Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Calatorii si vacante > De la Est la Vest si-napoi

De la Est la Vest si-napoi

Acum câţiva ani, m-am dus de urgenţă cu băiatul meu la clinica din cartier. Medicul, o domnişoară blondă, cu voce blândă şi zâmbet cald, s-a împrietenit instantaneu cu copilul. Iar eu, mamă pricinoasă îndeobşte, m-am relaxat brusc.

Aşa am cunoscut unul dintre cei mai buni medici pediatri: Alina Papadopol. Cel puţin aşa o consider eu. Ea, modestă, se consideră doar un medic cu respect pentru profesie. Indiferent unde ar fi aceasta practicată. Când am cunoscut-o, era încă singură şi lucra doar în România, în sistemul de stat, dar şi în cel privat. Acum, când ne-am reîntâlnit, lucrează tot în două sisteme: în cel privat românesc, dar şi în cel din Marea Britanie. Sistemul de stat românesc este un capitol închis, deocamdată definitiv.

Ştiu că aţi lucrat la Londra şi mai ştiu că aţi fi putut rămâne acolo definitiv şi n-aţi făcut-o. De ce?

Prima dată m-am dus pentru un curs de specializare pentru ecografii de şold. Am văzut unul care se ţinea într-un spital din Marea Britanie, am aplicat. Au fost impresionaţi că era interesat cineva din afara Marii Britanii şi m-au primit în regim intensiv. Acolo, la astfel de cursuri se duc mai degrabă tehnicienii, nu doctorii. M-am dus şi pentru că voiam să văd cum merg lucrurile în altă parte.

Şi acolo merg mult mai bine…

Ca nivel de studiu, stăm bine. Chiar stăm bine. Poate, să zic, studenţii mai slabi din Marea Britanie sunt mai buni ca ai noştri de acelaşi nivel.

Să revenim la prima experienţă londoneză…

Da, după patru luni, mi-am luat competenţa. Apoi, mi s-a spus că stagiul ar fi complet dacă aş face şi un curs de neonatologie. În Anglia, pediatria şi neonatologia merg mână-n mână, adică nu sunt medici separaţi, pediatrul este şi neonatolog. Și invers. După care am revenit în ţară. Între timp, m-am căsătorit. Mi-ar fi plăcut să mai lucrez în Anglia, dar dacă atât fusese… Mi-am lăsat totuşi CV-ul îmbunătăţit cu noile competenţe la agenţiile de recrutare. Aşa că nici n-ajunsesem bine acasă, că am primit oferta de a lucra, cu un contract de şase luni, fie într-un spital din Manchester, fie într-unul din Cardiff. După mai multe discuţii cu soţul, am acceptat postul din Cardiff.

Şi-atunci v-aţi gândit să rămâneţi în Anglia, mă rog, în Ţara Galilor…

Absolut superb a fost în Ţara Galilor. Da, am început să cochetăm cu ideea de emigrare, unde mai pui că, într-o doară, aplicasem şi pentru un post într-un mare spital din Londra – am fost acceptată şi în marele spital. Dar Dumnezeu le aranjează pe toate. Soţul meu a primit o ofertă senzaţională la Bucureşti…

Tot medic?

Nu, economist. Aşa. Şi, mai mult, mi-am dat seama că voi fi mamă. Aşa că am renunţat la ideea de a emigra, mulţumindu-mă cu stagii când şi când în sistemul medical englez. Câteodată cu statutul de locum doctor, un medic, cu aceleaşi calităţi şi competenţe, care ţine locul unui alt medic în
imposibilitate de a-şi face meseria.

Medicii pleacă tot mai mult din România.

Şi fac foarte bine. Fie că pleacă în Vest, unde pot învăţa o mulţime de lucruri pe care să vină să le aplice aici, fie că pleacă în Africa, unde sunt puşi în situaţii limită şi iarăşi învaţă o mulţime de lucruri, e foarte bine că pleacă.

Dar se mai întorc?

Da. Ştiu mulţi care se întorc după o anumită perioadă. Eu, de pildă, mă gândesc acum că nu aş fi putut rămâne definitiv în Anglia, chiar dacă la un moment dat luasem decizia asta. Nu neapărat că nu m-aş fi adaptat acolo, dar niciodată n-aș fi fost în stare să mă rup de ce am aici. Pare un clişeu, dar, da, e vorba de rădăcini. Şi, ca să revin, mulţi medici foarte buni se întorc. Poate aşa se va schimba şi sistemul public.

Plecarea medicilor nu ţine mai degrabă de bani?

Ţine şi de asta, e adevărat. Dar bani suficienți poţi câştiga indiferent unde lucrezi, dacă eşti un medic care îşi respectă meseria şi-i respectă pe pacienţi.

Sistemul de stat, un capitol închis

De ce? În primul rând, pentru că nu există medicamente, materiale sanitare, dar există gărzi de 24 de ore. În al doilea rând, pentru că medicii tineri sunt, practic, vasalii profesorului sau ai şefului de secţie: îţi pot schimba inclusiv tratamentul prescris unui bolnav. „În Anglia se lucrează după protocoale, iar când lucrezi după protocoale, nu greşeşti. Când am revenit după primul an la Londra, am adus protocoalele lor cu mine. Le-am dus la Spitalul Grigore Alexandrescu, unde am lucrat înainte, urma să fie traduse şi puse în aplicare. Nu s-a întâmplat nici până în ziua de azi…“

Articol preluat din ediția de martie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Irina Tudor Dumitrescu

Sursa foto: Aurelian Dumitrescu


Lasă un răspuns

Sus