea mult spus pentru ce se întâmplă în cele 107 minute ale sale. De fapt, din titlu (cel puţin, din cel adaptat pentru piaţa românească) şi din afiş îşi vine să crezi că o să ai de-a face cu o comedioară fără provocări şi probleme de interpretare a „ceea ce a vrut să spună autorul“, cu un şir de glume – nu toate reuşite, dar obositoare prin marea lor aglomeraţie şi cu actori evoluând în roluri unilaterale, previzibile.

Se poate să fii un spectator mai intuitiv decât mine şi să-ţi fie uşor să uneşti punctele firului epic de la un moment încolo, dar te asigur că n-o să te mai preocupe asta odată ce eşti vrăjit de jocul celor doi actori principali şi de momentele comice, create special pentru surâsuri deştepte, cu subînţeles, nu pentru hohote cu gura plină şi creierul gol.

 

Un personaj previzibil, dar deloc plicticos

Tina Fey joacă rolul Portiei Nathan, ofiţer de admiteri la Princeton, şi face un rol atât de credibil, că mulţumeşti Domnului în gând că, în România, sistemul de admitere la facultate nu-i aşa de crunt, în perspectiva că ai avea vreodată copii, sau că n-a trebuit tu însăţi să treci prin asemenea presiune cu ani în urmă. Viaţa ei este tare previzibilă: în fiecare an are de-a face cu mii de dosare de înscriere, dintre care triază candidaţii valabili foarte cerebral, iar de vreo zece ani continuă o relaţie, seacă şi neoficializată prin acte, cu Mark, profesor tot la Princeton. Odată cu începerea sezonului de înscrieri pentru promoţia 2016, viaţa ei, atât personală, cât şi profesională, se schimbă cu 180 de grade.
 

Dragostea, efect secundar

Paul Rudd e un scump de felul lui, dar surprinde frumos cu momente de dramă adevărată, pe care le susţine la fel de lejer precum o face pe prostuţul în rest. Alăturarea dintre personajul său şi al Tinei Fey pare credibilă doar prin previzibilitatea desfăşurării acţiunii, că „aşa trebuie să se întâmple“. Altfel, fiecare îşi vede cu succes de lumea lui, atât de diferită de a celuilalt, şi îşi intersectează perimetrul emoţional doar printr-o eroare de comunicare. Adică nu-i vorba de vreo dragoste la prima vedere şi nici de vreo pasiune crescândă care trebuie să culmineze, evident, cu un happy-end amoros. Ambele personaje sunt prea prinse în ceea ce li se întâmplă în restul vieţii lor ca să dea acestei relaţii, în mod deliberat, o şansă.
 
În concluzie, merită să vezi „Admis pe pile“, o să te încânte maxim momentele de umor bine scris, regizat şi interpretat. Iar dacă eşti o femeie în floarea vârstei, care, încă, nu s-a decis dacă să facă pasul spre perpetuarea speciei, o să rezonezi foarte bine la această parte a mesajului lansat de film.
 
Distribuţie: Tina Fey, Paul Rudd, Gloria Reuben, Lily Tomlin.
 


Lasă un răspuns

Sus