Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Evenimente > Toma Enache: Supraviețuirea prin credință

Toma Enache: Supraviețuirea prin credință

Regizorul și poetul Toma Enache și-a propus să aducă mai aproape de inimile contemporanilor săi grozăvia experimentului Pitești, a închisorii comuniste care a pus la încercare frăția, umanitatea și credința, în primul film artistic despre acest subiect. Titlul „Între chin și amin“ este chiar un vers al lui Toma Enache din volumul Arta destinului“.

Experimentul Pitești rămâne probabil cel mai negru reper pe harta ororilor regimului comunist la noi. Între anii 1949 și 1952, esența metodei folosite la Pitești a fost transformarea victimelor în cǎlǎi, tortura putând fi apreciatǎ drept un simplu mijloc de reeducare, nu un scop. Se estimează aproape 5.000 de deținuți politici au trecut aici prin ceea ce a fost cel mai mare și mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din Blocul de Est.

De câți ani faci film și de care dintre filmele tale ești cel mai mândru?

După mulți ani în care am regizat piese de teatru independente, prezentate în turnee în țară și în străinătate, cu săli pline în toate orașele, am simțit nevoia să fac și un film artistic, care să dăinuie mai mult decât o piesă de teatru. Așa am început, în 2010, să lucrez la „Nu sunt faimos, dar sunt aromân“, un film independent, primul din istoria cinematografiei vorbit în aromână. L-am lansat în 2013. Am fost încurajat de faptul că, deși vorbit în aromână, filmul s-a clasat pe locul 5 în box-office-ul filmelor românești din acel an. Am avut premiere de gală și săli pline inclusiv la New York; pentru a marca premiera filmului în metropola americană, primarul Bill de Blasio a semnat o proclamație prin care a instituit ziua de 5 iunie drept Ziua prezervării culturii vlahe/aromâne la New York. După acest film au urmat două documentare și în acest an, iată, un nou film artistic, „Între chin și amin“.

Cum ai ajuns să faci un film despre fenomenul Pitești, capitolul însângerat la care mulți dintre deținuții politici tac și refuză să-și amintească?

Când aleg subiectul unui film, criteriul principal sunt importanța acestuia, relevanța pe care consider că o are pentru mine în primul rând și pentru spectatori, precum și emoția pe care poate s-o trezească. Există o așteptare a publicului pentru anumite subiecte importante, care conțin adevăruri dureroase, destul de ascunse opiniei publice și care nu au fost abordate până acum în filme artistice. Fenomenul Pitești este unul dintre acestea.

Din trailer ghicim că filmul are și o poveste de dragoste, vedem mulți actori tineri, dar și consacrați. Cum îți alegi actorii?

Pentru a putea prezenta realitatea brutală din închisoarea de la Pitești, am ales să includ în film și o poveste de dragoste între compozitorul Tase Caraman și logodnica lui, Lia. Distribuția este o îmbinare frumoasă între actori consacrați, precum Constantin Cotimanis, Victoria Cociaș, Ion Dichiseanu și Cezara Dafinescu, și tineri actori precum Vali V. Popescu, Ana Pârvu, Kira Hagi, Ciprian Nicula, Bogdan Sălceanu și mulți alții. Aleg actorii pe care-i consider potriviți pentru rol. Și, într-un fel, se aleg și ei singuri. Sunt încântat de faptul că am putut da șansa mai multor tineri actori, din toată țara, să debuteze în roluri importante dintr-un film artistic de lung metraj.

Cât e fapt istoric și câtă ficțiune există în filmul tău? Poate fi considerat o relatare fidelă?

În esență, filmul respectă adevărul istoric, însă am ales un mod artistic de a prezenta acea realitate brutală. Suferința personajului principal este aproape de suferințele și chinurile îndurate de mii de deținuți din acea perioadă. Categoric, filmul este inspirat din fapte reale care au avut loc la Pitești și în alte închisori comuniste!

Cum a fost produs filmul?

„Între chin și amin“ este un film independent, în care am investit tot ce am putut eu și familia mea. Am avut norocul să avem alături și câțiva prieteni care au crezut în proiect și l-au sprijinit. Toți cei care au contribuit la realizarea acestui film se regăsesc pe genericul de final.

Cum crezi că va ajunge mesajul tău la oamenii care au o cu totul altă experiență de viață și nici nu au citit prea multe despre închisorile comuniste? Îl veți înscrie la festivaluri internaționale?

Întotdeauna suferințele unor oameni persecutați de un regim opresiv și criminal, așa cum a fost regimul comunist din România după 1949, sensibilizează profund publicul iubitor de cinema. Sunt sigur că acest film nu va face excepție. Mizez pe faptul că tinerii vor dori să-și cunoască istoria, să afle adevărul despre o perioadă neagră care nu e menționată în manualele de istorie. Cred că acest film îi va îndrepta către cărțile extraordinare scrise de zeci de supraviețuitori ai oribilelor închisori comuniste.
Acum am început să
înscriem filmul la festivaluri, pentru că postproducția s-a încheiat de curând. Am obținut deja  un premiu – Best Feature Film la European Cinematography Awards – și am fost selectați la Roma Independent Prisma Awards.

Cum ai realizat documentarea pentru film?

Înainte să începem scrierea scenariului, Elena Enache, Eugen Cojocariu și cu mine am citit zeci de cărți despre experimentul Pitești și despre celelalte închisori comuniste. Am reușit să mă întâlnesc personal cu supraviețuitori ai acestor închisori: George Cușa, Take Rodas, Ion Băurceanu, Nicolae Gavrizi și cu fiica domnului Mihai Buracu. Au fost făcute publice documente ale Securității, despre lotul Țurcanu, de exemplu. Ca scenariști, ne-am documentat foarte mult, dar nu am putut arăta în întregime toate torturile și lucrurile oribile care s-au petrecut în închisorile comuniste. Însă filmul reușește să prezinte o mare parte din acestea. Intenția mea a fost și să arătam că există o altă lume dincolo de această lume concretă, o lume suprasensibilă, cu valori transcendente (dragostea, Dumnezeu, binele), că există o valoare superioară vieții, care are ca efect tocmai triumful acesteia, atunci când totul pare pierdut. Dacă la finalul filmului spectatorii vor vărsa o lacrimă în memoria oamenilor excepționali care, în ciuda torturilor, au luminat prin credință și dârzenie iadul închisorilor comuniste, consider că tot efortul depus la realizarea acestui film va fi meritat pe deplin. 

Titlul filmului trimite la credință ca ieșire din infern, ca antidot absolut la orice încercare de condiționare omenească și „reeducare“, ca sursă de integritate. Cum te-ai raportat în film la credință?

Toți cei care au supraviețuit au spus că au supraviețuit prin credință. Nu aveam cum să ignorăm acest lucru în filmul nostru.

Când va rula filmul în cinematografele din România?

Invit publicul de la noi în cinematografe la o poveste de esență românească, cu o imagine impecabilă semnată de Alexander Sachs, cu o muzică de excepție – de la compoziții clasice de Edvarg Grieg și Ciprian Porumbescu la muzica originală creată de Adrian Flautistu și Eduard Gore –, cu un machiaj adecvat tuturor situațiilor, realizat de Florina Mărcuță, cu interpretarea de excepție a lui Constantin Cotimanis și cu o replică pe măsură a tinerilor actori din distribuție. Și vă fac o promisiune: fiecare cuvânt rostit de actori se va auzi perfect în acest film. A avut grijă de asta Daniel Soare.

Vă așteptăm la cinematograf, din 4 octombrie, la AFI Palace Cotroceni și Mega Mall în București, la City Park Mall în Constanța, la Cityplex Mall în Tulcea și la Cinema București în Pitești. Începând cu 1 octombrie, vom avea premiere de gală în peste 30 de orașe din țară. Abia așteptăm!

Material preluat din numărul de octombrie 2019 a Revistei Femeia.

Text: Roxana Melnicu

Foto: arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns