Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Calatorii si vacante > Cu vacanta pe roti

Cu vacanta pe roti

Despre greieri şi voie bună

Am prins pe picior de plecare spre plajă un grup vesel, format din patru bucureşteni relaxaţi, veniţi să petreacă în Vamă de Rusalii, când weekendul a fost prelungit cu o zi – fetele învăluite în pareo colorate, strânse în jurul gâtului, cu părul răvăşit de vânt, prins în cocuri neglijente la spate, băieţii râzând cât pentru un an, puşi pe glume, binevoitori. Îi despart doar câteva ore de reîntâlnirea cu betoanele oraşului, dar aici, printre rulotişti, timpul curge după alte reguli. Andreea (29 de ani) şi Florin (35 de ani) sunt căsătoriţi şi au ajuns în camping în urmă cu două nopţi. Florin vine în Vamă de mulţi ani, mai întâi a campat cu cortul, apoi a simţit nevoia unui pat mai moale. Au venit împreună cu o gaşcă de zece persoane, plus doi copii. „E fascinant să te strângi în jurul unei mese, să stai afară şi să poţi vorbi. De obicei, mergeam la terase, în staţiune, acum nu mai trebuie să ne stresăm cu drumul sau să ne îmbrăcăm ca să ieşim pe stradă. Ieşim din rulotă şi stăm cât vrem la o cafea“, spune Florin. Nu ştie dacă o să rămână toată viaţa rulotist. Aşa cum a evoluat de la cort la rulotă, se poate întâmpla ca, peste ani, să-şi dorească să tragă la o pensiune, apoi la un hotel. Dar e sigur că cercul se va închide când va ieşi la pensie: se vede călătorind cu rulota dintr-un oraş într-altul.

Prietenii lor, Alex şi Gabi (30 şi 32 de ani), sunt şi ei căsătoriţi şi au doi copilaşi preşcolari. De curând, au dat Bucureştiul pe Prahova, ca să fie mai aproape de natură şi să trăiască într-un mediu cu aer respirabil. „Rulota se pliază pe un anumit tipar uman: dacă vrei doar să fii liber, tu cu iarba şi păsările cerului, e o variantă de turism foarte bună. Dacă vrei hotel cu piscină, nu e pentru tine“, e de părere Gabi. Andreea spune că aici oamenii şi-au stabilit din start pretenţii de confort minime, toată lumea ştie la ce să se aştepte şi poate tocmai de aceea cu toţii sunt relaxaţi, nimeni nu ţipă, nu afişează mofturile turistului amator de all-inclusive. „Mai dai nas în nas cu câte un păianjen, o albină sau o furnică, dar, dacă asta nu te deranjează, e vacanţa ideală. Un greier ne-a cântat toată noaptea – ce să vrei mai mult?“

Mai puţini bani, mai multă distracţie

Ileana are 28 de ani şi lucrează într-o agenţie de publicitate. Este al doilea an când vine în campingul La Rulote. „Anul trecut, am stat trei zile şi pe toate le-am dormit în hamac. Afară era cald, deasupra mea – doar cerul cu stelele.“ Crede că rulotele sunt un mod simplu şi eficient de a veni la mare. „La mare vii să faci plajă, să te distrezi, să dansezi pe nisip, dormi doar două, trei ore pe noapte, ce rost are să dai atâţia bani pe un hotel? În plus, încui camerele de hotel cu cheia şi tot te poţi trezi că ţi se fură din ele. Aici, n-am închis nici o zi uşa rulotei şi nu au fost probleme“, spune Ileana. 

Daniel, 36 de ani, şi soţia sa, Melania, 35, au campat direct pe plajă. Şi-au luat rulota anul acesta, la mâna a doua, din Germania. Au dat 3.400 de euro pe ea, dar, până la sfârşitul anului, sunt hotărâţi să-şi scoată banii investiţi. „Vrem să călătorim peste tot. Următoarea expediţie va cuprinde toată coasta dalmată, de la nord la sud, pe care ne gândim s-o parcurgem în două săptămâni, cu oprire din 20 în 20 de kilometri“, spune Daniel. „Să merg la hotel? Să mă uit pe geam şi să văd tot sejurul acelaşi peisaj? Cu rulota, dacă nu-ţi mai place cum bate soarele pe geamul ăsta, te uiţi pe celălalt. Dacă nu-ţi mai convine, te urci la volan şi pleci. Uite-aşa, vacanţa ta de 12 zile se poate desfăşura în 12 locuri diferite.“

 

Vânt, ploaie, rulota rezistă

Am părăsit tărâmul boem al Vămii Vechi şi ne-am îndreptat către munţi. Obiectivul nostru: rulotiştii din Buşteni, de pe Valea Cerbului. I-am întâlnit aici, zgribuliţi de frig, pe Ionuţ şi Roxana (35 şi 38 de ani), care veniseră la munte cu Diana şi Robert (fetiţa lor de 13 ani şi băieţelul de 5). Se strânseseră cu toţii în jurul unui foc deasupra căruia tocmai dăduse în clocot o ciorbă cu de toate. „Voiam de mult să-mi cumpăr o rulotă, dar locuim la bloc şi faptul că nu aveam unde s-o ţin m-a făcut să amân momentul“, spune Ionuţ. Acum o ţine în curtea unui service şi nu regretă alegerea făcută. Prima plecare a fost pe 1 decembrie, la Mamaia. Da, la Mamaia! Afară erau, ca şi acum, 17 grade, iar copiii stăteau cu picioarele cufundate în apă până la genunchi. A doua plecare a fost de Paşte, tot pe Valea Cerbului, de unde s-au întors bronzaţi. Însă ieşirea de acum s-a lăsat cu multe peripeţii. „Vineri seară, îmi pregăteam rulota de drum, când am observat că s-a rupt şurubul de ţinere a roţii. Cu chiu, cu vai, am improvizat: am dat o altă gaură, am reuşit să strâng roata. La ora 4 dimineaţa, pe drum, pe la Băneasa, au început alte probleme – nu mai mergea lumina în rulotă, bateria era aproape topită. Când am ajuns în camping, Robert, care sărea întruna, prin geamul rulotei, înăuntru şi în afară, a reuşit să crape rama. Afară era furtună, apa ne intra în rulotă“, îşi varsă Ionuţ oful. Dar nu se dau bătuţi. „Eşti în natură, nu deranjezi pe nimeni, nu te deranjează nimeni, nu eşti legat de masă, faci ce vrei, te culci când vrei. Iar avantajul faţă de cort este că în rulotă am centrală proprie, care face căldură. Dacă vreau, pot să mă bat în piept cu vremea. Cei de la cort au plecat deja, goniţi de furtună.“

La 50 de metri distanţă, i-am întâlnit pe Ramona, 31 de ani, şi Claudiu, 33, şi ei din Bucureşti. Gravitau amândoi în jurul Emmei, mogâldeaţa lor de un an şi opt luni. „Ne plăcea să mergem cu cortul, dar, când a apărut Emma, ne-am gândit la ceva mai trainic. Anul ăsta, am stat opt zile la Năvodari în camping, apoi am fugit imediat la munte. Emmei îi place mai mult în rulotă decât la plajă. Suntem aici de o zi, vom sta o săptămână, dar am uitat deja ce zi este. Ne trezim dimineaţa şi ne bem cafeaua în trei ore“, recunoaşte Claudiu. Faptul că sunt în natură şi împart teritoriul cu animale sălbatice nu-i un motiv de îngrijorare. „Mai vin urşi, a venit şi azi-noapte unul, dar nu ne e teamă: se uită, mănâncă şi pleacă.“ Rulota i-a costat în jur de 2.000 de euro, cam cât ar fi dat pe un concediu petrecut peste hotare. „Aşa, investiţia rămâne la noi, unde mai pui că are şi valoare sentimentală: a fost visul tatălui meu, vis pe care am reuşit să-l transform în realitate.“

Viaţa pe îndelete

Nicol Trandafir şi Bogdan Ionescu (ea – creatoare de vestimentaţie pentru copii, el – designer de interior şi scenograf) au plecat în primăvară, împreună cu cei trei copii ai lor, pentru un an într-o călătorie mai altfel prin Europa. Cu rulota!

„Dacă ştii cum să te organizezi, rulotismul poate fi o alternativă mult mai ieftină la clasica vacanţă prin agenţie. Noi, după experienţele trăite până acum, nu cred că o să mai apelăm vreodată la o agenţie de turism. Am întâlnit oameni din toate păturile sociale, oameni minunaţi, dornici să ne ajute, să ne cunoască. E drept, mai mult pe la ţară, cei din oraş rămân în continuare reci şi distanţi. Experienţele acumulate depăşesc aşteptările şi suntem doar la început (patru luni), dar ne-au deschis noi orizonturi, ne-au arătat o altă faţă a lumii, nu cea comercială, nu cea prezentată la TV, cea normală, lipsită de intrigile şi infiltraţiile politicului în viaţa de zi cu zi. Vacanţa cu rulota este echivalentul libertăţii, mobilităţii şi aventurii zilnice. Poţi să mergi pur şi simplu pe drum, iar dacă vezi un loc care-ţi place, un sătuc, cauţi un loc de campat şi imediat ai schimbat peisajul, atmosfera. Am campat în parcarea unor muzee care ofereau acest serviciu celor care urmau să le treacă pragul a doua zi. Am campat în parcarea unor restaurante ori în curtea unor gazde.

Copiii sunt foarte încântaţi, au devenit mai apropiaţi unii cu alţii, dezinhibaţi. Învaţă obiceiuri, cuvinte din vocabularul ţărilor prin care trecem, îşi dezvoltă capacitatea de analiză, de a compara şi folosi creativ informaţiile acumulate pe drum.

Cu o asemenea călătorie ar trebui să-şi înceapă viaţa orice om. Îţi schimbă viziunea, îţi deschide mintea, sufletul, îţi oferă oportunităţi de neimaginat. În plus, te învaţă să nu risipeşti, să respecţi natura, să fii tolerant.“

Am fost în două campinguri din România, la Buşteni şi în Vama Veche, şi am aflat motivul pentru care să-ţi iei casa în spinare şi să pleci cu ea la drum poate crea dependenţă.

Uneori, înainte să plecăm în concediu, mi se pare o corvoadă doar să fac bagajele pentru mine şi cele două fetiţe ale mele. Darămite să mă gândesc că aş putea să plec cu casă cu tot! M-am surprins mult timp având acest tip de gândire:
şi-aşa, de-a lungul anului, trebuie să alerg în stânga şi în dreapta, să fac, să desfac, să rezolv, să mă agit. La ce-mi mai trebuie un concediu în care să cutreier dintr-un loc într-altul, ca la final să vin mai obosită decât am plecat? Nu-i mai bine să-mi sorb cocteilul în trei culori din vârful unui şezlong confortabil, aşezat strategic, la o jumătate de metru de piscina curată ca lacrima? Nu sună rău, dar vine o vreme când nu mai vrei să fii condiţionată – de program fix, de mese luate în acelaşi loc şi la aceeaşi oră. Panorama, oricât te-ar inspira la început, devine monotonă după trei zile de concediu.

Pictorul, căţelul şi marea

„Benny Hilderman, pictor. Vârsta? Peste 50 de ani“, se recomandă bărbatul din faţa mea, îmbrăcat într-o haină din in lungă până-n pământ şi cu o pălărie în stil african pe cap. Cu părul şi barba grizonante şi ochii verzi adânci, seamănă izbitor cu Renoir. Ne invită să luăm loc pe două scaune din plastic, în faţa rulotei sale îngropate în ghirlande de trandafiri roz sălbatici, în timp ce el dispare după o perdea transparentă să ne prepare o cafea cum numai el ştie. Azi-noapte şi-a sărbătorit ziua de naştere. Şi-a sărbătorit-o tot aici, în campingul La Rulote din Vama Veche, unde şi-a stabilit locuinţa pe timpul verii. Au sărbătorit cu lumânări, băutură fină, chitare, pe una dintre terasele originale, improvizate pe acoperişul rulotelor din camping. „Vin aici în mai şi plec în octombrie. Când am treabă cu proiectele în Bucureşti sau peste hotare, îl las pe Haiduc, câinele meu, în grija turiştilor. Dar întotdeauna mă întorc. Am descoperit rulotele în 2008 – până atunci, îmi ţineam o cameră în sat, la 2 Mai, pe toată perioada verii“, îşi începe Benny povestirea. Şi el, ca şi alţi rulotişti, nu caută doar relaxarea fizică, ci mai degrabă tihna sufletească, apropierea de natură, de lucrurile simple, departe de tehnologie şi clădiri impersonale. „În Vamă, timpul trece altfel decât la oraş, este suspendat. Câteodată, îmi ia şi trei ore să ajung de aici, din camping, până la Stuf (n.r. un pub de referinţă pentru vamaioţi). De ce? Simplu: pentru că mă opresc pe drum să vorbesc cu lumea. Aici e un fel de microcosmos, iar prieteniile legate
ţin ani întregi. Aici mă bucur de aer liber, de trandafiri, copaci, iarbă verde şi oameni dragi“, spune Benny, afişând un aer înţelept şi totodată melancolic. Îmi face cu ochiul şi-mi şopteşte, de parcă mi-ar încredinţa un secret de stat: „Locul ăsta se bazează pe selecţie naturală, vine aici doar cine se regăseşte pe de-a-ntregul. Aici poţi să-ţi schimbi mentalitatea, să simţi marea ca pe un vindecător de răni, fie ele fizice sau psihice. Atunci când ochii privesc către linia orizontului şi nu se împotmolesc de obstacole mărunte, reuşeşti să te distanţezi de probleme şi dezamăgiri şi să mergi mai departe“.

 


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus