Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Divertisment > Interviu Pet Shop Boys

Interviu Pet Shop Boys

Intr-un interviu realizat prin intermendiul EMI/Cat Music, Neil Francis TENNANT si Christopher Sean LOWE au oferit detalii despre albumul „Fundamental”, pe care il promoveaza in turneul actual, si au impartasit reteta succesului muzicii anilor ’80 si mesajele ascunse din spatele noilor piese.

Va numarati printre legendele muzicii anilor ’80. Ce este reprezentativ pentru acea perioada?
NEIL TENNANT:
In anii ’80, aveam parte de multi compozitori creativi. Inspiratia combinata cu tehnologia de atunci dadea nastere unor piese care au trecut obstacolul timpului. A fost era neuitatelor „When Doves Cry” a lui Prince, „Two Tries” (Frankie Goes to Hollywood), „Do You Really Want To Hurt Me?” (Culture Club) sau, de ce nu, „West End Girls” a celor de la Pet Shop Boys. Pentru mine, anii ’90 au fost destul de dificili, pentru ca, privind in urma, nu poti spune ca a fost ceva spectaculos pana sa apara Oasis sau Blur.
CHRISTOPHER LOWE: Ce este interesant este ca generatia actuala de pustani nici nu era nascuta in anii ’80, insa adora muzica acelor timpuri. Este foarte ciudat.

Exista genuri muzicale nemuritoare?
N. T.:
Disco nu va cunoaste apusul, nici muzica soul/ R&B a anilor ’50-’60, promovata de casa de discuri Motown. La acestea doua adaugam muzica electronica a anilor ’80.
C. L.: Muzica disco nu se invecheste niciodata.

INTERVIU PRELUAT DIN REVISTA


Cateva piese ale noului vostru album, „Fundamental”, seamana, dupa parerea multora, cu Kraftwerk. Ati intentionat acest lucru cand ati compus materialul?
N. T.:
Nu am urmarit acest lucru. Am ales, ca piesa de deschidere a albumului, „Psychological”, care suna in stil Kraftwerk, pentru ca este o melodie electronica foarte interesanta. Cred ca multi au regasit in acea piesa cateva sunete, sample-uri care i-au dus cu gandul la Kraftwerk, pentru ca majoritatea ii asociaza cu muzica electronica insasi. „Psychological” defineste tema noului material, avand directa legatura cu subiectele de interes ale lumii de azi. Contine un aranjament de vioara ce aminteste de coloana sonora a filmului „Psycho”. Oamenilor le place la nebunie sa fie speriati, iar oroarea defineste si situatia politica mondiala din prezent.

Care a fost piesa la care ati muncit cel mai mult?
N. T.:
„Sodom and Gomorrah Show”.
C. L.: Nu am vrut sa fie o simpla piesa in gen Eurobeat, asa cum multi poate o considera. Am vrut sa includem un element puternic rock, un bass si un beat autentic si un mix de corzi in refren care face deliciul audientei. Ne-a luat cel mai mult timp sa ducem refrenul la bun sfarsit. Producatorul Trevor Horn obisnuia sa ramana noaptea, pana dimineata, in studio experimentand noi combinatii de instrumente.

INTERVIU PRELUAT DIN REVISTA


Am inteles ca sunt melodii pe care le-ati compus la telefon…
N. T.:
O buna parte dintre piesele Pet Shop Boys au la baza o idee-cliseu. De exemplu, lui Chris i-a venit inspiratia pentru un cantec in timp ce traversa cu masina podul Waterloo. S-a intamplat in noaptea in care am vizionat „The History of Boys”, de Alan Bennett, iar dupa cateva ore in care ne-am ralaxat intr-un bar, in masina, pe cand traversa podul Waterloo, Chris a inceput sa fredoneze „I’m alone again, I’m alone” si sa se inregistreze pe telefon. A doua zi a copiat inregistrarea pe calculator si am creat piesa pe baza acesteia.

Diane Warren v-a oferit o piesa care era, initial, compusa pentru Aerosmith?
N. T.:
Da. Este vorba de o balada care nu s-a potrivit cu stilul noului album pe care Aerosmith intentiona sa il lanseze, asa ca noi am fost pentru ea o varianta mai indicata. A fost interesant faptul ca, aparent, era vorba de o melodie destul de simpla, insa cand am inregistrat varianta demo, ne-a dat ceva de furca. A fost pentru prima data cand am fost nevoit sa cant dupa partitura, pentru a urma toti pasii melodici ca la carte. Modul in care trebuia sa ridic tonul si sa il cobor m-a cam iritat pe moment, pentru ca eu doream sa duc linia melodica in directia dorita de mine, iar Chris ma atentiona sa respect partitura.

INTERVIU PRELUAT DIN REVISTA


Aveti in noul material si un mesaj politic…
N. T.:
Piesa „I’m with Stupid” a fost inspirata de moda anilor ’70, cand se purtau ticouri cu acest mesaj („Sunt cu idiotul de…”) insotit de o sageata indreptata spre partenerul persoanei care il poarta. Mi s-a parut foarte amuzanta aceasta insulta, pe care am asociat- o cu George Bush si Tony Blair. Insa am dus ideea mai departe, intrebandu-ma daca „idiot inseamna chiar idiot sau e un alt fel de a fi destept?”. Poate Bush este idiot, insa este uimitor cum a fost ales presedinte al Americii si, apoi, a fost reales pentru un nou mandat. Cred ca daca reusesti sa faci acest lucru, nu esti idiot.

FARA FITE SI PRETENTII
Membrii trupei Pet Shop Boys si echipa lor vor fi cazati la hotelul Marriott. Cu o seara inaintea concertului, Neil si Chris vor lua parte la o petrecere glamour in stilul anilor ’80, organizata in cinstea lor. Cat despre pretentii, artistii au fost ponderati. Au cerut sa aiba in camere vin rosu Rioja si vin alb Sancerre sau Chablis, la temperaturile adecvate. Pentru spectacolul de la Sala Palatului s-au pus in vanzare si 50 de bilete VIP, la pretul de 1.000 de lei. Cumparatorii vor fi tratati, la loja, cu sampanie si caviar.
INTERVIU PRELUAT DIN REVISTA


Lasă un răspuns

Sus