Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Lifestyle > Lectia de tango

Lectia de tango

Dansul pasiunii – motiv de socializare

Împreună cu alte două cupluri, Andreea şi Andrei au pus bazele Şcolii de Tango, unde predau lecţii pentru începători, intermediari şi avansaţi. „Tangoul e ca o oglindă a personalităţii, este extrem de puternic. Orice dezechilibru care există în cuplu este scos afară exploziv prin dans. Tangoul nu e subtil, nu e gentil. Orice lipsă de respect, de răbdare, intoleranţa şi egoismul ies la suprafaţă în dans. Cuplurile ajung să se certe („vai, ce ne-a făcut nouă tangoul ăsta!“), dar, de fapt, relaţia lor era şubredă dinainte. Există şi partea frumoasă, în care tangoul potenţează tot ce e mai bun în tine. Dacă eşti o fire puternică, perseverentă, dacă ai o eleganţă mentală şi spirituală, tangoul ţi-o potenţează“, crede Andreea.

Într-o lume în care o simplă atingere pe stradă, din greşeală, se poate transforma într-o adevărată ofensă, tangoul te ajută să redescoperi legăturile subtile care ajung să se contureze între un bărbat şi o femeie. Înveţi regulile supunerii şi ale dominării, fără orgolii sau resentimente. Înveţi să ai încredere în tine şi în cel de lângă tine. În tango, bărbatul redevine bărbat, iar femeia – femeie. El e liderul, ea e cea care îl urmează, însă, în cuplurile de dansatori foarte bine sudate, această barieră se şterge pentru privitor, iar cei doi vibrează în acelaşi ritm. „Pe măsură ce îţi cunoşti partenerul, se creează un al şaselea simţ. Frumuseţea senzorială a acelui moment este incomparabilă. Nu-ţi dai seama care din cei doi conduce, ei devin un singur trup, o entitate.“

Tangoul este, poate, cel mai pasional dans de societate. Paleta de senzaţii este imensă. Poţi simţi tensiune sexuală, o senzaţie familiară de drag, afecţiune, prietenie, protecţie din partea partenerului, grijă faţă de el, încredere, respect. Dar cine sunt cei care vin la tango? „Unii dintre ei caută un mod plăcut de a-şi petrece serile; alţii, în schimb, au nevoie de afecţiune. Faptul că, timp de 3-4 ore, cât durează un eveniment, eşti ţinută în braţe este un lucru care nu se întâmplă des în societatea noastră. Atingerea e un remediu pentru minte, trup şi suflet“, explică profesoara.

În fiecare duminică, în diferite locuri din Bucureşti, Andreea şi Andrei găzduiesc, cu ajutorul prietenilor, seri de milonga – petreceri unde pasionaţii de tango se întâlnesc şi dansează până în zori. Când sunt invitaţi oaspeţi de peste hotare, se trece cu uşurinţă de 150 de persoane care vibrează în aceeaşi cadenţă. Dimineaţa, devreme, la răsăritul soarelui, când dansatorii încep să-şi piardă suflul, draperiile sunt trase şi soarele inundă încăperea. Perechile somnoroase se înlănţuie iar, într-o ultimă zvâcnire de energie. Andreea are pe pagina ei de facebook un motto: „În fiecare pas al meu se regăseşte fiecare clipă a vieţii mele“. E ceea ce vrea să le transmită celor care treg pragul sălii de dans. E felul ei de-a spune că tangoul este o invitaţie la cunoaştere, e depăşirea limitelor, a fricilor personale. O invitaţie la regăsire.

În timpul unui dans, paleta de senzaţii este imensă. Poţi simţi tensiune sexuală, o senzaţie de afecţiune sau prietenie, în funcţie de partenerul pe care îl ai în braţe.

Casa de Tango

Dacă vrei să-ţi exersezi talentele în materie de dans şi să redescoperi pasiunea, vino de luni până duminică la cursurile ţinute de cele trei cupluri de profesori: Andrei şi Andreea, Marian şi Oana, Karim şi Mădălina. Află mai multe despre preţuri şi programul cursurilor la telefon 0729.005.794 sau pe www.casadetango.ro. Adresa: str. Iuliu Valaori nr. 7, Bucureşti. 

 

Pe strada liniştită pe care am ajuns, la un minut distanţă de Bulevardul Unirii, timpul pare suspendat. Din curţile mari, umbroase, răzbate miros de tei şi mâna-Maicii-Domnului. Casa în dreptul căreia m-am oprit nu iese cu nimic în evidenţă. Dar, pe măsură ce urci treptele până la ultimul etaj, te împresoară o muzică desprinsă din alte vremuri. Deschid uşile şi intru într-o sală mare, tapetată cu oglinzi de jur împrejur. Pereţii şi parchetul alb contrastează cu scaunele tapiţate în catifea roşie. În lumina trandafirie a apusului, perechi-perechi, bărbaţi şi femei se prind strâns în braţe, îşi apropie frunţile şi dansează, şi dansează…

De la bancă la tango

Casa de Tango e una dintre cele mai cunoscute şcoli de tango argentinian din Bucureşti. Aici vin, în fiecare săptămână, bărbaţi şi femei pentru care dansul acesta a devenit ca un drog. Efectul e similar: timp de două, trei ore, cât dansează, grijile sunt uitate, trecutul şi viitorul sunt anulate, iar clipa prezentă este trăită cu intensitate clocotitoare. Dar cum a început totul? „În 2006, m-am îndrăgostit de colegul meu de serviciu. Lucram împreună la aceeaşi bancă. Într-o zi, Andrei m-a scos în oraş şi mi-a zis că o să mergem într-un loc unde o să am impresia că am făcut o călătorie în timp. Am ajuns în Amsterdam – nu oraşul, ci un pub de pe Lipscani unde se dansa tango. Când am intrat în încăpere, am crezut că am nimerit într-un film din perioada interbelică. Doamne şi domni îmbrăcaţi la patru ace fumau ţigări din portţigaret şi dansau senzual. A fost prima mea întâlnire cu tangoul“, povesteşte Andreea, acum în vârstă de 33 de ani, cofondatoarea şcolii.

La trei luni după acel moment magic, ea şi Andrei Băican (37 de ani) au hotărât să plece în Argentina. „Am vrut să vedem ce înseamnă tangoul cu adevărat, deveniserăm obsedaţi de acest dans. Am zburat spre Argentina, îndrăgostiţi unul de altul şi amândoi de tango. Am descoperit o lume cu totul nouă, cu o aură specială. La finele celor 18 zile, cât am stat acolo, ne întrebam ce am putea face ca să nu ne întoarcem niciodată.“

Primii paşi

Cuplul s-a întors cu bateriile încărcate şi a hotărât că trebuie să facă mai mult decât să danseze. Voiau să împărtăşească lumii întregi ceea ce simţeau prin dans. A fost un drum lung şi anevoios până când şi-au văzut visul împlinit. Mai întâi, au început să se antreneze singuri, câte şase ore pe zi, după serviciu, fie acasă, fie la birou. Pe atunci, Andreea era directorul regional al unei firme de imobiliare. Îşi aduce aminte că, atunci când a trebuit să caute un nou sediu pentru firma la care lucra, a optat pentru un birou cât mai spaţios, unde să poată exersa paşii complicaţi împreună cu Andrei. Între timp, i-au cunoscut pe cei care aveau să le devină discipoli: Sebastián Arce şi Mariana Montes, doi argentinieni care călătoreau prin toată Europa, sădind pasiunea pentru tango în sufletele celor pe care îi întâlneau. Andreea şi Andrei au început să călătorească împreună cu ei pe continent. Zburau de două, trei ori pe lună, doar ca să fie în preajma lor şi să înveţe tehnicile tangoului. Până la urmă s-au împrietenit, iar cei doi români şi-au invitat idolii să organizeze un eveniment de milonga la noi în ţară. După succesul acelei seri de vis, organizată la Muzeul Ţăranului Român, Andreea şi Andrei au făcut, firesc, pasul decisiv: s-au hotărât să predea. În 2009, pe fondul crizei din industria imobiliară, Andreea a părăsit locul de muncă. „Aveam un job foarte bine plătit, dar peste noapte m-am trezit că nu mai am nici un venit. Făcusem ceva economii şi ne-am asociat cu nişte parteneri. Investiţia a fost total neinspirată şi am fost pe punctul de a renunţa la visul meu. Însă îngerul meu păzitor a luat chipul unei prietene foarte bune, care m-a încurajat şi mi-a dat puterea să merg mai departe. De aici încolo, lucrurile s-au legat foarte frumos“, povesteşte Andreea.

 


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus