Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Drumurile vinului

Drumurile vinului

Turismul viticol e mai mult decât o simplă degustare sau o vizită în cramă. Este o lecție despre trudă, pasiune și continuarea unei tradiții.

Vinul este o tradiție atât de veche pe teritoriul țării noastre, încât se pierde în istorie. Se spune chiar că regele Bure­bista, văzând pasiunea pe care supușii săi o făcuseră pentru licoarea bahică, a încercat să dezrădăcineze culturile de viță-de-vie. În ciuda acestei măsuri, cultivarea viței-de-vie a continuat, transformând România în timpurile moderne într-un punct important pe harta mondială a cultivatorilor.

Turism viticol

Suprafețele din România pe care se plantează viță-de-vie sunt împărțite în șapte regiuni cu numeroase podgorii și centre viticole, cunoscute pe plan mondial pentru vinurile de calitate. Cum toamna este vremea ca esența ciorchinilor să se transforme în licoare, te invit într-o călătorie în podgoriile românești. Turismul viticol îți va dezvălui plantații de viță-de-vie așa cum poate nu ți-ai imaginat, pensiuni cochete și degustări în crame cu tradiție.

Călătorie în sud

Zona Dealu Mare cuprinde câteva centre viticole de faimă internațională, printre acestea numărându-se Valea Călugărească, Urlați-Ceptura, Tohani, Pietroasele. Regiunea se bucură de notorietate în rândul specialiștilor datorită amplasării geografice și condițiilor climaterice, comparate cu cele din Bordeaux și din nordul Toscanei. În plus, este denumită patria vinurilor roșii. Tot în zona Munteniei, vei păși pe Domeniile Săhăteni, Zorești, Sâmburești și vei face degustări de neuitat în cramele Basilescu, Viile Metamorfosis, Bunescu, Halewood sau Davino.

Banatu-i fruncea

Zona viticolă din zona Banatului reunește centre viticole ca Moldova Nouă, Silagiu, Dealul Tirolului, Teremia și, nu în ultimul rând, Recaș. Crama Dealul Dorului te va îmbia cu un pahar de merlot, la crama Petro Veselo vei degusta licori din soiuri de struguri precum cabernet sauvignon, chardonnay sau riesling, iar în vestitele crame Recaș te vei lăsa cucerită de vinurile albe, roze și roșii medaliate la multe concursuri internaționale.

Drumuri spre soare

Sub soarele arzător al Dobrogei, strugurii sunt cu adevărat răsfățați. Murfatlar este o zonă cu tradiție, existând mărturii scrise de poetul latin Ovidiu, care a trăit în Cetatea Tomis, exilat fiind de împăratul roman Augustus. Iar o vizită la crama și podgoriile din zonă nu va fi completă fără vizitarea Muzeului Viei și Vinului, un tărâm al poveștilor bine păstrate. Nu părăsi acest capăt de țară fără să ajungi la Domeniile Ostrov și Adamclisi, să afli poveștile vinurilor de Măcin ori să participi la una dintre degustările organizate în cramele Alira, Provitis, Darie sau Delta Dunării-La Sapata, aflată pe podgoria Sarica Niculițel.

Urmașii lui Ștefan cel Mare

Zona viticolă a colinelor și dealurilor subcarpatice de răsărit cuprinde renumitele podgorii Panciu, Cotnari, Iași, Huși, Nicorești, Dealul Bujorului, Ivești. Tămâioasa românească, feteasca albă și neagră, busuioaca de Bohotin sunt cele trei sortimente care te vor cuceri la Casa de vinuri Cotnari, dar nu te vor lăsa indiferentă nici sortimentele alese din cramele Copoului, Vincon, Gramma, Averești, Bucium, Beciul Domnesc (care a devenit monument din patrimoniul UNESCO) sau Huși.

Vinuri cu tradiție

Cramele Știrbey, Bauer, Cepari, Oprișor, Corocova, Vinterra Mehedinți, Avincis, casele de vinuri Iordache ori Domeniul Coroanei Segarcea sunt doar câteva din atracțiile pe care turismul viticol te îndeamnă să le vizitezi dacă alegi zona Olteniei. Dealurile podgoriei Drăgășani sunt asemuite, de către specialiștii oenologi, cu cele din Toscana și au o istorie de peste 300 de ani, vinurile familiei princiare Ştirbey fiind păstrate din generaţie în generaţie.

Tărâmul legendelor vii

Podgoriile Târnave și Alba Iulia (numită Țara Vinului de către sași) reprezintă zona viticolă din centrul Transilvaniei. Vinurile, deosebite la gust, au culoarea galben-aurie, întocmai ca razele soarelui care dezmiardă boabele de struguri. Cramele Jidvei, Telna, La Salina, Pivnițele Logos, Sallai ori Savu te așteaptă să le treci pragul. Peisajele de poveste, monumentele istorice, castelele plini de taine vor completa o călătorie pe care sigur nu o vei uita.

Pe plaiuri maramureșene

În zona de apus a țării, există două regiuni viticole: cea a Banatului, în jumătatea sudică, și a Crișanei și Maramureșului, spre nord. Între ele se interpun, cu o notă aparte, viile Aradului. Gazde primitoare vei găsi la cramele Familia Hetei (pivnițele săpate în Dealul Hagău din Beltiug sunt unice în România. Familia Hetei s-a angajat să facă beciurile din Beltiug cunoscute în țară și acesta este motivul pentru care sunt reprezentate pe etichetele vinurilor. Pivnița familiei a fost construită acum 100 de ani și are o adâncime de 33 de metri), Dobra, Nachbil, Rătești (Dealurile Răteştilor a devenit zonă viticolă încă de pe vremea contelui Károlyi, când şvabii stabiliţi aici, la începutul anilor 1700, au plantat vie, contribuind la consacrarea zonei).

În loc de încheiere

Viile și oamenii care trudesc la facerea vinului au o energie specială, pe care o vei simți cu siguranță odată ce ai pășit pe acele meleaguri. Turismul oenologic poate fi chiar și o destinație de weekend împreună cu familia. Profită de zilele calde de toamnă!

Aurelia Vișinescu: Vinuri pline de caracter

Aurelia Vișinescu este oenolog, proprietar de podgorie și manager de companie. A absolvit Fa­cultatea de Horticultură, specializarea Vie-Vinificație, în 1993, după care a avut primul contact cu producția chiar în zona Săhăteni, acolo unde astăzi produce vinuri din colecțiile cu nume special alese, așa precum le e și gustul: Anima, Karakter, Artisan sau Nomad.

„Vinul este partea intelectuală a unei mese, iar mâncarea e numai suportul ei material.“ Sunt spusele lui Alexandre Dumas tatăl, dicton care se regăsește pe site-ul cunoscutului oenolog, aureliavisinescu.com. În 2002, Aurelia a luat Marea Medalie de Aur la Concursul Mondial de la Bruxelles, care la vremea respectivă a fost cea mai valoroasă medalie obţinută de România în ultimii 20 de ani la concursurile internaţionale. Am vizitat domeniile Săhăteni într-o zi de toamnă blândă, cu lumină aurie, iar după ce am degustat câteva dintre sortimentele acestor vinuri deosebite, m-am decis că trebuie să aflu mai multe despre povestea din spatele lor și a celei care le-a produs.

Cum a început pasiunea pentru vinuri?

Nu am știut de la început că asta voi face, am vrut să lucrez în domeniul agricol, să fac ceva care are legătură cu pământul. Pentru că am copilărit la țară, am fost în mod natural atrasă în direcția asta. La un moment dat, am vrut să renunț la facultate, să pornesc pe alt drum, pentru că mi se părea că pot și îmi doream mai mult. Între timp, m-am îndrăgostit, anii au trecut, apoi am descoperit oenologia – cea mai efervescentă dintre toate științele pe care le studiasem în facultate. Atunci, mi-a încolțit ideea și a apărut oportunitatea. În 1993 mi-am găsit un loc de muncă la o societate privată, care făcea exporturi de vinuri românești. Așa am putut să ating produsul și să-l cunosc la un anumit nivel. Am ajuns să călătoresc în toată țara, degustam vinurile care ajungeau la export. Am participat la târguri din afară și am fost fascinată de această lume. De-atunci am rămas în domeniu. Apoi, am constatat că pot să fac vinuri bune, altfel decât se produceau pe vremea aceea în România.

Cum ați luat decizia de a dezvolta propria afacere?

Am călătorit în toată lumea, am avut ocazia să-mi dezvolt orizontul, așa mi-a venit ideea. Asociatul meu, Steve Cacenco a fost un pic mai curajos, deși nu știa mai nimic despre acest domeniu, și așa am pornit. A fost mult mai greu decât m-aș fi așteptat. Eu stăpâneam bine partea de manage­ment, însă m-am lovit ca de un zid la partea de vânzare. Nu înțelegeam marketingul, investisem mulți ani în afacere și totuși ceva nu se lega. După trei ani în care muncisem neîntrerupt, am avut un an de turbulențe. Însă încrederea m-a ajutat să găsesc soluția. Ca urmare a unei investiţii de 4,5 milioane de euro, astăzi avem plantaţii proprii în Dealu Mare, o cramă ultramodernă, secţia de îmbuteliere şi crama de ma­tu­rare a vinurilor în barriques (n.r. – butoaie).

Ce se întâmplă la Săhăteni?

Acum mă împart între zona de producție și cea de management, mă ocup de viziunea de ansamblu a afacerii. Am reușit să am oameni pe care mă pot baza. În mare parte, ziua mea înseamnă degustare și să stabilim proiectele pentru săptămânile ce urmează, cupajele, tratamentele, ce-i trebuie unui vin pentru a-l desăvârși, când să scoatem sticlele la vânzare.

Cât de greu e să culegi, să depozitezi?

În total, avem 76 de hectare. Partea cea mai grea este cea din vie, pentru că depinzi de condițiile meteo să ai recoltă și calitate. Nu sunt la fel toți anii – e adevărat că la zece ani poți să pierzi o recoltă, nu poți să ai doar ani buni, la fel cum nu ieși mereu în pierdere. Am avut ani secetoși, dar, făcând o socoteală, nu am ieșit pe minus. Un impediment este mai degrabă excesul de apă, nu seceta.

Cum ați ales numele colecțiilor?

Am lucrat aproape un an cu două firme pricepute atunci când ne-am hotărât să facem acest rebranding. Am căutat ca numele să însemne și să spună ceva, să poată fi înțelese atât în limba română, cât și dincolo, pentru că am vizat exportul de la început.

Cât din producție rămâne în țară și cât se duce la export?

Îmi doresc să vând cel puțin o jumătate de producție în România. Actualmente, 40% merg la export și 60% sunt în țară, dar procentele variază de la un an la altul, în funcție de recoltele pe care le avem.

Unde ați exportat?

Aproape pe toate continentele, cu excepția Australiei. Vinurile noastre au ajuns în America, Europa, Asia, Brazilia, Africa. Încet-încet, ajungem peste tot.

Cum vă poziționați pe piață?

Aș spune că undeva spre mediu plus. Avem produse accesibile pentru segmentul mediu, dar și produse premium. Dar nu putem să producem ieftin dacă vrem să păstrăm calitatea.

Câte premii ați luat?

Destul de multe și îmi doresc mai multe. Am luat medalii de aur, iar fiecare din ele este un motiv de bucurie. Pe de altă parte, concursurile au ajuns un business în sine. Până la urmă, este o problemă de gust dacă un vin ia sau nu premiu la un concurs de gen. Poate că un vin pe care eu îl consider foarte bun nu e pe placul celor care fac evaluări și urmează trendul comercial. De aceea, nu am mai trimis de doi ani vinuri la concurs. Însă România e o țară care nu are notorietate la nivel internațional pentru că în trecut a exportat foarte multe vinuri ieftine, așa că, din punctul ăsta de vedere, o medalie te ajută să capeți notorietate peste graniță.

La ce trebuie să fie atent un degustător?

Ca să fii un degustător bun, trebuie să ai experiență, să fi mirosit și degustat multe vinuri, să știi să faci asocieri. Să știi ce înseamnă calitate, defect și normalitate. Fiecare om este mai sensibil la unele mirosuri și mai puțin la altele. E vorba de o memorie a mirosului și gustului.

Dar un simplu consumator?

Vinul bun este cel care ne place. Eu fac gusturi care îmi plac mie, tocmai de aceea am ales sloganul „Vinuri pe gustul meu“. Eu caut altceva, miros și gust diferite, nu în trend. E important să știm să asociem vinurile cu mâncarea. Chiar dacă îți place doar vinul dulce, e musai să știi că nu-l poți asocia cu orice fel de mâncare.

De ce am cumpăra un vin scump?

Mai bine bem o sticlă pe săptămână, să ne oferim o experiență plăcută, decât să bem în fiecare zi un vin plin de calorii, de o calitate îndoielnică.

Câteva lucruri mai puțin cunoscute despre vin?

Temperatura de servire este foarte importantă atunci când vrei să te bucuri cu adevărat de un vin. Temperatura camerei nu înseamnă 25 de grade, ci 18, vinul alb răcit nu e înghețat, ci se servește la 10-12 grade, pentru că apoi, ținut în cameră, se încălzește și aromele se schimbă. Paharul are un rol esențial: trebuie să fie mai mare la vinul roșu, pentru că acesta este de obicei maturat, a stat în butoi mult timp și are nevoie de o suprafață mai mare pentru a fi mai mult timp în contact cu aerul, ca să respire, să-și scoată aromele și noi să le percepem. Paharul cu picior este obligatoriu.

Citește și:

10 vinuri tamaduitoare

Bautura fierbinte care vindeca raceala

Buze roșii ca vinul

Articol preluat din ediția de octombrie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Mariana Fătulescu, Adriana Moscu

Foto: Guliver/Thinkstock


Lasă un răspuns

Sus